автореферат диссертации по истории, специальность ВАК РФ 07.00.01
диссертация на тему: Культурно-просветительские учреждения в духовной жизни Молдавской Республики (1944—1950)

Полный текст автореферата диссертации по теме "Культурно-просветительские учреждения в духовной жизни Молдавской Республики (1944—1950)"

Academia dé çthntè à RËPUBLicii MoLdóvá

INSTITUTUL DE ISTORIE

INSTITUTIVE CULTURAL-EDUCATIVE FN VIAJA SPIRITUALÄ A R.S.S. MOLDOVENEÇTl (1944—1950)

07.00.01. — Istoria românilor

А иtо геfеra t al tezei pentru obfinerea gradului çtilnjïfic de doctor în istorie

Cu titlu de manuscris

7 pr.-y, VALENTIN BURLACU

CHIÇINAtl, 1994

Teza a fost rèalizatâ în cadrul înstitutuiui de Istorie al Academiei de ßtiinfe a Republicii Moldova.

Conducätor çtiinfific: Ion fURCANU, doctor în istorie, conferentiar universitär.

Referent« oficiali:

1. Anton MORARU, doctor habilitai In istorie, profesor universitär.

2. Alexandru ROMAN, doctor habilitai în istorie, profesor universitär.

3. Valeria COZMA, doctor în istorie, conferenciar universitär.

Sus^inerea va avea loe la « M » ' u&e, 1994,

ora SS"pe h çedinta Consiliului §tiintific DH. 07.93.42 de conferjre a gradelor çtiintifice de doctor habilitai de doctor în istorie de pe llngä înstjtutul de Istorie al Academiei de Sti-in|e a Moldovei: Chiçioau, str. 31 August 1989, nr. 82.

De continutul lucräri se poate lúa cunoçtintâ la Biblioteca Academiei de §tiin{e a Repuhlicii Moldova (Chiçinâu, bd. Stefan cel Mare, nr. 1).

Autoreferatul a fost expédiât pe data de « » f UM/t 1994.

Secretarul çtiintific /fâ Nrcoyae MOVILEANU,

al Consiliului stiintific/^^^9¿/y0^i)ctor în istorie.

CARACTERIZARE GENERALA A LUCRAR»

Actualitatea temei. In condi^üle de renaciere nationalá dein stringente diverse aspecte ale «mo§tenirii» regimului tota-itar care fríneazá procesul de revenire la valorile spirituale le poporului nostru. In acest context se impune firesc necesi-atea reevaluárii trecutului cultural nu atít de índepártat.

Situafia data solicita o analiza criticá a activitáfii intregu-ui sistem al institu{iilor instructiv-educative ideologice in-tituit in república ín aníi de dominate ruseascá, perioadá in are s-a desfá§urat o intensa activitate antinationalá. Multiple aspecte ale activitáfii institutiilor cultural-educative ny iot íi examínate separat, ci numai analízate in interacjiunea or ín plan comparativ-istoric. Concomitent, este important á se supuná cercetárii realitáfile istorice prin prisma rolului nstitutiilor cultural-educatve in munca de dogmatizare, de leznafionalizare rusificare a románilor basárabeni. Astfel, inaliza criticá a activitátii institu^iilor cultural-educative va lermite sá studiem mai profund cauzele ?i esen^a románofobiei aracteristicá a^a-zisului «homo-sovieticus».

Obiectul investigafiilor il constituie activitatea institu^iilor ultural-educative din fosta R.S.S. Moldoveneascá in anii 944—1950, se examineazá locul §i rolul acestora ín sistemul »ropagandei oficíale, se cerceteazá baza lor materíalá poli-ica de cadre, precum fórmele metodele de activitate la ■tapa respectiva.

Cadrul cronologic al cercetárii cuprinde anii 1944—1950. n virtutea unei tradifii istoriografice aceastá etapa este cali-icatá ca o periodá aparte in istoria contemporaná, drept pc-ioadá a biruin|ei depline a socialismului in intreaga república, In aceastá perioadá s-au derulat evenimente de cotitura ín Jestinul populafiei republicii, cum ar fi: supraviefuirea secetei froaznice §i foametei organízate, colectivizarea forfatá a gos->odáriilor individúale {aráne§ti din dreapta Nistrului,ínsotitá le asa-zisa Iichídare a chiaburimii ca clasá deportarea

hiiilor de oâhieni nevinova"ti. Genocídul etnic a fost complétât eu cel spiritual. Aceçti ani au reprezentat în evoltifia forrnelor de civilizare un moment de ruptura în evolufia fireascâ a vie-tii spirituale a românilor din stînga Prutului §i de includere formata în sistemul politic, economic çi spiritual sovietic.

