автореферат диссертации по филологии, специальность ВАК РФ 10.02.05
диссертация на тему: Cuvantul-simbol in cadrul idiolectului poetic al romanticolor (V. Hugo si M. Eminescu)

Полный текст автореферата диссертации по теме "Cuvantul-simbol in cadrul idiolectului poetic al romanticolor (V. Hugo si M. Eminescu)"

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA FACULTATEA DE LIMBI ÇI LITERATURI STRÄINE

Cu titlu de manuscris C.Z.U. 801.54.+801.73

Ion GUTU

CUVÂNTUL-SIMBOL ÎN CADRUL IDIOLECTULUI POETIC AL ROMANTICILOR ( V.Hugo çi IM.Eminescu )

Specialitatea 10.02.05 - limbi ronnrice

Autorefcrat al tczei de doctor în çtiinte filologice

CHIÇINÂU - 1999

Teza realizatä la Catedra de Filologie Francezâ a Universitä{ii de Stat din Moldova

Conducätor ytiintific - [Victor BANARU], doctor habilitai, profesor universitär.

membru al Uniunii Scriitorilor din República Moldova

Referen^i oficiali:

1. Ion Dumbrüveanu, doctor habilitat in fílologie, profesor universitär (U.S.M.)

2. Elena Prus, doctor in filologie, conferenciar universitär (U.P.S. "I.Creangä")

Instituya de profil - Universitatea Pedagógica de Stat "A.Russo" din Bälfi

Susjinerea va avea loe la 1999. órele JZ "m cadml çedintei

Consiliului Çtiinjific Specializat DH 10. 92 18 de la Universitatea de Stat din Moldova, în Sala de Festivität a Facultä{ii de Litere (mun.Chiçinâu, str.M.Kogàlniceanu, 65).

Teza de doctorat poate fi consultatä în Biblioteca çtiinjificâ a Universitär de Stat din Moldova (mun. Chijinäu, str.A.Mateevici, 60)

Autoreferatul expediat la "-£5" n^OMétH 1999

Secretar §tiin{ific al Consiliului Specializat ,

doctor ín filologie, conferenciar universitär Qw?,¡z^ Alexandra Gherasim

La început era simbolul. Çi simbolul, suportând mai multe ipostaze evolutive ca semnal, semn, cuvânt, era continua sa fie obiectul celor mai ample investigafii çtiin|ifice, fapt ce ne-a permis sä-i consacräm modesta noasträ cercetare. La fei de antic ca §i conçtiinta umanä, fenomenul simbolic sträbate cu perseverentä aproape toate sferele activitäfii noastre (filozofia, política, religia, economía, cultura, literatura, lingvistica etc), al cärui specific "molipsitor" a fost sesizat cu multä perspicacitate de însuçi Mihai Eminescu: "Oamenii din toate cele fac icoanä simboF (Epigonii).

"Vechimea" çtiintificà de care se bucurä aceastä problema este demnä de invidiat, întrucât simbolul a fost supus primelor cercetâri în îndepârtata antichitate (Democrit, Diogene, Aristotel), dar unde nu va depâçi decât stadiul unei categorii gnoseologice generale. Impulsionarea reabordârii efective a problemei discútate, "adevärata" sa istorie începe odatä cu perioada filozofiei §i esteticii clasice germane (I.Kant, G.W.F.Hegel, F.Schelling), simbolul constituind deja o catégorie esteticä universalä sau o imagine artisticä idéala.

Privilegiul cercetärilor de amploare apartine pe deplin secolului al XX-lea, îndeosebi celei de a doua jumätä|i, când simbolul, mentinându-se în central studiilor cu caracter filozofico-estetic (A.Losev, E.Castelli, E.Cassirer) sau general (D.Sperber, O.Beigbeder), va suscita investigafii absolut originale de orientare psihanaliticä (G.Durand, T.Todorov, E.Ortigues, J.Piaget, J.Cassin, G.Rosolato, M.Pastoureau), gnoseologicä (L.Uvarov, J.Valabrega), culturologicä (M.Eliade, P.Diel, J.Bednar, L.Bartoli, D.Miquel), literar-artisticä (T.Vianu, V.V.Vinogradov, K.Butyrin, Z.Hovanskaâ, O.Cvetkova, A.Burlacu, L.Urkina) etc.

Cercetarea de fatä reprezintä o încercare de a se încadra în albia perspectivelor çtiinfifice proaspât trasate, examinând simbolul sub aspect senuotico-semantic çi psihoiingvistic, adicâ în calitate de semn complex -cuvânt-simbol {CS), unitate a comunicârii poetice/estetice. Anume lucràrile de

acest gen s-au impus pe parcursul ultimelor decenii în cadrul simbologiei (L.Uvarov, A.Losev, P.Miclâu, S.Sterligov, H.Wald, I.Evseev, E.Panov, L.Benoist, J.Borella, G.Dessons), simbolul fiind investigat în raport cu alte semne ale comunicara verbale çi non-verbale sau ca unitate fanctionalâ în varíate tipuri de diseurs. Insuficienta acestor cercetàri îçi gàseçte rezonantâ în posibilitatea lârgirii arealului problematic al simbolului eu multiple alte considerajii atât de ordin sistemic (mecanismul formàrii, trâsàturile distinctive, categoriile referentiale, polisemia çi fórmele ei de manifestare, tipología etc), cât çi functional (relevarea particularitàtilor de exploatare în câmpul semantic al textului poetic (TP) orí în paradigma idiolectului poetic (IP), corelatia cu alte procedee lingvopoetice çi statutul de imagine arhetipalà, conlucrarea eu varíate categorii textuale, dezvàluirea functiilor la nivelul TP/IP etc). Orientarea spre comparativism, çi mai pujin practicatâ în spatiul simbologic investigativ, favorizeazâ un atare studiu prin evidentierea contributiei simbolului la interinfluenja sistemelor literare, a sensibilizârii specificitàtii comunicar» interculturale, dar mai aies a conçtientizârii variativitâtii çi omogeneitâtii gàndirii simbolice, a rolului imaginarului fatâ de comportamentul perceptiv, a importantei operei de artà ca forma a imaginatiei çi a cunoaçterii. Toate acestea ne permit sa consideràm imaginaba simbólica drept mediator între materie çi spirit, antropocosmos çi macrocosmos, naturâ çi cultura, conçtient çi inconçtient etc.

ACTUALITATEA TEMEI INVESTIGATE este motivatà de interesul çtiintific permanent fatâ de problema imaginarului ca mod de conçtiintà çi de cunoaçtere, exprimat prin prezenta cercetàrilor numeroase de diferit caracter, inclusiv colocvii çi congrese internationale, consacrate în special simbolului.

