автореферат диссертации по филологии, специальность ВАК РФ 10.02.20
диссертация на тему: Tipologia structurilor cu nominativul temic (pe material romdn-rus)

Полный текст автореферата диссертации по теме "Tipologia structurilor cu nominativul temic (pe material romdn-rus)"

Universitatea de Stat din Moldova

Facuitatea de Litere

Cu liílu de manuscris CZU.-801.56.7

Liliana Ciudin

>h/

Tipología structurilor cu nominativul temic

(pe material román-rus)

Specialitatea 10.02.20. - Lingvistica comparativ-istoric;«, tipológica comparatá

Autoreferatul tczei de doctor ín filologie

Chi§ináu - 2000

Tezä realizatä la Cátedra de Limbä Romana, Lingvisticä Generala §i Romanicä a Universität» de Stat din Moldova

Conducätor çtiinjific

Petru Tolocenco,

doctor în fílologie, conferenciar universitär (U.S.T.)

Consultant çtîintific

Anatol Ciobanu,

doctor habilitai în filologie, profesor universitär, membra corespondent al A.Ç.M.

Referenfi ofîciali: Ion Efcu,

doctor habilitai în filologie (U.C.C.M.)

Doina Munteanu-Romanenco,

doctor în filologie (Ambasada Fran{ei din República Moldova)

Instituya de profil Catedra de Limbä Romänä a

Universität Pedagogice de Stat "I. Creangä"

Susfinerea va avea loe la 22 decembrie 2000 la ora 1300 in ?edinfa Consiliului §tiin{ific Specializat DH 10.92.18 in Sala de festivitäji a Facultäjii de Litere a Universität de Stat din Moldova (or. Chi$inäu, str. M. Kogälniceanu, 65).

Teza poate fi consultatä in Sala de lectura a Facultäjii de Litere : Universitätii de Stat din Moldova (or. Chi$inäu, str. M. Kogälniceanu, 65)

Autoreferatul expediat la £PPC>

Secretar ¡tiinfific al Consiliului Specializat, doctor in filologie, ¿d ß

conferenciar universitär [ AnK/' A. Gherasim

In lucrarea de fa{a ne-am propus spre examinare о structure sintáctica putin studiata í In prezent - cea cu nominativul temic (in continuare NT*).

Originalitatea formulei in analiza, posibilitadle largi combinatorii ale elementelor, ;n|ialul stilistico-emotiv Tnalt al ei probeazá actualitatea cercetarilor noastre.

Structurile cu NT au un caracter binar - prima parte a lor, reprezentata de un stantiv la nominativ (sintagma cu acest caz), numejte in plan general tema** (obiectul) n{ului ulterior, cvidenjiind-o semantic international. Fenomenul in discutie este atestat In limba romana, cit §i in cea rusá.

rom.: íjtefan eel Mare $¡ ¡jfínt... Acest glorios nume de viteaz voievod e sinonim cu ana intregii Jari, este sinonim chiar cu numele acestei Jari ce cunoa§te un dezastruos tin in ultímele douá secóle ale mileniului al II-lea...

(E. Tamazlacaru. Icoana intregii JSri //Literatura Arta, 9 iulie 1998) rus.: Москва...Как много в этом звуке Для сердца русского слилось! Как много в нём отозвалось! (А. Пушкин) NT evoca fapte sau evenimente trecute, personalitáti marcante, denumiri de localitati ., servind la exteriorizarea sentimcntelor, a vietii launtrice a cmitátorului. De$i statutul gvístic al NT nu este deocamdata bine definitivat, valoarea stilistico-emotivá, functional-nunicativá a structurii menfionate rámíne totuji destul de sesizabilá, de cele mai multe orí ivoca ?i incontestabila.

Scopul lucrar» consta in a depista, a clarifica, a interpreta, a valorifica, a teoretiza lomenul numit NT. In acest sens ne-am pus urmatoarele sarcini:

1) de a stabili corelajia dintre NT §i propozi|ia monomembra nominativa propriu-a (in continuare PMN);

2) de a fundamenta particularitStile semantico-stnicturale ale NT Tn limba románá :ea rusá;

3) de a evidentia condijiile de plasare in text a NT; rezi Lista abrevierilor folosiíe, p. 21.

Termenii "tema" - "rema" sint utilizafi conform teoriei despre analiza actuaüzatS.

4) de a realiza o tipologie a NT în baza materialului român-rus;

5) de a scoate în relief potenjialul stilistic al structurii în cauzâ.

Suportul metodologic çi teoretico-çtiinfific. Se çtie cä limba se aflä în strîns legäturä cu societatea, cuomul-purtätoractivallimbii. Prin intermediul ei se realizeaï actul viu al comunicärii. Limba, ca instrument de comunicare însuçit de întreaga comunita este capabilà a reda çi a analiza experienja omeneascä. Cu ajutorul limbii noi ne exterioriz. gîndurile çi sentimentele. E cunoscut faptul cà ea se dezvoltä o datá cu gîndirea (çi vie versa), realizînd o unitate indisolubilä. Prof. A. Ciobanu mentioneazâ, în acest sens urmätoarele: "Färä limbâ nu este gîndire, jar fórmele de gîndire se manifestä prin limbâ' Gîndirea, ca procès psihic, ca facúltate superioarà a creierului omenesc, reprezintá un siste deschis care evolueazä pe parcursul viefii individului. Limba, datoritâ caracterului si social, este çi ea în permanentà dezvoltare. Progresul în limbâ este asigurat de capacitai acesteia de a-çi perfeefiona structura, de a-çi îmbogâ{i conjinutul. Limba presupune procès continua de selectare çi de rafinare. în viziunea semnalatä, este eloevent fenomer NT, prin care 151 gàse§te expresie vie un bogat conjinut evocator, sugestiv çi expresiv limba românâ.

Privind NT din punctul de vedere al perspectivei functional-comunicative, cercetarea lui am apelat la diverse metode: contextualà, descriptiva, distributiv transformationalä. Metoda contrastiv-tipologicä a fost pusâ la baza investigajiilor noastre.

Inovajia $tiinfifkä: lucrarea constituie o primá íncercare de delimitare (în sinta limbii române) çi studiere contrastiv-tipologicä, structural-distributivä, semantic functionalä çi stilisticä a NT pe material român-rus. Aplicînd criteriul logico-semantic {inînd cont de natura contextualä a structurii în discute, sînt delimítate çi descrise cele nr freevente modele ale NT.