Nivelul de cercetare çtiintificâ. Problemele ce tin de activi-tatea institutiilor cultural-educatie au fost abórdate în lucradle de istorie generala, în monograîii referitoare»la diferite aspecte din istoria perioadei contemporane, în studii generale despre istoria culturii socialiste în República Moldova, precum §i în culegeri de articole. Un Ínteres aparte prezintâ investigarle cercetâtorilor M. Sîtnic, I. Burlacu, C. Bronici, D. An-toniuc, M. Cartofeanu, V. Corbu, N. Chicighin, V. Cozma, Gh. Nicolaev, N. Mîndrescu, S. Gratinici, I. Jurcanu, E. Lu-paçco ç. a., în lucrârile cârora sînt tratate etapele principale specifice activitafii organelor sovietice §i de partid în vederea restabilirii çi lârgirii refelei de instituai cultural-educative, a bazei materiale, precum §i asigurarea lor eu cadre, insistîn-du-se asupra forrnelor çi metodelor inuncii cultural-educative în spiritul educatiei comuniste. O atentie sporitâ a fost acorda-tâ activitàtii artistice de amatori ce era privitâ sa un mijloc de educare esteticâ sau o forma de participare a populatiei la statornicirea §i dezvoltarea «culturii noi», socialiste. Majorita-téa absoluta a studiilor a fost efectuatâ în spiritul de conjuncture a vremii, adicâ prin prisma hotàrîrilor organelor sovietice §i de partid. Scopul acestor investigajii era sa de-monstreze evolutia pozitivâ a fenomenelor vie^ii cultúrale. Intr-'un sens, lucrârile ce ilustrau realizarea hotàrîrilor organelor de conducere se limitau doar la aspectele convenabile politicii promovate de centru. La o succintà trecere în revista a istoriografiei la obiect constatâm cà în studierea activitàtii §i rolului institutiilor cultural-educative în viata spirituals a republicii, cu precâdere în primii ani postbelici, au fost negli-jate sau insuficient cercetate mai multe aspecte definitorii aie problemei în cauzà. In primul rînd, activitatea institutiilor cultural-educative din primii ani postbelici n-a devenit obiectul unei cercetàri spéciale. Mai mult decît atît, s-a neglijat esenta lor negativa, antinationalâ. Conjunctura política a làsat amprerf-te adînei în istoriografia problemei. O analiza insuficientà se atesta în abordarea realitajilor privind baza materialâ a institutiilor §i política de cadre. In afara cadrului de studiere au ramas continutul çi orientarea «instruirii çi educârii» cadrelor, componenta najionala §i partinica, aspectele ce au avut un roi decisiv în activitatea institutiilor cultural-educative. A fost tre-cut eu vederea un atare moment important în activitatea bib-

liotecilor — revizuirea fondului de cárfi, confiscares scoate-rea din curculatie a a?a-zisei literaturi «stráine» din punct de vedere ideologic, adicá a celei románe§ti, fapt ce a adus pre-judicii nefaste dezvoltárii culturii perpetuárii con^tiintei national. Tendentios sint reflectate únele aspecte ale activitafii cluburilor, bibliotecilor §i muzeelor ce t¡n de continutul adevá-rat al educárii in spiritul patriotismului sovietic internatio-nalismulni proletar, al insu$irii teoriei marxist-leninistc §i, prin urmare, nu se evidentiazá (exceptind studiile lui S. Gra-tinici ?i V. Cozma) influenta cultului personalitátii asupra formárii fizionomiei spirituale a populate! republicii. In consecra, activitatea institutiilor cultural-educative asemeni altor institufii ideologice, nu era conceputá ca un instrument de in-doctrinare política §i instráinare nationalá.