Necesitatea lucràrii este dictatâ de existenta pânâ la momentul actual a unor opinii controversate referitor la mecanismul formàrii çi definirii obiectului investi ga(iei, modalitâtile de reliefare a caracteristicilor

fundaméntale çi tipologice, posibilitadle de analiza ín circuitul semantic al TP/IP, unde aceastâ unitate îndeplineçte o functie deosebitá. Elucidarea aspectelor semiotico-semantice çi psiholingvistice, trecute concomitent prin flltrul comparatismului, vor implica çi ín continuare investigafii profunde, datoritá naturii complexe a fenomenului simbolic ce antreneazà un spectru de exegezá pluridimensionalá çi intersecteazâ preocupadle mai multor discipline limítrofe ca lingvistica, semiótica, literatura, poética, estetica, psihologia, hermeneatica, filozofia.

SCOPUL prezentei lucrâri rezidâ ín cercetarea multilateral a caracteristicilor semiotico-semantice çi psiholingvistice ale devenirii CS ca unitate complexa a comunicárii estetice çi relevarea aspectelor lui funcfionale ín cadrul IP hugolian çi eminescian.

Dezváluirea strategiei date presupune sustinerea urmàtoarelor postúlate:

1. In raport cu alte mijloace de comunicare, CS constituie o unitate superioará complexa bazatá pe reasocierea semnifícantului cu semnificatul prin reinterpretarea selectiva a semelor dominante ale realului obiectiv/fíctiv íntru oblinerca semnifícatiilor estetice motívate.

2. Principiile saussuriene ale arbitraritáfii çi linearitâtii semnului resuscitá discutir çtiintiilce valoroase pentru varianta CS ín virtutea caracterului sâu motivât çi pluridimensional.

3. Procesul simbolizara antreneazà o serie de categorii referentiale ce contribuie la lârgirea ín permanentá a arealului semic simbolizator çi care necesita o sistematizare.

4. Natura polisemanticâ a CS genereazà fenomenele enantiosemiei çi polienantiosemiei ca extremitâti semantice interprétative, afírmándu-se, ín aça fel, posibilitatea coexistenjei mai multor cupluri antonimice ín cadml structurii semantice a cuvântului.

5. Abordarea aspectelor semantico-functionale ale CS poate fi mai complexa çi mai realâ ín cazul acceptárii unui sistem de niveluri potentiale de

analiza semiotico-hermeneuticá a TP/IP, reactualizánd totodatá problema clasificárii CS a diferentierii tipurilor de receptori.

6. Analiza comparata a cel puf in douá IP, mai ales ale intertextului romantic, constituie, in lumina strategiei expuse, modalitatea cea mai eficientá de reliefare nu numai a caracteristicii pluridimensionale a CS, ci §i a coerenjei funcjionale a gándirii simbolice, a statutului arhetipal al imaginii simbolice.

Atingerea scopului §i postulatelor propuse necesita realizarea urmátoarelor SARCINI:

- dezváluirea trásáturilor fundaméntale ale mijloacelor de comunicare antecedente CS prin concentrarea atentiei asupra raporturilor cuvánt - CS, cuvánt poetic - CS;

- determinarea mecanismului psiholingvistic §i semiotico-semantic al formárii §i definirii CS prin evidenjierea trásáturilor pertinente CS 51 a categotriilor referential coparticipante la procesul de simbolizare;

- examinarea in profunzime a polisemiei ?i stabilirea mutatis mutandis a limitelor semantice ale CS prin exploatarea datelor oferite de Dictionarul de simboluri (DS), sondajele speciale §i IP analízate;

- revizuirea principiilor clasificárii simbolurilor propunerea unei clasifican proprii in baza critcriului semantico-functional pozi|ional de delimitare a CS in cadrul TP/IP;

- elaborarea nivelurilor potencíale de analiza semiotico-hermeneuticá §i relevarea particularitá|ilor funefionale ale CS in spatiul IP hugolian eminescian (IPH-IPE);

abordarea comparatá a intertextului romantic extrinsec/intrinsec in scopul depistárii §i evaluárii coloritului idiolectal, nafional §i universal al CS ca expresie eloeventá a originalitáfii conceptual-umane.

SUPORTUL METODOLOGIC §1 TEORETICO-^TIINJIFIC al cercetárii se conformeazá complexitátii fenomenului simbolic prin care se

adevere§te variativitatea §i omogeneitatea gándirii umane, specificul ei

individual §i universal, caracterul dialectic fi dinamic al relatiei dintre limbä, gândire çi societate, interinfluenta obiectivului - subiectivului ín limbä çi ín evolutia formelor ei de realizare/exprimare.

Interferenfa domeniilor ce-çi dau concursul la abordarea multilateral a obiectului investigat presupun o conlucrare activä çi în ascensiune a analizei lingvostilistice cu cea semanticä sau metasemioticä intratextualä, a analizei lingvopoetice cu cea hermeneuticä sau filologicä vastä pentru dezväluirea particularitä{ilor semantico-functionale ale CS. Analiza comparatä çi cea axiologicä au fost utilizate la confruntarea celor douä paradigme individual-autoriceçti în scopul stabilirii caracterului pluridimensional al CS. Psihanaliza ne-a servit la evidentierea arhetipurilor ca imagini generale pe care se bizuie orice gândire. Precizarea tipurilor de seme çi categorii refcren(iale contributive la procesul de simbolizare au necesitat exploatarea analizei componentiale. Interesele cercetärii au implicat de asemenea metoda calculului statistic çi a descrierii lingvistice, efectuarea sondajelor çi a rezumárii schematice.

INOVATIA ÇTIINTIFICÂ a investiga{ei consta în abordarea complexä a simbolului ca unitate a comunicärii estetice, efectuatâ atât în plan sistemic, cât çi functional. Prin aceasta s-a ajuns la o redefinire a categoriei date în raport eu semnul lingvistic, evidenfiindu-se caracteml motivât çi pluridimensional al CS, semele dominante çi categoriile referenfiale simbolizatoare. Pentru prima data este amplu dezväluitä enantiosemia CS în cadrai dictionarului special, IP çi sondajelor, ceea ce ne-a permis descoperirea fenomenului polisemiei enantiosemice çi prezenta lui în toate ambiantele susmentionate.