Teza a fost realizatä pe baza unui material faptic constituit din circa 1300 de exempl spicuite din literatura artística çi de publicisticä româneascà çi rusä. în únele cazuri am apel çi la operele scriitorilor francezi.

1 Ciobanu A. Sintaxa çi semantica. - Chiçinâu, 1987, p.87.

Semnificatia çi valoarea aplicativâ. Cercetarea noastrâ are scopul de a completa un )1 in lingvistica generala çi cea particularâ la nivel sintactic. Rezultatele otymute pot fi )licate la studierea stilisticii, la elaborarea unor cursuri spéciale vizînd sintaxa textului, ilistica sintacticâ, limba $i stilul scriitorilor, traductologia etc.

Aprobarea tucrârii. Ideile de bazà çi rezultatele investigatiei noastre au fost expuse la :din(e!e Catedrei de Lingvisticà Romana, Generala çi Romanicâ a USM.; la Conferinta tiin^ificà Republicana "Problemele actúale de lingvisticà românà", consacratâ aniversârii a XX-ea de !a naçterea prof. Ion Ciornîi (mai, 1998); la Conferinta §tiintificâ Republicana Lecturi lingvistice çi literare", consacratâ aniversârii a 200 de ani de la naçterea poetului rus .. Puçkin (aprilie, 1999). Unele aspecte aie studiului nostru çi-au gâsit reflectare în articole ublicate în revista de profil "Limba Românà" (1998, nr. 1-2; 1999, nr. 3-5; 1999, nr. 6-8).

Structura lucrârii. Teza confine introducerea, trei capitale, concluzii, bibliografía, sta de texte çi abrevien.

Expunerea continnliilni lucrârii

In Introducere se argumenteazâ tema, se dezvâluie actualitatea, inovatia çtiintificâ, ;mnificatia çi valoarea aplicativâ a cercetârii, se stabileçte scopul çi sarcinile investigatiei, :levîndu-se totodatâ metodele de cercetare a materialului faptologic.

Capitolul I Controverse în jurul propozitiilor monomembre. Propozitia îononiembrâ nominativa. PMN ocupa un loe aparte în structura limbii, constituind o nitate specificà de comunicare çi caracterizîndu-se prin anumite particularitàti în ceea ce riveçte posibilitatea de organizare çi de exteriorizare a gîndurilor çi sentimentelor. îominativele s-au bucurat de atenfia multor lingviçti (E. Benveniste, A. Çahmatov , A. eçkovski, B. Ardentov, I. E(cu ç.a.), dar problema, prin complexitatea ei, mai lasa loe entru discujii. In lucrare ne expunem pârerea cu privire la unele momente controversate, uni ar fi: I) PMN sînt structuri bimembre sau monomebre? 2) PMN sînt realizâri complete au eliptice? 3) ce parte de propozitie constituie elementul de baza al nominativelor? etc.

Nu am avut scopul de a ràspunde în mod exhaustiv la aceste çi alte întrebâri. Am tinut oar sa abordâm foarte succint unele din problemele menciónate.

Paralel cu propozijiile bimembre, în limbâ existà 51 structuri monomembre, dintre care

fac parte çi PMN. Men{ionàm, în acest sens, câ PMN dispun de particularitàji sintacticô posibilita^ comunicative specifîce. în timp ce propozifiile bimembre înfëptuiesc actul c predicare prin intermediul legâturii sintactice dintre subiect çi prédicat, avînd çi o exprimai Iexicalá, PMN sînt construite dintr-un element nominal (eu semantics, în esen{à, existenfia çi dinámica), care afirmS prezenja unui obiect sau fenomen reliefat eu ajutorul intonati-predicative. Deçi în PMN îçi gàseçte realizare Iexicalâ un singur element al modeluli bimembru, gindul exprimat e suficient de ciar çi nu necesitó a fi complétât. Capacitatea de exprima complet un gînd este conditionatà atît de confinutul acestuia, cît çi de specifici vorbirii ca mijloc de comunicare. în aceastâ ordine de idei, meritâ atenjie afirmatia prof. I Irimia: "Cuvîntul devine element activ, în procesul de comunicare lingvisticá, numai pr dezvoltarea unei structuri sintactice"2. Sustinînd cele expuse, specificâm câ e vorba anuir de structuri monomembre complete, ce se deosebesc principial de cele bimembre, în ceea < priveçte materializarea gîndurilor.

La prima vedere, analiza sintáctica a PMN, bazatà pe compararea lor eu structuri bimembre, evedinjiazà un singur element al acestora din urmà çi anume - subiectul. în: prin viziunea tradijionalâ a pâr{ilor principale de propoziçie, nu putem identifica partí principalà a PMN nici eu subiectul, nici eu predicatul, câci aceste nofiuni în gramaticâ sî: corelative. Sustinem împreunâ cu lingvistul Ion Etcu faptul ca paralela trebuie facutà înt "partea principalà ca unie nucleu constructiv al propozijiei nominative exprimat prin mijloace lexicale çi subiectul + predicatul ca centra organizatoric al propozijiei bimembre"

Prin urmare, PMN reprezintâ o unitate sui-generis de comunicare, ce se caracterizea; prin anumite trasâturi escnjiale. Predicativitatea, însuçire imanentâ a propozitiei, este propr çi nominativelor, ea fiind redata prin intermediul intonafiei de constatare, de afirmare.

Sa urmàrim un exemplu:

Tácere... Este ora acum a ne ruga. (M. Eminescu)

2 Irimia D. Gramatica limbii romane. - Iaçi, 1997, p. 327.

3 Ejcu I. Propozijia nominativa. Caracteristici gramaticale. - Chiçinâu, 1966, p. 26.

Anume intonatia, care raporteazâ continutul enuntului la realitatea obiectivâ, participa constituirea PMN Taccre. Açadar, intonatia predicativa atribuie PMN plenitudinea nanties çi stnicturalâ.

0 altà însuçire esenjialà a PMN este capacitatea ei de a se îmbina în lanj, eu scopul ualizàrii informatiei transmise çi a mfluentârii cititorului.

Luni dimineaja, început de octombrie, bâtrînul Manóle Jder se strecurâ mai devreme ;ît de obicei din iatac. (M. Sadoveanu)

PMN pot fi inserate în structura frazei, formînd un cadru existenjial-predicativ, ca çi opozitiile verbale.