Scopul si obiectivele investigatiilor. Jinind cont de actuali-tatea problemei ?i de nivelul ei de cercetare, autorul lucrárii a intreprins o tentativa de studiere a momentelor esentiale refe-ritoare la activitatea institutiilor cultural-educative in primii ani postbelici. In acest scop sint inaintate urmatoarele obiec-tive:

— examinarea locului §i rolului institutiilor cultural-educative in sistemul propagandei comuniste;

— evidenfierea realitátilor social-politice in lárgirea bazei materiale a institutiilor cultural-educative;

— caracterizarea politicii $i continutului de pregátire a cadrelor de culturalizare;

— investigarea unor directii ?i mijloace propagandistice in modelarea con^tiintei populatiei;

— studierea activitatii institutiilor culturaUeducative in proccsu] de deznafionalizare.

Caracterul $tiin{ific al lucrarii este determinat de faptul cá ceea ce s-a realizat constituie o tratare monográfica a problemei de pe pozitii noi, incercindu-se a lichida unele spafii albe ín istoriografia nationalá. Pe baza cercetárii ampie §i complexe a documentelor $i materialelor de arhivá puse in circuitul $tiin|iíic sínt evidentiate §i arguméntate aspecte noi cu pri-vire la rolul institutiilor cultural-educative ín viata spiritualá a republicii. In lucrare pentru prima data s-a acordat o aten-t¡e deosebitá analizei critice a realitátilor privind lárgirea re-telei de cluburi, case de cultura, biblioteci, muzee instalatii cinematografice. De asemenea, este dezváluitá esenta politicii de selectare pregátire a cadrelor de culturalizare. Pentru prima data in . istoriografia nationalá se intreprinde tentativa de a examina activitatea institutiilor cultural-educative in contex-tul politicii regimului sovietic, al cárui obiectiv de baza íl con-

stituia modelarea conçtiintei çi deznationalizarea populate bàçtinaçe.

Valoarea practica a lucrârii rezidâ în analiza unor aspect elúdate ale activitátii institu^iiJor cultural-educative. Principa lele rezultate ale investigajiilor, generalizante çi concluziíle precum çi materiaul faptologic pot fi utilízate pentru cerceta rile çtiintifice ulterioare, pentru elaborarea lucràrilor çtiinti fico-metodice. Solutionarea sarcinilor propuse în tezá va con tribuí la o ín{elegere aprofundatá çi amplâ a proceselor ce a loe în viaja spiritualâ a republicii.

Drept baza metodologicá pentru investigare autorul a adop tat principiile fundaméntale ale operelor clasicilor ístoriogra fiei româneçti. La scrierea tezei sînt luate în considerare ulti mele realizan ale istoriografiei din República Moldova.

Metodele expunerii: cronologic — problemática çi compa rativ-istorica.

în calitate de sursá in¡t¡alá au servit cercetârile numeroas« lor documente ce se pâstreazâ în Arhiva Organiza^iilor Social Politice din Moldova, culegerilor de materiale çi documente presei periodice.

Aprobarea lucrârii. Teza de doctorat a fost discutatà ç aprobatâ în cadrul çedintei Sectiei de istorie contemporan a Institutului de Istorie al A.§.M. Ideile de baza çi concluziil studiului au fost expuse în cadrul conferinfelor tinerilor sa vanfi ai A. M. In urina studierii temei autorul a publics 5 articole çi comunicâri.

Structura disertatiei corespunde obiectivelor investiga}« çi este alcàtuità din introducere, doua capitole, concluzii, ane xe, note bibliográfico çi arhivistice.

REZUMATUL CONTINUTULUI TEZEI

In introducere se argumenteazá actualitatea temei, se d( termina nivelul de cercetare §tíintificá, se motiveazá cadrt cronologic, sint formulate scopul sarcinile cercetárii, se efec tueazá o descriere a documentelor §i materialelor studiate.

In primul capítol «Institutiile cultural-educative: baza mí terialá cadrele de culturalizare» este exarninatá restabil rea §i lárgirea rejelei de a§ezáminte cultural-educative. Reir staurarea regimului sovietíc in Moldova ín ultímele luni a] celui de al doilea rázboi mondial a decurs concomiteat cu rest? bilirea atributelor ideologice instituite in urma raptului stal nist in perioada dintre 1940—1941.