Caracter novator are tentativa delimitärii unor niveluri potentiate de analiza a CS/TP (pretextual, textual, contextual, intertextual, supratextual) cu suportul cärora se obtine nu numai o clasificare netradi{ionalä, dar çi o dezväluire a funetiilor CS încâ necercetate. Se încearcâ argumentarea

posibilitäjiior de sistematizare a CS çi motivarea specifïcului corelatiei acestuia cu dicfionarele generale sau explicative.

La fei neexperimentatä este tratarea comparatä çi multilateralä a CS prin grila IPH çi IPE ce conduce la sensibilizarea importan{ei çi rolului imaginarului ca mod de conçtiintâ çi cunoaçtere, a func}iei lui intertextuale/interculturale în evaluarea variativitàtii sau omogeneitätii gândirii simbolice.

SEMNIFICAJIA cercetârii rezidä în contributia constatärilor çtiintifice la dezvoltarea teoriei semnului, cuvântului çi simbolului, la reîmprospâtarea problematicii semnificajiei, imaginii çi gândirii multiforme pentru interesele actúale çi limítrofe ale semanticii çi semioticii, poeticii çi stilisticii, pragmaticii çi psiholingvisticii, teoriei literare çi hermeneuticii, fílozofíei çi esteticii.

VALOAREA APLICATIVÄ a tezei consta în faptul cä rezultatele obfinute pot fí çi sunt deja exploatate la predarea cursurilor teoretice, speciale çi practice de semanticä, stilisticä, semiótica, hermeneutica textului literar/poetic, de literatura, poeticä çi traducere comparatä. Principiile abordärii TP conform sistemuliii de niveluri potentiale pot servi ca modele pentru exegeza altor tipuri de texte, fiind incluse deja în conjinutul noului curriculum de limbi strâine (1999), ciclul liceal.

APROBAREA LUCRÄRII s-a efectuat atât prin intermediul publicârii unor articole-studii, rezúmate, materiale metodico-çtiintifice, cât çi a cursurilor speciale de poeticä francezä comparatä çi semioticä unde au fost oglindite postúlatele ei fundamentale. Prezentarea, discuta çi acceptarea rezultatelor çtiintifice aie disertatiei au avut loc atât pe plan national - ziare, reviste de specialitate, conferinfe çtiin{ifice çi anale aie corpului profesoral-didactic al USM, ULIM, UPS "A.Russo" din Bälti, cât çi international - în cadrai Conferinjei internationale a Universitátii "T.Sevcenko" din Kiev (1997) çi a stagierii çtiin{ifïce pe lângà doctorantura Universitátii de §tiin|c Umane din Strasbourg, Franja (1995).

OBIECTUL CONCRET al cercetárii actúale îl reprezintà cuvântul-simbol, selectat çi analizat în cadrai Dictionaralui de simboluri, autori J.Chevalier, A.Gheerbrant (1 200 CS), cât çi în baza paradigmei Dictionaralui alfabetic çi analogie al limbii franceze Petit Robert (30 000 cuvinte).

In calitate de material textual investigativ serveçte poezia romántica a lui V.Hugo - Les Orientales; Odes et Ballades; Les Feuilles d'automne; Les Rayons et les Ombres; Les Contemplations; La Légende des siècles; Les Chansons des rues et des bois; L'Art d'être grand-père; Les Chants du crépuscule; Les Voix intérieures; Les Châtiments (3 000 pagini) çi M.Eminescu - Antume; Postume (600 pagini). Ambele IP au préférât simbolul çi antiteza ca unitâti fundaméntale ale comunicârii estetice.

Specificitàtile problematicii abórdate çi caracteral dezvâluirii lor au conditionat structura disertatiei, care confine o introducere, doua capitole urmate de concluzii, încheierea, bibliografía selectiva, lista de izvoare poetice çi anexele.

In INTRODUCERE sunt reflectate motivaba temei investígate, scopul, sarcinile çi obiectul cercetárii, suportu! metodologic çi teoretico-çtiintifïc ce contribuée în modul cel mai efectiv la realizarea sarcinilor propuse, postúlatele înaintate spre sustinere. Se argumenteazâ actualitatea cercetârilor simbologice, evidentiindu-se lucrârile de ordin semiotico-semantic çi psiholingvistic. Sunt prezentate domeniile çtiintifice ce-çi dau concursul la elucidarea aspectelor semantico-funcfionale ale CS çi sunt delimitati o serie de tenneni §tiin{ifici acceptati de conceptia tezei.

CAPITOLUL I "Aspecte semiotico-semantice psiholingvistice aie devenirii cuvântiilui-simbol ca mijloc complex al comunicârii estetice" concentreazâ arealul teoretico-problematic al CS çi motiveazâ necesitatea studierii lui în plan extra- çi intracategorial. Refcrin|ele în plan extracategorial au vizat corelatiile CS cu alte mijloace de comunicare ce au pregâtit stabilirea lui ca unitate a comunicârii estetice: semnalul, semnul, cuvântul, cuvântul

poetic. Coraportul cuvânt - CS are o importants majora çi implica reabordarea/revizuirea unor dicotomii mereu dispútate (arbitraritate -motivatie; monosemie - polisemie; denotare - conotafic; paradigmaticà -sintagmaticâ; semnifîcafie - sens etc), a câror ignorare îngreuiazà dezváluirea statutului lingvo-semiotic al CS. Arbitraritatea, spre exemplu, constituie prin "legâtura care uneçte semnificantul de semnificat"1 o tràsàturâ proprie semnului lingvistic çi o exigenfâ a comunicàrii cotidiene, dar care se opune, conform pârerii noastre, caracterului motivât al CS ca semn al comunicàrii poetice. Polisemia ("polisememia"), consideratâ drept capacitate realâ çi nu eventualâ a cuvântului de a avea mai multe sememe în cadrul conjinutului sâu semantic, reprezintà unica çansâ acordatà de sistemul lingvistic aparitiei conotatiei ca simbiozá a sensurilor secundare adâugate (simbolice, metaforice etc). Asimetría semnului lingvistic cauzeazâ, potrivit viziunii mai multor lingviçti, o ierarhie sememicà în paradigma structurii semantice çi are ca rezultat departajarea semnificatiilor principale de cele secundare. Semnificatia simbólica se plaseazà la periferia acestei ierarhii cu caracter sistemic. Examinatá ínsá la nivel functional, în câmpul semantic al TP sau IP, ea se bucurà de un rol dominant çi privilégiât.