O amintire de care nimeni nu are nevoie. O amintire farâ stâpîn, care nici màcar pentru o lacrima nu e bunâ. Amintirea unui mort, care nu a fost faraón çi nici ruj a fost viu... (N. Stânescu)

E cert câ lanturile de PMN constituie unul din mijloacele sintaxei expresive, freevent jlorat de càtre scriitori la portretizâri çi la descrieri aie naturii.

PMN ne deschidc calea spre o altà structura înrudità eu ca çi anume - NT, facilitînd îistarea çi studierea acestuia.

In capitolul al II-lea Nominativul temic — o structura sintacticà spccificà se face o

ercare de a elabora statutul lingvistic al formulei sintactice în cauzâ. Lipsa unui studiu idamental în literatura de lingvisticà românà privind NT ne-a motivât interesul fatâ de :astâ problemà. Structura în diseufie çi-a gàsit reflectare, doar tangenfial, în lucrárile gviçtilor Ch. Bally, A. Pcçkovski, I. Raspopov, A. Popov, N. Valghina, G. Solganik, L. îiorova, G. Nikolaeva, G. Akimova, I. Etcu ç.a.

Particularitâtile NT, intonatia çi punctuatia acestuia, au condijionat delimitarea lui de IN. stabilirea similitudinilor çi "diferendelor" între aceste doua structuri. Fârâ îndoialâ, re PMN çi NT exista o legâturà indestructibilâ. Din punct de vedere structural, formúlele :n{ionate coincid, în mare parte, deosebindu-se însâ sub aspect funcfional. NT are rolul de

a concentra atenea cititorului çi, spre deosebire de PMN, exercità în text mai mult funcjia < evocare, de evidentiere a unui obiect, decît cea predicativa. NT reprezintá pentru cititor i stimul de concentrare a atenjiei, de pregàtire pentru perceperea mesajului ulterior. ! analizâm douà exemple.

(1) Soarele e de-a binelea în nori. Râcoare, vînturi din larg, dinspre cîmpie.

(M. Eliade)

(2) Eminescu, Enescu, Brâncuçi... Dupà pârerea exegefilor, acestea ar fi cele ti personalitâfi ce dau nume sonor demn (ârii. Dar noi çtim cà Eminescu, Enescu, Brâncuçi sî nepo|ii lui Çtefan. Ei çi-au topit în sufletele lor idealurile çtefâniene çi ni le-au lâsat nouâ... (E. Tamazlâcaru. Icoana întregii Jâri H Literatura çi Arta, 9 iulie 1998)

Exemplul (1) conjine PMN care afirmà existenta (în prezent) a fenomenel nominalizate: râcoare; vînturi din larg, dinspre cîmpie. în exemplul (2) este vorba de structuré eu NT: Eminescu, Enescu, Brâncuçi sînt treeufi în nemurire, amintirea lor e; doar în conçtiinja noastrà, în memoria neamului. Nominativul numeçte tema diseufiei, scoî în evidenjà fenomenul dat, actualizîndu-1 în memoria autorului çi cititorului.

Problema NT, luatà in globo, se impune , fârà îndoialâ, prin complexitate, generînd muljime de opinii çi controverse.

E çtiut cà propozifia ca unitate sintacticâ se caracterizeazà prin predicatie, printr unitate structuralà çi semanticâ. Predicajia, eu siguranjà, este tràsâtura prin care propozijia releva ca cea mai micâ unitate de comunicare. Din aceastá perspectiva, NT, spre deoseb de PMN, manifesta o predicativitate redusâ, deoarece nu afirma existera obiectului s fenomenului numai în planul prezentului. NT îndeplineçte funejia de reliefare a temei çi se utilizeazà fàrà enunjul ulterior, caracterizíndu-se printr-o intonafie meditativa, "visátoari de contemplare çi subliniind ceea ce trebuie retinut de cátre cititor.

Recunoscînd cà este greu a trasa niçte distinctii nete íntre cele doua entitâti puse discute, susjinem câ NT reprezintá o structura sintacticâ specificà, înruditâ ca formà PMN, dar cu un grad de abstractizare mult mai înalt çi cu o for{à sugestivà mobilizatoa Menjionàm câ funefia de bazà a NT este cea de evocare a unui obiect sau fenomen. Açad

tilizarea formulei în cauzà este subordonatâ unui scop de ordin expresiv, fiind determinatà,

i mare parte, de aça-numitul modus cogitandi çi modus sentiendi al autorului.

NT poate fi calificat drept o formatiune sintáctica mai mult sau mai putin idependentâ în baza urmâtoarelor argumente:

1. NT se plaseazà, în mod obiçnuit, într-o structura binará, alcâtuitâ din doua parti: a) iOminativul însuçi çi b) partea de bazâ, predicativ-descriptivâ (una sau mai multe propozitii, raze).

rom.: - Và credem. Râzboiul. Noi nu sîntem vinovati c-a început râzboiul. Noi nu vem nimic eu râzboiul. Noi nu avem nimic eu nimeni...

- Parcà noi avem?! Dacá e râzboi! (Z. Stancu) Se §tie cà nominativul "se impune gîndirii çi sensibilitàtii noastre prin natura sa [idependentâ, prin autonomía sa"4. E evident însà çi faptul câ substantivul la nominativ lâzboiul este strîns légat de propoziliile ce urmeazâ çi serveçte la reliefarea fenomenului loar în contextul dat,

Structura binará a secventelor eu NT poate fi observatà çi în baza exemplelor din alte

imbi.

rus.: Женщина! Таю вот что такое женщина! Что же она с ним сделала? Сорвала, очно лис? с дерева, закружила и понесла, понесла над землёю - нет в нём веса, нет [од ним тверди... (В. Астафьев)

г

fr.: Defaite...Victoire...Je sais mal me servir de ces formules. Il est des victoires qui

xaltent, d'autres qui abâtardissent. Des defaites qui assassinent, d'autres qui réveillent.

(A. Saint-Exupéry)

2. NT este separat de partea de bazâ a structurii printr-o pauzâ sensibilâ, iar în scris -

irintr-un semn de punctuatie (semnul exclamârii, púnetele de suspensie, punctul, linia de >auzâ etc.).

4 Câmpeanu E. Stilisticâ çi morfologie. Problemele de metodâ // Cercetàri de Lingvisticà, 968, nr. 2, p. 262.

rom.: • Dinufa mea... Acum Dinuja mea doarme. A aláptat copilul. Sàtul, copilül a adormit. Pe urmà a adormit 51 Dinuja mea. (Z. Stancu) rus.: - Ну. Что всякую заразу собирать? [...]