Pentru început a fost lichidat sistemul particular al edu-catiei extraçcolare existent în Basarabia în anii 1918—1940 çi în 1941 —1944 çi a fost creatâ o re{ea noua, soviética de açezâminte cultural-educative. Acest act urmárea scopuri geo-politice bine definite. Se întreprind mâsuri extraordinare, cum ar fi: interzicerea activitafii institufiilor nationale de luminare culturalâ (asociatii, societàti, camine culturale etc.), nationa-lizarea întregului fond de cârti. Sub motivul «curâfirii» biblio-tecilor de literatura antisoviética sînt scoase din circulate çi nimicite càrtile rotnâneçti. In modui acesta activitatea noului sistem de institutii cultural-educative a. devenit o prerogativâ a statului, fapt care, în conditiile de atunci, însemna subordo-narea scopurilor, ,mijloacelor çi metodelor lucrului de cultura-lizare intereselor sistemului totalitarist. Desigur, pe parcurs se schimbau çi se modificau sarcinile institufiilor cultural-educative, structura lor çi fórmele de dirijare, esenta acestora râmînînd ínsá neschimbatá, deoarece ele sînt permanent niçte institutii ideologice, un punct de sprijin al partidu-lui comunist în activitatea de agitane çi propaganda, în munca de educare a maselor populare. In acest context institufiile cultural-educative constituie un mijloc, un sistem al suprastruc-turii, avînd menirea de a facilita monopolizarea puterii de catre partidul comunist, de a instaura dominaba totalâ în viata socialà.

Analiza efectuatà eu privire la refeaua de instituai cultural-educative evidentiazà faptul cà în dezvoltarea ei au intervene anumite schimbâri cantitative çi ealitative. Astfel, spre sfîrçitul anului 1950 în república activau 1146 cluburi sâteçti, 67 case de cultura, 175 case de citire, 7 muzee, 394 instalatii cinematografice çi 1572 biblioteci eu un fond de 2110 mii càrti. (A. N. a R. M. F. 3026, inv. 1, d. 39, p. 40—44). Dátele însâ reprezintà doar aspectul decorativ al acestui procès. Realmente, tóate eforturile autoritàtilor erau orientate în directa antrenà-rii cît mai urgente çi masive a maselor în sfera de influera a institutiilor cultural-educative. Cantitatea, bineînteles, nu poate înlocui calitatea. Altfel spus, cultura a cunoscut o dezvoltare pe orizontalá, antrenînd másele largi aie populatiei în noile realitâti. Acest procès este o etapa inevitabilá în impunerea dictatorial a un ei noi culturi.

In activitatea organelor sovietice çi de partid se profileazâ mai accentuai tendinta de acordare a prioritâtilor anume clu-burilor sâteçti, caselor de citire, ungheraçelor roçii çi biblio-tecilor eu un fond redus de cârti, adicâ acelor focare de cultura la restabilirea çi dezvoltarea cârora necesita termeni mai re-duçi çi eîorturi materiale mai mici. Toate acestea erau efectua-

te prin intermedin! «metodei populare», adicá fárá a antrenz inijioace financiare din buget. Astíel, populafiei republicii pa-ralel cu impunerea impozitului ín natura, rechizi^ionarea pro-duselor agricole i-a fost impusá o alta varietate de prestare, cea in munca. Ea a fost fogata sá-?i ridice singurá, cu míinite proprii acele institutii «culturale» ce aveau menirea sá o in dobitoceascá, sá-i substituie láca§ele sfinte.