Prin corelafia cuvânt poetic - CS am insistât asupra posibilitâtii de preschimbare a însâçi caracteristicii semiotice a semnului lingvistic, deoarece dénotât al cuvântului poetic devine çi cuvântul limbii naturale la scmnificafia cáruia se face referinfà. în aceastâ situafie, referentul cuvântului poetic, ultimul exprimat çi prin varianta CS, face trimitere nu la realitatea extralingvisticà imediatâ, prerogativâ a functiei comunicative a semnului lingvistic ordinar, ci la realitatea recreatà de limbà çi text, subordonatá totalmente generàrii enunturilor lingvistice purtâtoare de valori estetice çi care reprezintà prerogativa funcfiei poetice a cuvântului.

1 Saussure F. Cours de linguistique générale. Paris, 1965, p. 102.

In aspect intracategorial, sarcinile noastre au preväzut elucidarea caracteristicilor inerente CS ca unitate consacratä a comunicärii estetice çi ca exponent al gândirii axiologice a omului creator/benefíciar de semne (homo significant / homo simbólicas). Am considérât necesar în acest sens sä reluäm discutiile savanjilor cu privire la cea dintâi clasificare a semnelor, propusä de semioticianul american Ch.Peirce. Momentul problematic in aceastä delimitare vizeazä tratarea semnelor-simboluri ca semne pur formale sau conventionale, ceea ce a avut drept consecintä includerea în aceastä catégorie a aça-ziselor simboluri algebrice, matematice, chimice (la ora actúala prezenta problemä continuä sä provoace discutii aprinse). In concepta lucrärii, acestea nu sunt decât niçte semne cu o väditä çarjâ conventional;! çi abstracta, pe când simbolul este plin de multiple realitäfi concrete (opinie confirmatä de savanti ca I.Evseev, H.Wald, A.Losev 5.a.), de unde çi corelajia concret (real/fïctiv) -abstract, aflatä la baza principiului constituirii CS. Anume aceste divergente, amplifícate ulterior de savanti sub diferitä formä, au cauzat variate tälmäciri çi défini |ii aie simbolului în literatura çtiintificâ.

Cercetarea noasträ presupune în mod normal faptul cä abordarea fenomenului dat nu poate fi realizatä farä încercarea dcfinirii lui, simbolul fiind délimitât ca semn lingvistic special (cuvânt-simbol), créât pe baza reasocierii semnificantuliii eu senmificattil prin reinterpretarea selectiva a semelor dominante aie realuhii obiectiv / fictiv în scopid obfinerii semnificafiilor estetice motivate. Componentele conceptúale din definitie ne-au permis sä identificäm o serie de träsäturi distinctive proprii CS: caractertd semnic, legätura moüvatä dintre simbolizant si simbolizat, asociativitatea, caractertd reprezentativ-sugestiv ,j7 dinamic, oglindirea laturilor fundamentale ale realului, unitatea obiectividui <¡i subiectivuhu, concretului si abstractidui, individualului .st generalidin, psiholingvisticidui si extralingvisticidui, esteticitatea. Se dä räspuns la unul din postúlatele tezei referitor la

eventualitatea stabilirii categoriilor referentiale simbolizatoare, neobservate

íncá de simbologiçti. Studierea meticuloasà a DS, susjinutà de evaluarea rezultatelor obfinute din sondaje, a reafïrmat caracterul suiincidenfial al CS substantiv în raport cu alte entitàti lingvistice çi care antreneazà în procesul de simbolizare urmâtoarele categorii referenjiale: canîitatea, calitatea, forma, conpnutul, culoarea, starea, modalitatea, dimensiunea, spafialitatea, temporalitatea, sexualitatea, substanfialitatea, duritatea, mirosul, gustul. Spre exemplu, categoría formei permite de a discerne prin prisma opozifiei sfericitate - forma unghiularà semnificajia CS soare (perfecfiune) de cea a CS car eu (stagnare).

Penetrarea în specificitâtile intracategoriale aie obiectului cercetat a concentrât în cele din urmà atenfia noastrâ asupra polisemiei CS, care nu cunoaçte încà un studiu de sintezâ, fiind mai pufin apreciatâ de savan{i sau neavând întotdeauna o motivare adeevatá. Aparifia DS a constituit un prilej oportun pentru a supune fenomenul dat unei analize exhaustive ce ne-a permis sà consideràm polisemantismul drept trâsàturâ pertinentâ primordialà a CS. Plurivalen{a nelimitatá reprezintá tendinfa generala a CS de a semnifica cât mai mult çi de a izbuti o deschidere inforniaponalâ optimâ, fiind motivatâ de factori lingvistici §i extralingvistici. Conlucrarea acestora contribuie la crearea unei aure semantice inepuizabile în baza reactualizârii semelor simbolizatoare §i a cârei adàncime nemàrginità nu poate fi uneori desecatà nici chiar de context (vezi fenomenul actualizàrii duble în cazul CS Booz din TP hugolian Booz endormi, La Légende des siècles). Corelafia monosemie -polisemie ne-a dovedit faptul cà din 1 200 de CS din dicjionar doar 42 (3,5%) atesta o semnificatic monovalents (10% în sondajele efectúate), argumentarea bazându-se pe freevenja redusâ a acestora în circuitul lingvo-literar §i socio-cultural (ex.: cervelle, orteil, bananier, comète etc). Polisemia, din contra, çi-a demonstrat vivacitatea, atingând în cadrai unor CS pânà la 40 de variante semantico-simbolice, ceea ce ne-a dat posibilitatea de a califica aceste CS

drept superpolisematttice (ex.: cheval, chien, couleur, croix, eau, lune, sept, soleil, serpent, taureau, pierre etc).

Cercetarea detaliatà a supraîncârcârii semantice a CS a condus la dezvàluirea mai amplâ a variantei extreme a polisemiei - enantiosemia, acceptatâ ca proprietate a unuia §i accluiaçi CS de a confine doua semnificatii antonimice. In cazul CS enantiosemia reprezintà rodul procesului de selectare a tràsâturilor dominante variate aie uneia çi aceleiaçi realitâti de càtre diferiji autori, IP sau arealuri etnolingvistice în deplinà concordantâ cu specifícul variativitâtii conceptual-umane. Consemnatá de jure ca o tendintà generala a CS, ea devine de facto o tràsàturâ pertinents foarte dinamicâ, atestatâ conform statisticilor noastre la flecare al patrulea CS çi la tóate CS din sondaje.