Кавторанг - он командовать привык. Он со всеми людьми так разговаривает, как командует. (А. Солженицын)

Pauza dupà NT este un rezultat evident çi inevitabil al unor modifican de respirare în timpul enunjàrii mesajului de càtre vorbitor. Pentru interlocutor aceastâ pauzà prezintà un moment de concentrare, de fixare a atenjiei, de pregàtire pentru perceperea informatiei.

NT, marcînd tema dezvàluità în textul ulterior, o subliniazà, creeazà o stare de intrigare, de încordare. Segmentul-temá ne invità sà meditàm, sà ne amintim sau sà ne imaginâm ceva despre obiectul numit. Astfel, structura menjionatâ diversifica naratiunea, о face mai vie, mai dinámica.

3. Pàrjile componente ale structurii cu NT se aflâ în raport de "temâ /А/ çi motiv /Z/"5. Din punct de vedere logic, constatàm niçte relatii similare celor dintre subiect çi prédicat. E cert cà esen(a structurii în cauzà poate fi dezvàluità mai amplu de pe pozijiile analizei actualízate, odatâ ce însâçi structura are un scop bine determinat - evidcnjicrca, reliefarea temei çi corelarea acesteia remei enuntului. De exemplu:

A vrut sà-mi spunà pe nume... tôt nu çi-a adus aminte cum mâ cheamà. Uitarea ... Ce bunà e uitarea! Poate dacá n-am uita n-am putea sà tràim... (Z. Stancu)

Evident, flecare propozitie se caracterizeazâ printr-o perspectiva comunicativa, de regula, închisà, ceea ce o face compléta çi îi atribuie finalitatea respectiva. In acest sens, NT reprezintà tema Uitarea çi lasâ perspectiva comunicativà deschisâ. Rema urmeazà îr contextul ulterior. NT çi propozijiile ce-1 însojesc sînt concepute ca un tôt întreg semantico-structural. Subliniind, în mod expres, tema, nominativul pregâteçte ascultàtoru' pentru a percepe rema, comentariul, ceea ce încununeazâ comunicarea. NT, ca çi alte unitât sintactice, necesita o studiere amplà, în baza contextului. Structura în discute poate apàrea dupà cum am observât, atît în antepozijie, cît çi în interpozitie, mai rar în postpozi|ie. E de

5 Балли Ш. Общая лингвистика и вопросы французского языка (Перевод с франц.). -Москва, 1955, р. 70.

s

inut faptul cá aceastà structura poate fi pátrunsá în adîncime numai atunci cínd sesizàm ir legàtura indestructibilà dintre planul continutului çi cel al expresiei. Prof. I. Diaconescu sfine, în acest sens, cà "relajia dintre sintaxà çi semántica se bazeazá pe un fapt de lidaritate, de interconditionare".6

4. în structurile analízate partea care numeçte tema este relativ independentâ din punct vedere sintactic çi este redatâ, de obicei, printr-un substantiv sau printr-o sintagma iminala. Substantivul cu forma de nominativ stá, de regula, la început, "ceea ce nu poate sà i genereze reacfii de ordin emotional, deoarece în feiul acesta se impune atentici noastre"1. :gmentul-temà díspune de un "reprezentant" al sàu cu valoare semántica corelativà în xtul ce urmeazá. El poate fi exprimat prin:

a) diferite categorii de pronume:

Mîniile sale! Bineînfeles cà auzisem vorbindu-se de ele. §¡ încà cum! Curînd aveam sâ i çi martor la cîteva scene... (I. Igiroçeanu)

b) acelaçi substantiv in reluare:

Mama! Mama nu iubea pe nimcni in afarâ de odraslele ei. Pe nimeni nu iubea mama.

(Z. Stancu)

c) un sïnonirn al NT (un çir de sinonime):

§i copilul! mumiurà apoi. Copilul! Parca de abia acum am çi eu o tinta în lume.

(L. Rebreanu)

Açadar, deçi dispune de o autonomie relativa în plan semantic, sintactic çi intonajional, IT este strins légat de textul imediat urmâtor, fapt care ne permite nu numai sâ intuim tnc{ia auxiliará a acestuia, dar çi sà-1 delimitâm de PMN propriu-zisà.

Intona(ia, dupâ cum se çtie, constituie un atribut important al vorbirii. De bunâ seamâ, ictonil intonational joacà un considerabil rol gramatical çi expresiv. Diverse nuan{e de sens, are nu sînt accesibile mijloacelor gramaticale, se redau eu ajutorul intonatiei, a accentului Dgic. De notât câ prin intonaîie este exprimat în mod adeevat nu numai sensul comunicàrii,

6 Diaconescu I. Problème de sintaxà a limbii române actúale. - Bucureçti, 1989, p. 110.

7 Marin V. Resurse expresive çi elemente normative aie comunicàrii verbale. - Chiçinàu, 983, p. 159.

ci §i atitudinea vorbitorului fajä de cele comunícate.

NT se pronunjä cu o intonajie specificä, ce íl deosebe$te de propozijia imedií urmätoare §i-i acordä o oarecare indepcndenjä. Semnele de punctuajie au menirea de a ajut la reflectarea in scris a vanajülor intonajionale.

Intona(ia de contemplare, meditativa a NT motiveazä §i diversitatea semnelor d punctuatie. Iat-o:

1. Púnetele de suspensie:

Luna ... luna iese-ntreagä, se inalj-a$a bälaie

§i din tärm In tärm dureazä o cärare de väpaie... (M. Eminescu)

NT este deseori urmat de púnetele de suspensie, fapt ce reflecta natura strueturii í cauzä. Acest semn de punctuajie provoaeä o stare de meditare. Tempoul este lent, incetini silaba accentuatä e intinsä.

2. Semnul exclamärii:

lapa! Las-pe Danilä cä §tie el unde a duce-o: sä-§i ieie iertäciune de Ia boi $i ziua bur de la car. Apoi iese pe u$ä, pune mina pe iapä ?i pe secure §i tunde-o! (I. Creangä)

Semnul de exclamare intensifica tonul, prin aceasta subliniindu-se importanta cell spuse. Pauza marcatä de semnul exclamativ este bine sim|itä, pronunjatä, chi: impresionantä, astfei scojindu-se in relief starea emotivä a autorului, atitudinea lui persona in aprecierea lumii ambiante. Semnul exclamärii comunica enuntului mai mult dinamisi caracter impulsiv.