Un aspect definitoriu al problemei este examinarea politi-cii de cadre. Refugierea cadrelor nationaie, a intelectualitátií basarabene ¡n Romania, decimarea §i ostracizarea celor ráma^i au creat in república un vid intelectual. Fenomenul a antrenat grave modificári ale culturii na|ionale, avind drept conse-cinfa o completa degradare intelectualá a societáfii. In aceste condi^ii la baza politicii de cadre, ca verigá céntrala in dirija-rea activitá|ii institufiilor cultural-educative, a fost pus principal partinic de «selectare, educare §i repartizare a cadrelor», In conformitate cu acest principiu se lúa in considerare in pri-muí rind originea socialá, partinitatea §i loialitatea fa|á de regim. In perioada respectiva aceastá política a ob{inut un carácter autoritar §i urmárea scopul promovárii la conducerea institufiilor cultural-educative a unor apologeti ai stalinismu-lui. Pregátirea cadrelor, in temei prin intermediul cursurilor §i seminarelor, se limita la insu^irea ideelor «Cursului scurt», la studierea «biografiilor conducátorilor» §i hotáririlor parti-dului in domeniul culturii, artei, literaturii, §i muncii ideologice. Activitatea lor ulterioará era orientatá §i dirijatá prin indi-catii, recomandári metodice, minutos elaborate. Executarea íntocmai a acestora era un criteriu esencial in aprecierea cali-ficárii profesioniste. In acela^i timp, criteriile fire$ti in aprecierea cadrelor, cum ar fi: nivelul de studii, de cultura generala §i deprinderile profesioniste erau trecute pe planul doi sau in genere ignórate. De exemplu, la sfir^itul anului 1950 din 2470 de lucratori de culturalizare cei cu studii primare me-dii necomplete constituiau 77%, iar cei cu studii medii §i su-perioare — numai 23% (A. N. a R. M„ F. 3026, inv. 1, d. 188, p. 97). Dependerá administrativa, materialá §i disciplinará de organele sovietice de partid, au fácut in cele din urmá din aceste cadre ni§te funcionan ideologici. In urma studierii izvoarelor arhivistice s-a ajuns la concluzia cá majoritatea absoluta a lucrátorilor de culturalizare a fost antrenatá, ín calitate de imp^terniciti, la organizarea diferitelor campanii politico-economice. Dogmatismul §i reglementarea strictá a activitátii cadrelor, dedate cu trup §i suflet cauzei partidului, idealurilor socialismului, au dus la consolidarea unei supra-structuri adecvate sistemului, . .

In ca-pitolul doi «Activitatea institutiilor cultural-educative in modelarea con^tíintei §i mentalitáfii populatiei» se demon-streaza cá in scopul de a solutiona definitiv problema basara-beaná autoritafile sovietice au recurs la o activitate intensa pentru a modifica radical acea con§tiintá nationalá ce' s-a format la románii basarabeni in perioaáa intregirii neamului.

Reanexarea Basarabiei la Uniunea Soviética §i metodele violente de construiré a socialismului §i-au gásit in activitatea institutiilor cultural-educative o asigurare justificare ideológica. De aici exaltarea excesiva a elementului politic in activitatea lor-Particularitáfile continutului §i formelor de lucru ale institutiilor cultural-educative au fost generate de realitáti obiective. Noile autoritáti au ímpus o revizuire totalá a valo-rilor spirituale nationale.

In aceste conditii intreaga activitate propagandística cultural-educativá avea drept obiectiv frustarea románilor ba-sarabeni de ideile rena^terii nationale unitátii de neam. Prin política de la centru s-a ímpus s-a organízat o adeváratá isterie románofobá. Románofobía a devenit doctrina ideologiei de stat o idee obsedan ta a intreguluí sistem de instruiré educatie. Declan§atá sub forma unei terori continue, ea are nu numai un caracter plin de urá ímpotriva íntregului popor román, dar §i ímpotriva limbii, istoriei culturii lui. In scopul de a dezrádácina din con§tiinta basarabenilor ideea coniuni-tátii de neam, s-a purees nu numai la inchiderea hotarelor, dar la izolarea culturalá. In lucrare se evidentiazá cá o forma sigurá §i incercatá in propaganda cultural-educativá este popularizaba unei «noi» istorii, revizuítá prin prisma perspectiva «prieteníei multiseculare». Continutul prelegerilor, agita-tiei vizuale tineau de primele pagini ale «noii» istorii, ce trata cu precádere perioada anilor 1918—1940 §i 1941 —1944, perioa-de cel mai mult falsifícate in spiritul denaturárii destinului istoric al basarabenilor. O alta metodá de deznatíonalizare a constituit-o propagarea artei literaturii sovietice, efectuatá, desigur, in limba rusa si avind un continut strain. Un compartiment al capitolului il constituie analiza activitá^ii artis-tíce de amatori. Chiar §i activitatea artística de amatori ilustreazá evident cá ea devine o arena a luptei ideologice, o modalitate de instráinare nationalá. Se rescrie §i se moderni-zeazá creatia populará órala in funche de necesitátile ideologice ale timpului. Deformarea con$tiintei sociale §i impunerea unui nou repertoriu a favorizat cultivarea unei activitáti pseu-doartístice $i, decí, antinatíonale. Participantii la activitatea artística erau impu$i sá interpreteze cíntece, dansuri, poezíi, píese etc. despre «tara cea mai libera fericitá», «traiul nou