Ambivalente CS a fost depistatâ de noi la nivel intra- çi intercultural, iar consecin(ele ei antreneazâ în circuitul comunicàrii simbolice interculturale aça-zisul fenomen "les faux amis " de la symbologie. Adicâ, în cadrul unei astfel de comunican componentele codului emitâtorului pot constitui un mesaj "fais" pentru codul respectiv al destinatarului çi viceversa. Spre exemplu, papagahd simbolizeazâ în spatiul cultural european pàlâvrâgeala, pe când în Persia era figura adeváratului amator al frumusetii, "neînjelegerile" fiind provocate în cazul dat de caracterul opus al categoriilor referentiale simbolizatoare: func{ionalitate - calitate. Divergente asemânâtoare în comunicare cauzeazà receptarea simbolicii cromatice2.

Categoría CS superpolisemantice ne-a oferit çansa de a descoperi o noua formà de manifestare a polisemiei simbolice - polienantiosemia, motivatâ de prezenta mai multor cupluri antonimice în cadrul continutului semantic polivalent al unui CS. Exemplul lui pierre pare a fi cel mai eloevent:

2 Banaru V. Cvcto i s\etosimvolika moldavskoj poèzii. // IV-â vsesoûznaâ konferenciâ po romanskomu â7jkoznaniû. Kalinin, 1986. p. 5-10.

Pierre -

odeur humaine montée descente-ténèbres liberté—

- servitude —

- perfection

- élément masculin

- élément féminin

- lieu de résidence

- animation-

cristallisation

clairvoyance parole oracle avilissement ennoblissement' message activité céleste achèvement-

- régénération

- présence divine

- Terre-mère

- fixateur d'esprits~ bons et mauvais- connaissance

- vie statique

- sacralité

- fertilité etc.

CE - cuplu enantiosemUr,

1%CE

CE

CE

>Œ

CE

? CE

PE - polienantiosemie.

PE**

La fel de importantà a fost pentu actualul studiu depistarea interpretârii polienantiosemice a CS chiar în cadrul sondajelor efectúate, actualízate fiind §i únele seme diferencíale sau potencíale: jaune-\ie/moñ; joie/tristesse; abondance/solitude; blanc - vie/mort; bonheur/malheur; mariage/solitude; santé/maladie; vert - vivacité/fragilité; pureté/mensonge, résurrection/calme; fleur - amour/mort; joie/tristesse; harmonie/séparation. Evaluarea râspunsurilor respondenfilor a relevât caracterul dinamic/evolutiv al semnificatiei simbolice §i interferenfele acesteia eu sociolingvistica prin

trecerea de la asociajii conotative la început "ideologizate" (ronge -révolution, communisme) spre cele "deideologizate" sau normative actúale (rouge - amour, agitation, vie ori colère, douleur, inquiétude, vengeance).

Continuä sä atragâ atenfia problema clasificärii CS ce ne-a pus în faja determinärii unor principii generale çi speciale de departajare a acestor unitäji. Am considérât logic de a evidenjia în calitate de principii de bazá, recunoscute de tradifia simbologicà, cele centrate pe legätura motivatä sau nemotivatä dintre simbolizant çi simbolizat, pe caracterul stabil în sens larg sau îngust al semnifícafiei simbolice, pe gradul de râspândire geoculturalà. Aceste motivât i i autorizeazä delimitarea simbolurilor naturale çi convenjionale, tradifionale çi individúale, universale çi nationale, lucrarea încercând sä propunä în cadrai fiecärui ansamblu de tipuri stabilit alte subdiviziuni categoriale. Simbólica individúala çi cea na{ionalä au constituit simultan deschiderea spre comparativism în baza confruntärii particularitäfilor lor idiolectice la V.Hugo çi M.Eminescu. Constatärile au demonstrat caracterul pluridimensional çi motivât al CS, omogeneitatea simbolizantului çi simbolizatului în cadrai unui dinamism perpetuu.

Clasificarea conforma unor principii speciale Jine de autori concrefi çi este axatä atât pe criterii socio-psiho-culturologice (A.Krappe, M.Eliade, G.Bachelard, G.Durand ç.a.), cât çi pe cele tangentiale studiului de fajä, bazate fiind pe gradul de autonomie, de extindere sau de individualitate semantico-funcfionalä (T.Vianu, O.Cvetkova). Concepta tezei a reieçit din specificul nivelurilor Potenziale de analizä, a criteriilor semantico-funcfional çi pozifional de investigare a CS în spafiul TP/IP pentru a detaça CS pretextuale (Strigoii, Lebäda - IPE; Stella, Le manteau impérial - IPH); textuale (floare albasträ, codrul; clair de lune, éclaircie); contextúale (pädurea, argintul, océan, laboureur)-, intertextuale (izvorul, lacul, codrul, albastrul; rayon, ombre, gouffre, azur) çi supratextuale (Luceaförul; Olympia, Satyrej. Posibilitatea

làrgirii çi colaboràrii principiilor de clasificare a CS conféra acestei problème un caracter mereu deschis.

CAPITOLUL II "Cuvâtttul-simbol în cadrul idiolectului poetic hugolian/eminescian $i nivelurile lui potentate de analiza" a încercat sà elucideze aspectele semantico-funcfionale ale CS ca unitate a comunicàrii estetice în circuitul IPH çi IPE. Alegerea TP romantic ca material investigativ a fost motivatâ de exploatarea privilegiatà de càtre acesta a CS ca unitate dominants a enuntului poetic. In acelaçi timp, decodarea/interpretarea adecvatà a fenomenului investigat çi a funcfiilor lui textuale a fost pusâ în dependents directà de arsenalul competentelor enciclopedice ale receptorului ce ar putea cunoaçte, în opinia noastrà, cel putin trei grade de receptare esteticâ: a) minim, tipul de receptor simplu; b) mediu, tipul de receptor avizat sau coautor; c) maxim, tipul de receptor cercetàtor sau critic. Grádele de receptare esteticâ çi principiile abordàrii semiotico-hermeneutice ale TP au determinat atât elaborarea sistemului de niveluri poten{iale de analiza a CS/TP çi ierarhia lor, cât çi tipurile fiinctiilor propuse spre cercetare.