3. Semnul exclamärii urmat de púnetele de suspensie:

Statul!...Statul care ucide!...in spate statul nostru, in fa}ä statul dujman, ?i la mijloc noi, cei oslnditi sä murim, ca sä asiguräm huzureala citorva tilhari care au pus la ca mäcelul milioanelor de robi incon?tien{i! (L. Rebreanu)

Mesajul lingvistic are scopul de a mijca cugetul $i inimile oamenilor. in aceastä ordine de idei, combinada semnului exclamärii cu púnetele de suspensie este gräitoare. Í actualizeazä doi componenji de bazä: cel afectiv (emotional) §i cognitiv (meditativ). Ace fapt $i genereazä o intonajie specificä. Prezenta punctelor de suspensie dupä semn

exclamSrii presupune §i o pauzá mai mare, care atribuie structurii sintactice un caracter rezervat, re(inut.

4. Punctul:

Nerozii 5¡ závozii. Au dincolo de moarte vom scápa de ei?

(D. Matcovschi. Clipa ciipelor §i nerozii // Literatura $i Arta, 7 august 1997);

Pámintul. Cit pámint arabil are omul, cita pa§une, cite hectare de pádure, cítí copaci, ciji butuci de vie... (I. Druja)

Punctul dupá NT mareóte durata pauzei, fücindu-l pe cititor sá rcflecteze asupra faptelor descrise. In exemplele citate NT urmat de punct releva, in linii mari, o incárcaturá afectiva marcatá negativ (indignare, revolta, suparare, triste|e, nemulfumire, nepásare etc.). Intona¡ia se apropie de cea enunjiativa. Ritmul fluxului sonor este echilibrat, reticent, chiar sobru.

5. Linia de pauzá:

Biata mátu?» Safta - ea nu putea scápa de náduful cinepei, tu§ea intruna, plingea de

necaz $i dádea hotáritá din cap: nu, niciodatá, pentru nimic in lumeü! (I. Drutá) t

E cunoscut faptul cá menirea centraiá a acestui semn de punctuatie este de a marca anumite pauze8. Tempoul in cazul dat este ascendcnt-descendent, ritmul sacadat, caden{at. ínsotind NT, linia de pauza oferá autorului posibilitatea nu numai de a scoate ín relief tema relatárii, dar ?i de a pune accentul pe rema, íacind textul mai explicit ?i contribuind la materiaiizarea originalá a conpnutului structurii sintactice.

6. Virgula:

Padurca, nu putem culege o frunza din ea, nu putem aduna o creangá uscatá pentru foc, o mina de iarbá pentru vite. O pázesc cu pu5tile slugile boierului. (Z. Stancu)

Virgula, la fel ca §i alte semne de punctuajie, confine o anumitá incárcaturá intonationalá. De?i de o duratá mai mica decit la punct, pauza (marcata de virgula) e insotitá evident ?i de o coborire a vocii. Dupa aceasta coborire urmeazá o u?oar3 ascendenfá.

8 Ciobanu A. Punctuapa Iimbii romane. - Chijináu, 2000, p. 163-164.

întreruperea çirului comunicârii, discontinuitatea, marcatâ de virgulS, îl incité involuntar pe cititor sà facà о pauzà anume la frontiera elementului accentuai, adicS a NT.

FSrà îndoialS, NT posedS o intonajie çi o punctuatie specials, ceea ce îl deosebeçte de alte unitSJi sintactice. Formula men{ionatâ, solicitînd gîndirea, afectul cititorului, face naratiunea mai plasties, mai sugestiva.

Capitolul al III-lea Modele structurale çi semantice aie nominativului temic propune clasificarea structurais çi semantico-funcjionalâ a NT în limba românà çi cea rusS. Sfera IexicalS al NT este foarte largâ atît într-o limbâ, cît çi în cealaltâ. Putem delimita urmâtoarele varietâji structurale de bazâ aie NT: 1. [N] - un singur substantiv:

a) substantive absracte ce {in de lumea interioarâ a omului - nume de însuçiri, calitaji, stâri, emotii (tip: soarta, fericirea, iubirea etc.):

rom.: Soarta! Se spune cS flecare om are o soartS a lui, cà ceea ce soarta a zis, în frunte (i-e scris. Oamenii oacheçi nu credeau în soartS, nu credeau în nimic. (Z. Stancu). rus.: Когда Люсьен займёт место в обществе, с ним будут считаться все, даже тупица из "Юманите"... А счастье? Счастья всё равно нет. Жанет с Андре...

(И. Эренбург)

b) substantive abstracte ce denumesc o nojiune filozoficS, general-umanâ, eticá, morals (tip: via{a, moartea, pacea, râzboiùl, timpul etc.):

rom.: - Timpul! Odatâ trecut, nu te mai întîlneçti cu el niciodatâ.

- Tot neagrà (i-a ramas inima. (Z. Stancu) rus.: - Э, время! Уж если оно прошло, его не воротить.

- А у тебя всё так же тяжело на сердце. (3. Станку) în structurile cu NT de tipul (a) çi (b) sînt freevente substantívele: fericire, dragoste, adevàr, pace, râzboi, timp, viaja, moarte etc. E çi firesc. Aceste nojiuni au un caracter filozofic, universal. încâ din antichitate omul tindea sâ cunoascà lumea înconjurâtoare çi esen{a viejii. Prin urmare, e naturals utilizarea numelor subliniate în calitate de NT, odatS ce

notiimea exprimatä de el tinde sä punä în miçcare afectul subiectului vorbitor çi cel al interlocutorului.

c) substantive concrete - nume de diverse obiecte animate, nume de persoane (deseori

avind cominut semantic calificativ):

rom.: Mahäri! De mahäri moldoveanul se temea. Mai mult, pe mahäri moldoveanul îi ocolea: niciodatä nu çtiai ce zace în el, în tovarâçul mahär, vorbea una çi se gîndea alta...

(D. Matcovschi. Mahäri // Literatura $i Arta, 25 ianuaríe 1996) rom.: Mama... Niciodatä nu s-a uitat intr-o oglirtdä, ез nu s-a väzut niciodatä într-o oglindä, n-a çtiut cum aratä, ori poate о fi çtiut... (Z. Stancu)

rus.: Мама, мама! Что с нею сейчас? Жила, работала не только ведь ради Карепановых, но и на неё, на дочь, жизнь убухала, да не понимала этого дочь-то, дура набитая, проклятая!.. (В. Астафьев)

d) substantive proprii (nume de persoane, denumiri geografice): rom.: "Isit... Isit..."