îmbelçugat», «Armata Soviética eliberatoare», «Patria soviética», sa recite ode, dedicate dictatorului, tocmai în timpul cînd sute de mii de oameni erau umiliti, maltrata^, deporta^, mu-reau de foame say trâiau în sàràcie. Prin activitatea artística de amatori se cultiva o cultura de masà, o cultura ideologizatá impregnatâ cu stereotipuri çi canoane proletcultiste. Tóate acestea, în ultima instantà, duc la neglijarea particularitá|ilor çi traditiilor culturale speciíice populatieí baçtinaçe.

Se remarca în çrimul rînd tendinta educârii popula^iei în spiritul çovinismului sovietic çi a mitului social,' fabricat de partidul comunist, se inspira cultul societàtii sovietice, a «omu-lui nou», a «noii comunitàti de oameni». Propagarea insistentâ a ideii artificíale despre «statalitatea soviética moldoveneas-câ», «reunirea poporului moldovenesc» çi «formarea na|iei socialiste moldoveneçti» s-au dovedit a fi numai un mijloc efi-cace de dezna{ionalizare a românilor din República Moldova, dar çi o modalitate de perspectiva în dezbinarea neamului románese. Prelucrarea metódica, efectiva çi masiva a conçtiintei populatieí în spiritul antiromânismului a generat fenome-nul unekromânofobii a românilor».

In lucrare s-a demonstrat cá organizarea muncii politico-culturale cu caracter fortat çi obligatoria avea loe concomi-tent cu impunerea çi implantarea artificíala în conçtiinta oamenilor a ideologieí de import, antinationale, a unei ideologic ce urma sa asigure unitatea ideologicâ a societâtii. Intre-gul sistem de educatie cultural-educativâ avea drept obiectuv modelarea unui om nou — «bomo sovieticus», capabil sa transpunâ în viatà utopiile comuniste. Impunerea postulatelor staliniste se efectueaza prin diverse activitâti cultural-educative. Aceasta, în cele din urmá, creeazâ un climat specific, di-namizeazà convertirea unui tip de constiintà política, a unei mentalitâti, a unui mod de trai. Institutiile cultural-educative au preluat acelaçi spirit dogmatic nu numai în elogierea siste-mului intern, dar çi în elucidarea realitâtilor externe. Eviden-tiem în acest sens mai aies speculatiile în jurul luptei pentru pace, sustinerii miçcârii comuniste internationale çi muncito-reçti, «tárilor democratiei populare», «luptei popoarelor îm-potriva jugului colonial». Cu alte cuvinte, çi pe aceasta cale se edifica imaginea globalâ çi mistificatoare a lumii. Prin ur-mare, la cultivares sentimentului de superioritate a omului sovietic fatâ de cealaltà lume contribuie din plin çi institutiile cultural-educative.

In încheierea lucrârii sînt formulate concluziíle care gene-ralizeazà çi sistematizeazâ rezultatele investigatiilor despre rolu] çi locul institutiilor cultural-educative în viaja spiritualâ

a Moldovei din anii 1944—1950. Autorul constata cá prin impunerea unui confinut dogmatic al mimcii cultural-educative au fost ignórate sau prigonite insemnele spiritualitátii nationale: limba materna, cultura, obiceiurile, tradi|iile, literatura istoria najionala. Sub lozinca «infloririi apropierii na{iilor» s-a declan§at procesul de deznafionalizare rusificare a populafiei bá$tina$e. Activitatea institu^iilor cultural-educative a erodat, in mod direct §i indirect, valoarea cea mai de pret a poporului nostru, spiritualitatea lui. Rolul institu-tiilor cultural-educative s-a redus, in fond, la activitatea unor focare de luminare política sau centre de propaganda ale mo-delului stalinist de construiré a socialismuiui.