în felul acesta, examinarea spectrului functional al CS în cadrul IPH/IPE a fost ini|iatà de nivelul pretextuaî ce vizeazâ specificul exploatàrii CS în cadrul structurilor premergàtoare TP, cum ar fi titlul. dedicatia. prefaja. epigraful etc. Referindu-ne prin excelentâ la titlu (CST), am divizat func{iile pretextuale în doua grupuri mari: nominative (delimitativâ, denominativa, orientativà, enantiosemicâ) çi predicative (informativa, esteticâ, pragmaticà). Anume CST au devenit ulterior "cartea de vizità" a celor doi titani ai romantismului universal (Luceafarul pentru Eminescu, Olympia pentru Hugo). Funcfia enantiosemicâ, bunâoarâ, este conditionatà de particularitatea CS de a fi polisemantic, ba mai mult ca atât, de a încadra în continutul sàu semnificatii antonimice. Polivalenfa asociativa a CS, asistatà de unele devieri semantice neaçteptate, va crea efectul açteptûrii frustrate. Dezamàgirea va merge în descreçtere - eu trecere de la orizontul de açteptare al receptorului tipie, mai

putin conçtient de resorturile secrete ale simbolizàrii §i deci mai pregàtit pentru efectul susmen|ionat, spre codul multilateral dezvoltat al receptorului avizat, predispus pentru varíate interpretàri ale semnificajiei simbolice, inclusiv cu un caracter enantiosemic. Efectul «surprizei» poate avea loc nu numai în cadrai unui singur IP, ci çi în plan comparai cu reportare la alte texte sau cicluri poetice. Astfel, CST Noaptea orienteazà receptorul simplu spre un Jesut textual în care predomina simbólica culorii negre. dar unde din contra este omniprezentâ semnifïca(ia simbólica a culorii albe (Albà ca zapada iernei, dulce ca o zi de varâ;...Cu-ale taie brafe albe, moi, rotunde, parfumate;... apoi ca din vis trezitâ, eu mâmita albe, dulci...) çi cea a luminii (O! Dezmiardâ, pân-e.stijunâ ca lumina cea din soare,/Pân-efti clara ca o rouâ, pân-e$ti dulce ca o floare..). Valence polisemantice de orientare enantiosemicâ suscita în paradigma IPH CST Le mendiant §i L'Enfant. Conota{iile titlului Le mendiant, spre exemplu, variazâ de la cele euforice (aspectul moral - milà, mizericordie) spre cele disforice (aspectul fizic - dezgust, sâràcie, murdàrie). Efectul surprinzâtor este valabil, credem, chiar çi pentru receptorul avizat, or, în cadrul textului, nu va fi supus simbolizàrii destinul lamentabil al cerçetorului, conform majoritàtii açteptârilor, ci haina deplorabilà a acestuia. Sublima revelatie hugolianà va transforma prin contemplare çi divinizare esteticâ obiectul mizerabil într-un simbol poetic çi moral, transferând conotajiile suscítate de simbólica exteriorului poetizat asupra interiorului descoperit: Son manteau, tout mangé des vers, et jadis bleu,/Etale largement sur la chaude fournaise,/Piqué de mille trous par la lueur de braise/Couvrait l'âtre, et semblait un ciel noir étoilé./Et, pendant qu'il séchait ce haillon des fondrières,/Je songeais que cet homme était plein de prières,/Et je regardais, sourd à ce que nous disions/Sa bure où je voyais des constellations (Le mendiant, Les Contemplations).

Prezenta CS în câmpul semantic al TP a canalizat exegeza intratextualà spre douá posibilitad de cercetare: a) la dimensiunea textului integral (nivelul

textual) çi b) la dimensiunea unci parti a textului (nivelul contextual). în cazul întâi, CS s-a manifestai ca do minant à textualâ (CSTT) çi a implicat abordarea funcjiilor stagnàrii çi integràrii textuale, creârii contrastului intratextual çi esteticà. Func{ia stagnàrii textuale, spre exemplu, presupune câ pâtrunderea în interiora! TP sau dinamica lui continutisticà pot fi stopate de aparitia unor CS a câror decodare se adevereçte a fi anevoioasà çi farâ de care nu poate fi realizatá interpretarea în profunzime a sensului global al TP. Am putea vorbi în acest caz de prezenfa unor asemanteme3, adicà CS ai câror simbolizanfi nu par sa dezvâluie un oarecare simbolizat sau referent, întrucât competenta situational riscâ sâ-çi gâseascâ limita. Acest fenomen se produce atunci când IP romantice folosesc, uneori chiar abundent, mitonimele ( Zeus, Eol, Selene, Eros etc), mitotoponimele (Olimp, Pamas etc), antroponimele (Decebal, Napoleon, Traían etc), numele biblice (Booz, Ruth, Adam, Eva, David etc), cele din folclor (Dochia, Genarul, Muma-Padurii etc), acompaniate de multiple çi varíate asociatii simbolice cu un caracter istorico-tradijional stabilit, dar la care se adaugâ conotafiile paradigmei individual-autoriceçti. Ocolirea acestor bariere intratextuale conduce interpretarea TP spre o pista falsâ sau çtirbeçte din farmecul inédit al semnificatiei polivalente a CS, exploatat în mod confient de càtre autor. §i invers, descifrarea lor reufitá antreneazá ín{elegerea §i interpretarea adeevatâ a sensului profund al TP.

în celálalt caz, potentialul semantico-functional al CS a fost limitât la cadrai microcontextual (CSCT), func}iile lui fiind dictate de anturajul linear imediat, de specificul raporturilor sintagmatice çi actualizarea lui primará (functia creârii sensurilor ocazionale çi cea epizodicà).

O alta problema, aproape cà neelucidatá în cadrai arealului filologic autohton, constituie intertextualitatea. Având promotori de renume în spatiul european (M.Bahtin, J.Kristeva, T.Todorov, O.Ducrot, R.Barthes, M.Riffaterre

3 Fromilhague C. - Sanricr-Chateau A..Irtroduction à l'analyse stylistique. Paris, 1996, p.72.

ç.a.), unii dintre ei sustinând chiar cà "orice text se aflâ la jonctiunea mai multor texte" (Ph.SoIlers), intertextualitatea ne-a sugerat elaborarea unui nivel aparte de cercetare a CS/TP4. Plasarea aceluiaçi CS în cadrul mai multor TP ne-a permis sà-1 investigâm în calitate de conector al "dialogàrii" TP ale unui singur autor {intertextualitatea intrinsecû) sau aie mai multor autori (intertextualitatea extrínseca). Lârgindu-çi sfera "împuternicirilor" sale pânâ la rolul de dominante intertextualâ (CSIT) sau element-cheie al paradigmei poetice romantice, CS a fost analizat de aceastà data prin prisma funcjiilor legàturii intertextuale, a creárii contrastului çi coloritului cultural intertextual. Astfel, în interiorul fïecârui IP am stabilit CS "favorite", adicá cele ce cunosc frecvenfa cea mai înaltâ çi care, în acelaçi timp, formeazâ fondul activ al legàturii intertextuale. Confruntarea lor permite a reliefa, în primul rând, dimensiunea intrínseca a intertextual itâti i prin discriminarea CS eu caracter individual/national: codrul, buciumul, comal, izvorul, icoana, teiul, zapada, cântecul, calul, marmura, Luceafarul (Eminescu) çi l'océan, la France, Paris, le chêne, le rayon, l'ombre, le sombre, le crépuscule, l'azur, le gouffre'í 'abîme, Olympia (Hugo).