îmi umblä prin minte numele ei, într-un vîrtej sâlbatic, parc-ar fi câutat urmele unci amintiri ascunse undeva în tainitele sùfletului. (L. Rebreanu)

în exemplul ¡médiat citât NT este redat printr-un nume care se repetä (Isit... Isit...). In procesul comunicara simtim deseori necesitatea de ? accentua ceea ce ni se pare mai important. Un mijloc eficace este repetarea, care, dupä cum mentiona acad. I. Iordan, reprezintä "un fel de acumulare sau concentrare semanticä, un adaos la ceea ce existá deja fi nu satisface pe depün necesitâtile noastre afective"9.

Nume de persoanà în calitate de NT întîlnim çi în textele ruseçti originale. rus.:4yxnmi! Вы не можете представить, как "любили" этого человека. Он был довольно плюгавый адмирал, с бородой, как пакля, крикливый, с камнями в печени и желчью в голове. Пока его не трогали, он храбрился, даже ходил по городу пешком.

(К. Паустовский)

Exemplele de tipul (d) sînt foarte râspîndite atît în românâ, cît çi în rusa. Numele

9 Iordan I. Stilistica limbii române. - Bucureçti, 1975, p. 232.

servesc Ja redarea stärii afective a emitätorului, în special, atunci, cînd e vorba de amintirt, de trecut, de personalità(i marcante.

în scopuri expresive se utilizeazà çi denumiri geografice în structurile eu NT. rom.: Dobrogea!... Dobrogea!...Multe mi se întîmplase mie de cînd plecasem din satul tätäresc Sorg çi Dobrogea. (Z. Stancu)

rus.: Добруджа, Добруджа!.. Много разных событий случилось со мной с тех пор, как покинул я татарское село Сорг и добруджийскую землю. (3. Станку)

în ambele texte (románese çi rusesc) avem structuri cu NT. Repetarea cuvîntului Dobrogea (Добруджа) ne face sä credem localitatea aceasta deosedit de importantä pentru emi(âtor. în Dobrogea eroul a träit momente räscolitoare.

e) substantive ce denumesc diverse substanje, produse, de regulä, de primä necesítate, vitale (tip.: pîinea, apa, vinul, sîngele etc.):

rom.: Vinul! Au uitat sä vinä dupä noi cu vinul. (Z. Stancu) Vinul a devenit la români un simbol al belçugului, al ospitalitätii. El se serveçte h marile särbätori çi la riturile de trecere. Dupä legea pâmîntului, orice invitafie e înso{itâ d( un pahar eu vin.

Iatä çi un exemplu din limba rusä:

rus.: Кровь! Он видел её очень много в боях, ещё во время революции. То был. чистая артериальная кровь. (К. Паустовский)

Açadar, utilizarea lexicului abstract în structurile cu NT este freeventä çi explicabilä. lar în cazul substantivelor concrete se insista, în principiu, asupra nojiunii, çi nu a unui obiect concret. Prin intermediul acestiua din urmä se face o concluzie generalä, se dä о caracterizare çi о explicate a oriçicârei stäri emotive. Färä îndoialâ, semantica lexemeloi limiteazä utilizarea NT. Cînd NT pune în miçcare afectul persoanei, lexicul e de aça naturä, încît genereazä asociadle emotive, sentimentele adeevate. Prin urmare, se adevereçte opinia cä "structura sintacticä a limbilor este profund determinatä de structura loi semanticä"10.

10 Lyons J. Introducere. în lingvistica teoreticà (Trad. Cornilescu Al., Çtefânescu I.). -Bucureçti, 1995, p. 537.

2. [Adj+N] - о îmbinare formata dintr-un adjectiv çi un substantiv: rom.: Säracul tata! De gîndit m-am gîndit deseori la el, însâ pînâ acum nu i-am dat nimic de pomana. (Z. Stancu)

lata с structura eu formula distributiva [Adj+N] çi în text rusesc: rus.: Наивная девушка! Она узнала, что Мопассан одинок, и безумная мысль отдать ему свою жизнь, заботиться о нем, быть его другом, женой, рабой и служанкой зародилась у неё с такой силой, что она не могла ей противиться. (К. Паустовский)

3. [Num+N]-o îmbinare formata dintr-un numeral çi un substantiv:

rom.: Optsprezece ani! Cine nu-çi dá la optsprezeee ani о jumätate de viajä pentru о bascä galbenä çi о insignä. (I. Drujä)

rus.: Неужто и впрямь ему грозит что-то худшее? Принудработы за браконьерство и пятнадцать суток за хулиганство, - как-никак, а он сопротивлялся охранникам ... Пятнадцать суток! Петрищева передёрнуло. Пятнадцать суток без дома, без жены, без реки, без привычной работы! (Ю. Нагибин)

4. [N+Pron] sau [Pron+N] - о îmbinare formata dintr-un substantiv çi un pronume: rom.: Acum trebuia sä ia sfîrçit çi viata lui. Viata lui! Cît de lungâ fiisese viata lui?

Dcstul de lungä, daeä o numeri în ani. Destul de scurtä, daeä.. .daca... (Z. Stancu)

rus.: - Я её загубил? Пойдите до вашего святого отца Михаила и спросите, кто её загубил. Или до исправника Сухаренки.

- Доня моя! - сказал с отчаянием Никифор. - Закатилось моё солнце по-за болотами на веки вечные. (К. Паустовский)

5. [Interj+N] - un substantiv anticipat de ¡nterjecjie: rom.: O, inima! Märturisiri afonde ard în ea.

Uimit eu mintea mi-o ascut çi-n întelesuri mari zvîcnirca i-o destram. (L. Blaga) Exemple de felul acesta întîlnim çi în texte ruseçti originale, rus.: Нарошно в темноте сидит, чтобы я пожалел, приласкал. Ох, женщины!.. Даже становясь народными артистками, они остаются женщинами. (Ю. Нагибин)

Atít ín limba románá, cít §i in cea rusa intilnim $i alte imbinari fomiate din mai multe lexeme, avind la baza un nume la nominativ: [N|+N2], [Adj+N+Pron], [N¡+Adj+N2] etc.

ConstatSm faptul cá, de regula, cu cit este mai simpla structura, cu atít NT are un caracter mai generalizator. §i, dimpotrivá, cu cit structura este mai dezvoltatá, cu atit semantica NT este mai concreta.