Pe baza materialelor studiate autorul a publicat urmátoare-le lucrári:

1. Основные формы и методы культурно-просветительной работы в Молдавской ССР (1940—1950 гг.). // Молодежь, Наука, Производство. Тезисы докладов конференции молодых ученых АН МССР 18—19 декабря 1984 г. Кишинев: Штиинца, 1984, с. 16—17.

2. Подготовка кадров для культурно-просветительных учреждений МССР (1944—1950 гг.). ,// Молодежь, Наука, Производство. Тезисы докладов республиканской конференции молодых ученых 27—28 ноября 1986 г. Кишинев: Штиинца, 1986, с. 31—32.

3. Участие культурно-просветительных учреждений Молдавской ССР в политическом воспитании трудящихся на завершающем этапе Великой Отечественной войны. //40 лет Великой Победы. Кишинев: Штиинца, 1986, с. 29—34.

4. Deznationalizarea rusificarea románilor basarabeni in prima ani postbelici (1944—1950). // Cugetul, 1993, nr. 3—4, p. 50—53.

5. Pregátirea cadrelor pentru institutiile de cultura din R. S. S. Moldoveneasca in anii 1944—1950. // Revista de isto-rie a Moldovei, 1944, nr. 1, p. 45—49.

S UMMARY

The dissertation is dedicated to the investigation of the activity of the cultural and educational institutions in the former Moldovan S. S. R. in the period 1944—1950. The work is based on a voluminous archives material and tries to comprehensively teat this problem from new positions.

The place and role of these institutions in the sustem of communist propaganda, their material base as wel as the personnel polisy are examened. Creat attention is paged.to the study of the main directions of their activity. It is shown that the policy of the center towards Moldova during that period of time had a strongly pronounced Great Russian character. Practicallu speaking, the activity of these institutions went hand in hand with propagandists systems and had an antinational character filled vith fierce Rumanophobia.

The force methods of socialist building also appeared in the activity of the cultural and educational institution, in the tasks which were put only to ensure the ideological policy of the new power but to educate a new type of man, the so called «homo-sovieticus». The education of the new man supposed the diprivation of the native population of ist notional nature, the idea of a national state, of language, hystory, traditions.

The activity of the cultural and educational institutions in fact intended to politically make a fool of the whole population, while the officials of this field became but ideological employees. Beginnind with the material base, the personnel, the forms and methodes of activity these cultural and educational institutions we're orientated by the center onlu towards one aim: to ideologically, the occupation of Bessarabia and to perpetuate the political system of the Soviet regime by all possible mctans.

РЕЗЮМЕ

В настоящей работе на основе богатого архивного материала предпринято комплексное исследование малоизученных аспектов деятельности культурно-просветительных учреждений Молдавской ССР в 1944—1950 гг., рассматривается их место и роль в системе коммунистической пропаганды.

Всестороннему анализу подвергается материально-техническая база, а также политика новых властей в подготовке и воспитании культпросветработников. Политика центра в отношении к Республике Молдова в те годы имела явно выраженный шовинистический характер, что предопределило содержание, формы и методы культурно-просветительной работы. В сущности эта деятельность была направлена против национальной духовности коренного населения и носила яростную румынофобию.

Принудительные методы построения социализма отразились и в работе культурно-просветительных учреждений. Воспитывая «румынофобию у румын», культурно-просветительные учреждения способствовали не только воспитанию нового типа людей, так называемого «Ьошо-5оу1е1!сиз», но являлись и идеологическим обеспечением советского режима. В конечном итоге, все это предполагало лишение коренного населения национальной сущности, идеи истинной государствености, языка, истории, культуры и т. д.

В этих условиях роль культурно-просветительских учреждений сводилась практически к политическому притуплению населения, а культпросветработник становился фактически идеологическим функционером. Таким образом, начиная от материальной базы все стороны культурно-просветительной работы были подчинены главной задаче — разными средствами добиться идеологического обеспечения захвата Бессарабии и увековечиванию советской политической системы.

е

Tir. 100. Com. 7.

Universitatea de stat din Moldova. 277014. Chi?inäu-14, str. Livezilor, 60.