Totodatà, interpretarea CS de mare anvergurà poética, precum sunt Liiceajarul-Hyperion de Eminescu sau Olympio, Satyre, Booz de Hugo nu putea sâ nu depâçeascà cadrul TP/EP, angajând implicarle conceptiei despre lume a autorilor, influentele spafiale, temporale çi sociale, dedesubturile autobiografice etc. Analiza funcjici de conceptualizare a viziunii lumii çi a celei de identificare a autorului s-a efectuat eu concursul factorilor lingvistici çi extralingvistici, presupunând nivelul supratextual de investigate çi tipul respectiv de CSST. Altminteri spus, unele CS reuçesc sâ atingâ culmea potentei lor functionale, atunci când înglobeazâ/reflectâ în modul cel mai eloevent conceptia intégrala despre lume a codificatoralui, implica variate subtilitâti

" vc/.i çi Iucrarea noastrâ " Le sjmbole et ses fonctions textuelles". Chiçinâu, 1991. 61 p.

biografice, devin concentra estetico-afectiv çi au valoare de dominantä supratextualä. Aceste putine CS reprezintä "cartea de vizitä" a autorului çi pot sä se bucure de un areal de râspândire eu caracter esoteric (cadrul IP) sau exoteric (cadrai unei culturi nationale / cadrul universal).

Rcalizarea accstui succès în cadrul esteticii romantice echivaleazä cu capacitatea CS de a reflecta spiritul de dominatie çi imperialismul gândirii, arta vizionärii §i titanismul, dorinja de a réuni cerul çi pàmântul, genialitatea §i sensibilitatea rafinatä, de unde çi gravitatea spre mit ca manifestare a ideii ín forma simbólica. Imaginaria mitico-simbolicä çi viziunea macrocosmicä permit romanticilor sä creeze prototipuri ce-i salveazä de realitatea cruntä çi cärora Ii se "delegheazä" povara främäntärilor läuntrice çi conceptul despre lume (vezi Steilo la Vigny, Fortmio la Musset, Lei i a la Sand etc). Alegerea eminescianä va fi efectuatä în favoarea CS totem Luceaförul - Hyperion (ce este / se mi§cä de-asiipra), unul din cei çase titani din mitología greaeä, tatäl tuturor açtrilor. Hyperion e simbol al idealului omului ca pämäntean cu nostalgia înaltului pe care o reprezintä geniul. Aprofundarea conflictului dintre poetul de geniu çi medioeritatea socialä a avut drept consecin{ä declançarea unui çirag de antinomii romantice: vis-realitate, viafä-moarte, ßnit-infinit, relativ-absolut, redate întoemai de figura lui Hyperion. Aceastä viziune imaginar-subiectivä asupra existentei se racordeazä strueturii meditative a autorului, copleçit de idealul de puritate sau frumuseje absoluta çi torturât de incomprehensiunea mediului acultural treeätor.

Hugo îçi gàseçte personificarea în CS constructiv Olympio ce-i acoperä întru totul genialitatea ca semizeu çi ca fuziune a mândriei, naturii çi dragostei. Ipostaza de titan îi permite acestei reprezentäri hugoliene sä pätrandä mai profund decât oamenii simpli întunericul çi sä devinä vocea interioarä a poetului, exprimând în mod plenar stärile sufleteçti contradictorii. Formând o stracturä simbólica acumulativa cu referinte denominative la mitotoponimul

ülimp, re§edin{a zeilor §i spatiul fericirii supreme, Olympia desemneazâ poezia §i este identifícatorul total al vietii autorului.

Ipostaza functionalà maxima spre care tinde orice CS este obfinutâ, dupa cum e lesne de înteles, de CS destínate autoidentijicûrii codificatorului. în semn de recompensa, aceste CS îi consacra pe autorii-creatori ca poeti ai universal ità{ii, devenind "ambasadorii" lor interculturali. Parafrazându-1 pe H.Morier, vom sustine câ tot acest tip de CS dezleagâ enigma aforismului: "Sptine-mi care fi-s simbolurile $i-fi spun cine e§ti".

Demersul interpretativ §i comparât al CS în circuitul lingvopoetic hugolian çi eminescian a demonstrat în mod relevant caracterul plurivalent $i motivât al acestui semn al semnului, statutul de imagine dominantà sau arhetipalà ce modeleazà gândirea çi care afirmà unitatea çi solidaritatea fonnelor reprezentárii, proprii IPH - IPE, prin exploatarea simbólica a unitâfilor sistemului lingvistic.

Cele doua direcjii fundaméntale de cercetare a CS în calitate de imitate complexa a comunicar» estetice nu pot epuiza întreg arsenalul problematic al simbolului. Fenomenul dat râmâne a fi unul din subiectele de mare perspectiva çtiintifïcâ în virtutea caracterului limitrof/interdisciplinar §i a capacitâjii de a genera varíate orientâri investigative, aça cum a facut-o de la origini çi pânâ în prezent.

In rezultatul cercetârilor efectúate am ajuns la urmâtoarele concluzii:

1) în raport cu alte unitàti aie comunicârii (semnal, semn, cuvânt), cuvântul-simbol reprezintá o entitate complexa a comunicârii estetice çi este dotatâ eu multiple trâsâturi distinctive.

2) CS, spre deosebire de semnul lingyistic obiçnuit, are caracter pluridimensional çi presupune o rela(ie motivatâ indirecta dintre simbolizant çi simbolizat, reflectând laturile flindamentale aie realitâtii §i existentei.

3) Cercetarea DS §i a IPH/IPE permite dezvâluirea unor categorii referenfiale simbolizatoare çi a unor factori ce contribuie la determinarea semnifïcatiei simbolice.

4) Polisemia se impune ca una din caracteristicile fundaméntale ale CS §i meritá un studiu aparte. O astfel de orientare poate evidencia nu numai caracterul pluridimensional, deschis çi dinamic al CS, ci çi fórmele extreme de manifestare a polisemiei - enantiosemia §i polienantiosemia.

5) Clasifícarea simbolurilor poate fí efectuatâ conform sistemului de niveluri potentiale de analiza, a principiului semantico-functional §i pozitional de investigare a CS în cadrul TP/IP, CS fiind repartizate ín pretextuale, textuale, contextúale, intertextuale §i supratextuale. Evaluarea tipologiei simbolice constituie deschiderea spre comparativism în rezultatul cáreia pot fi relevate caracterul motivat §i multidimensional al CS, omogeneitatea simbolizantului §i simbolizatului ín cadrul unui dinamism necontenit.