Cf.: (1) Femeia... Nimeni nu o cunoajte... Sá te culci inpaturi albe, feciorelnice...

(M. Eliade)

(2) Prima femeie ¡n viafa unui bárbat... Un lucru cit se poate de simplu, o mo$tenire pentru care nici macar noroc nu {i se cere, a zguduit, a ars, a vinturat totul...

(I. Drujá)

ín (1) NT este exprimat printr-un substantiv §i se vorbejte despre femeie la modul general. lar in (2), unde formula este mult mai desfa§urata, NT reflecta un conjinut mai restrins. Este vorba numai de prima femeie in viafa unui bárbat.

Prezintá Ínteres únele formajiuni sintactice care prin valoarea, fimcjia $i pozifia lor tind a fi echivalente cu NT, de§¡ difera ca forma. Astfel in functie de NT pot fi utilízate:

a) Adjective (cu valoare de substantiv):

rom.: Sudoarea curgea de pe el §iroaie. Neputincios! Ii spuse ca e neputincios! O sa-i arate el acum cit este el, Go$u, de neputincios! (Z. Stancu)

rus.: - Милая...

Он не произнёс, а простонал это слово и почувствовал, как оно током ударило женщину и тут же размягчило её, сделало совсем близкой, готовой быть им самим [...]. (В. Астафьев)

b) Infinitíve, constructii ínfinitivale:

rom.: A muri fará speranfá! Cine $tie-amüraciunea

Ce-i ascunsa-n aste vorbe? - Sa te sim{i neliber, míe,

Sa vezi marile-aspira{ii cá-s reduse la nimic,

Ca domnesc in lume rele, caror nu te po{i opune. (M. Eminescu)

în limba rusà infinitivele çi aça-numitele propozitii monomembre infinitivale" sînt lîestate frecvent în pozi(ia NT. rus.: - Я хочу понять...

-Понять? Дюкан усмехнулся. -Я и сам ничего не понимаю. Белое жазалось чёрным, чёрное белым. - Вот мы и ослепли. (И.Эренбург)

Açadar, NT dispune de mai multe varietâti structurale, care, în Final, contribuie la ïxercitarea fonctiei de bazâ a formulei în discute - evidentierea, accentuarea temei :nunîului, fapt realizat îns5 çi prin intcrmediul lexicuhii spécial. De retinut câ NT este indispensabil légat de segmentul textual ce-1 insolente. Structura în discujie nominalizeazà obiectul sau fenomenul ce necesità a fi dezvâluit în continuare. Rela{iile care se stabilesc între NT çi enunturile ce urmeazâ sînt diferite de la caz la caz. Relatâm, în aceastà ordine de idei, cà e posibil a determina totalitatea nuanjelor de sens nu numai din segmentul-temà, ci çi din context.

in dependenjâ de relatiile dintre NT çi textul imediat urmâtor, putem délimita mai rnuitc tipuri semantico-functionalc de NT:

1. Nominativ tcmic revelator:

rom.: Turbincaî Afurisita de turbincâ mâ vîrâ în toate boalele, zicea Moartea suspinînd. /(l. Creangà)

nis.: A разие не сладко хоть немного, хоть годик походить в невестах? Невеста! Ты только вдумайся в слово-то это русское - невеста. Так вот - я твоя невеста.

(В. Солоухин)

NT revelator se întîlncçte frecvent çi în limba românâ çi în cea rusà. El prezinta о "descoperire" neaçteptatà a unei persoane sau a unui obiect neobservat, care se reia reprezentînd esenta mesajului.

2. Nominativ ternie meditativ-retoric:

rom.: Adevarul! Dar cui îi place adevârul? (Z. Stancu) rom.: Viata! Ce-o mai fi çi eu viata? Nu çtiam. (Z. Stancu)

" Бабайцева В. Односоставные предложения в современном русском языке. - Москва, 1968, р. 106-110.

rus.: Галиуллин! - вдруг спохватилась она. - Какой Галиуллин? Нет, такая нелепость могла прийти ей в голову только спросонья! Какой Галиуллин, когда его и след простыл? (Б.Пастернак)

Pentru tipul (2) de NT este caracteristic faptul cä dupä segmentul-temä urmeazä, deseori, о intrebare retoricä. Ea genereazä о atmosferä de cugetare adincä, piasind cititorul ре о undä filizoficä.

3. Nominativ temic retrospectiv:

rom.: Noaptea aceea... Nici eu nu о uitasem. §i deci nu insemnase un punct de orgä, ci doar plinä de fermecätor nepreväzut, о strävezie unduire de valuri desföjurate, fluturate fi reinfajurate [...]. (I. Igiro§eanu)

rus.: Сцена... Сколько приятных воспоминаний связано с ней, сколько пережито на ней волнующих мгновений, сколько трепетных, незабываемых моментов дарит она! (Литературная газета, 1 августа 1979)

NT retrospectiv Jine de trecut, de amintiri. El dezväluie anumite "taine" ce nu pot fi cunoscute in mod obijnuit, creeazä о stare de extremä intensitate emojionalä, constituind un moment de revelajie sufleteascä. Toate acestea asigurä un mod narativ aparte, pe cit de liric $i solemn, pe atit de intim ?i subtil.

4. Nominativ temic descriptiv: Cimpia Sorocii...

Pämint tocmit sä poarte sute de ani, din säminjä in sämintä, gustul piinii de secarä. Grai mustos ce se pricepe deopotrivä de bine a ride 51 a plinge, a muljumi fi a blestema.

(I. Drujä)

Cimpul!... §atra il cunojtea. Era neted ca masa fi se intindea tot aja pinä in zare, ba chiar pinä dincolo de zare, cätre räsärit. (Z. Stancu)

Obiectul sau fenomenul marcat de NT descriptiv este prezentat in amänunte in textul imediat urmätor. Tipul (4) de NT insereazä exemple marcate semantic $i stilistic. Obiecteie scoase in relief (Cimpia Sorocii, Cimpul), deseori sustinute de un comentariu sugestiv, uneori ascuns, simbolizeazä starea emotivä a emijätorului pe care prezen{a lor о genereazä.

______5. NominaUv ternie explicativ:__________________________________________

rom.: Valea-Seacá!