6) Abordarea semiotico-hermeneuticâ a CS/TP favorizeazá elaborarea unui sistem de niveluri poten}iale de analiza, iar ín cadrul lor - dezvâluirea tipologiei fiinc{ionale a CS conform gradului stabilit de receptare esteticá a decodificatorului. în felul acesta, poate fi reliefat atât caracterul motivat §i pluridimensional al CS, cât çi ipostaza luí de dominantá textualá, intertextualá sau supratext iialâ.

7) Analiza IPH §i a IPE demonstreazâ cu prisosintâ necesitatea cercetárilor comparate ín baza simbolului prin care se subliniazá natura arhetipalà a imaginii simbolice, specificul omogen/original al gândirii

simbolice, cât çi caracterul individual, national sau universal al CS.

***********

Abrevierile utilízate:

CS - cuvânt-simbol; CSCT- cuvânt-simbol contextúa!; CSIT- cuvânt-simbol intertextual; CSST - cuvânt-simbol supratextual; CST - cuvânt-simbol

titlia; CSTT- cuvânt-simbol textual; DS Dictionar de simboluri; IP- idiolect poetic; IPE - idiolect poetic eminescian; 1PH - idiolect poetic hugolian.

Tema çi continutul lucrârii au fost reflectate de urmâtoarele publicatii de bazû aie autorului:

1. Le symbole et ses fonctions textuelles. Chiçinàu, USM, 1991. 61p.

2. Enantiosemia sau ambivalente simbolului lingvistic. // Conferinta çtiinfificà a corpului didactico-çtiintific. Totalurile activitàtii çtiintifïce în anii 1991-1992. Teze. 11-18 ianuarie 1993. Chiçinàu, USM, 1993. Vol. II. p.167.

3. Cuvântul-simbol - entitate semantico-psihologicà complexa. // Problème de lingvisticà, çtiintâ literarà çi didacticâ. Materialele conferintei çtiintifïce. 3 martie 1994. Chiçinàu, USM, 1994. p.43-44.

4. Contrastul simbolic în textul poetic al romanticilor (Poezia lui Mihai Eminescu çi Victor Hugo). // Limba românà. Chiçinàu, 1994, No2. p. 123-127. Coautor A.Gutu.

5. Le mot-symbole et ses fonctions prétextuelles. // Materialele conferintei corpului didactico-çtiintific ''Bilantul activitâjii çtiintifïce a U.S.M. pe anii 1993-1994". 20-27 martie 1995. Chiçinàu, USM, 1995. p.179.

6. A propos des exigences envers une traduction poétique. // Miznarod-na konferenciâ "Pereklad na mezi XXI stolittâ: istoriâ, teoriâ, metodología". Tezi dopovidej. Kiïv, Kiïvs'kij universitet imeni T.Sevcenka. 1997. p.11-12.

7. Dimensiunea hermeneuticà a abordàrii textului literar. // Anale çtiintifïce aie Universitàtii de Stat din Moldova. Seria: "Çtiinte socio-umane". Chiçinàu, USM, 1997. p.135-138.

8. Simbolizarea - mijloc de reflectare a variativitâtii conceptual-umane. // Conferinta çtiintifico-didacticà anualà. Rezúmatele comunicàrilor. 18-20 martie, 1997.Chiçinàu, ULIM, 1997. p.313-314.

9. Functia coeziunii intratextuale a simbolului cromatic. // Symposia professorum. Seria Filologie. Chiçinàu, ULIM, 1999. p. 8-9. Coautor A. Gu|u.

REZUME

This work is devoted to a word-symbol (WS) as a scientific problem locatcd on the boundary of linguistics, semiotics, literature, poetry,esthetics, psychology, germeneutics and philosophy.

The principal objective of this work is a deep of semiotico-semantical and psycholinguistical aspects of WS as a complicated unit of esthetical communication and analisis of its functional peculiarities in the poetical idiolects of V.Hugo and M.Eminescu. These authors were chosen because the main unit of expression in their works is WS that together with the antithesis characterise yhe esthetic concept of romantisisin.

The results of this work show that WS in comparison with other communicative signs is a multimeasured esthetic sign based on the motivated link between a symbol and expression which reflects the fundamental property of media.

In the process of symbolisation different referential categories defined by many factors can take part. The deep analysis of polysemy gives possibility to consider it to be the main characteristics of WS that discovers its multimeaningful and dynamic essence and in particular the enantiosemic and polyenantiosemic character of a symbol meaning.

The classification of this phenomenon can be done on the basis of potential levels of WS's analysis or poetical context. These levels are developed in accordance with the specific character of semiotico-germeneutical approach and the level of esthetical perception. The comparative approach shows its functional variation, the WS's dominating role on the textual, intertextual and hypertextual levels as wel as its individual, national and universal character.

РЕЗЮМЕ

Настоящая работа посвящена слову-символу (СС) как научной проблеме, находящейся на стыке языкознания, семиотики, литературы, поэтики, эстетики, психологии, герменевтики и философии.

Основной целью исследования является всестороннее изучение семиотико-семантических и психолингвистических аспектов СС как комплексной единицы эстетической коммуникации, а также анализ его функциональных особенностей в поэтических идиолектах В.Гюго и М.Еминеску. Выбор данных авторов мотивирован наличием СС в качестве одной из основных единиц выражения, наряду с антитезой, эстетической концепции романтического направления.

Результаты проведённого исследования приводят к выводу о том, что С С, по сравнению с другими знаками языкового общения, является многомерным эстетическим знаком, основанным на мотивирующей связи между символизирующем и символизируемым и отражающем фундаментальные свойства окружающей действительности. В процессе символизации могут участвовать различные референциальные категории определяемые множеством факторов. Углубленный анализ полисемии позволяет считать её основной характеристикой СС, раскрывающая его многозначную и динамическую суть, а в частности энантиосемический и полиэнантиосемический характер символического значения.

Класификация изучаемого явления может быть произведена согласно потенциальным уровням анализа СС или поэтического текста.Соответствующие уровни разрабатываются в зависимости от специфики семиогико-герменевтического подхода и степени эстетического восприятия. Сравнительный подход выявляет функциональную разноплановость, доминирующую роль СС на текстовом, межтекстовом и сверхтекстовом уровнях, а также его индивидуальный, национальный и универсальный характер.