"Vale", pentru câ este un loc închis între munti; "seacà", pentru câ pârîul ce §i-a facut cale pe mijlocul vàii este sec aproape întregul an. (I. Slavici)

rus.: В углу стоит приспособление под названием "Меломан". Ме-ло-маи! То есть любящий музыку до самозабвения. (В. Солоухин)

De retinut câ obiectu! marcat de NT de tipul (5) este plasat pe prim plan, apoi explicat în enun¡ul ce umieazà. De regula, acest NT deschide alincatul; insérât în mijlocul textului, deçi continua gîndul expus anterior, el ne sugereazâ o idee nouâ.

Am délimitât mai multe tipuri semántico-func|ionale de NT, fapt din саге s-a vâzut câ anume contextul se prezintâ ca un mijloc eficace de identificare a structurilor examínate. Este evident câ linia de demarcare între tipurile de NT nu este foarte strictâ. Din cele relatate, e cert câ NT manifesta o functie expresiva (de conturare 51 aceentuare), care îçi gâseçte realizare în reflectâri filozofice, în amintiri, în descrieri etc.

CONCLUZII

♦ NT ocupâ un loe aparte în structura sintáctica a limbii romane çi a celei ruse. El are menirea de a evoca un fenomen (obiect) oarecare, eu scopul de a-1 evidentia, de a-1 accentua.

♦ Límba constituíe un ansamblu de elemente, o unitate semantico-structuralâ bine determinatâ. Pornind de la aceastà idee, am stabiiit câ NT trebuie studiat în strînsâ legâturâ cu PMN, deoarece aceste douâ entitâ{i au afinitâti structurale.

♦ PMN exercitâ fbncfïa de constatare a existentei, a prezentei unui anume obiect sau fenomen. Importantâ în realizarea acestei functii este, în viziunea noastrâ, natura lor semántica ji morfológica, precum 51 intonajia predicativa a propozitiilor în catizâ.

♦ înrudit structural eu PMN, NT comporta totuçi, în planul continutului, particularitâîi definitorii. Reliefind tema, NT serveçte çi la marcarea remei.

♦ Sub aspect pragmático-functional, PMN afirmâ existenta, în planul prezentului, a unui obiect (fenomen), iar NT îl pune în central discujiei, deseori fiind vorba de ceva din

trecut sau de niçte stàri, acjiuni atemporale. NT reflectà contradic{iile çi contrastele vieîii, puncteazà naratiunea eu accente psihologice çi filozofice, deci are ca {¡ntà atît rajiunea, cît çi afectul cititorului. Cu certitudine, NT se impune atenjiei noastre prin valoarea sa cognitivá çi esteticà. Cînd spunem:

Mireasâ! Fiecare femeie a fost o data in viaja ei mireasâ! (Z. Stancu), ne apare in fa|à Mireasa — simbol al puritàfii, inocen{ei. Pe de altà parte, dacâ oniitem NT, textul (Fiecare femeie a fost o datà în via{a ei mireasâ) ne comunicà doar o informare bine cunoscutâ, neutrà, fjind lipsit de nuanjarea sa expresiva.

♦ Potenjialul stilistic al NT este générât de efectul insistenfei dublat de eel semantic çi de aspectul intonational sus|inut de punctuatia specialà. în structurile eu NT semnele de punctuate (semnul exclamàrii, púnetele de suspensie, punctul etc.) evoeà expresiv diverse variajii in durata çi semnifîcajia pauzelor, marcînd emojia, incordarea, admiratia, atitudinea polemicà a vorbitorului etc. Punctuatia in cazul nostru are valori stilistice çi particularitâji functionale specifice, aducînd un important aport afectiv, expresiv.

♦ Sfera lexicalâ a NT este foarte largâ çi in românâ çi in rusâ. E de subliniat, în acest sens, cà substantívele abstracte (tip.: via{à, moarte, ràzboi, pace, dreptate, adevàr, fericire ç.a.), singure sau în sintagme atributive, constituie fondul de bazâ al structurilor eu NT. E çi firesc, deoarece nojiunile actualízate reflectà esenja viejii, ridicà întrebàri pe care omul çi le pune sub impulsul unor dileme, griji, preocupàri.

♦ în urma cercetàrilor efectúate, am constatai mai multe modele çi submodele ale NT. Cele mai fireevente sînt urmâtoarele: [N], [Adj+N], [N+Pron], [Interj+N]. La analiza semanticà a componentei NT se reliefeazà o regularitate: eu cît este mai simplà structura NT, eu atît e mai largà ideea redatâ, iar eu cît este mai dezvoltatà formula, eu atît e mai concret obiectul diseufiei. Varietatea structurais a NT contribuie la realizarea functiei de bazâ a acestuia - evidenjierea temei discursului.

♦ Planul semantic çi cel structural tind spre concordantà. în realitate unul çi acelaçi continut îçi poate gàsi expresii diferite. Spre exemplu, pentru limba românà tópica adeevatà este N+Adj, dar in structurile cu NT prevaleazà formula [Adj+N]. Tópica inversatà în acest

caz îçi dà concursul la promovarea scopuluL NT - tendinfa de a pune accentul pe temà. Pentru limba rusa ordinea Adj+N este obiçnuità.

Ф Pe baza criteriului semantic çi a postulatului interdependentei unitâtilor de limbâ (în particular, a celor sintactice), am délimitât mai multe tipuri semántico-functionale de NT: revclator, meditativ-retoric, descriptiv, explicativ ç.a. Linia de demarcatie între tipurile nominalizate nu este trançantà. Unele exemple ocupâ o pozitie de interferentà partialâ, ccRfirmînd un procès de fùziune continua. Asadar, NT, parte components a textului, exercità ftmcpa de coeziune semantico-structuralâ a discursului.

♦ S-a constatât cà structurile eu NT sînt, în principiu, identice din punct de vedere semantic în limba românà çi cea rusà. NT tinde a fi o universalie lingvisticà, deoarece çi comunicarea çi semantica au un caracter general-uman.

♦ Avînd un potential stilistic bine pronunjat, NT afecteazâ, în special, stilurile literar artistic çi publicistic.

Lista cuvintelor-cheie

Analiza actualizatá, clasificare semantico-functionalá, clasificare slructuralâ, context, distribute, intonatie predicativa, model structural, nominativ al reprezentürii, nominativ temic, perspectiva fimc{ional-comunicativ5, potential stilistico-emotiv, predicativitate, propozitie bimembrS, propozitie monomembra, propozitie nominativa, remà, tema.

Lista abrevierilor folosite

NT - nominativ temic

PMN — propozipe monomembrà nominativa

ИТ - именительный темы

Unele aspecte ale investigatiei noastre çi-au gäsit reflectare ín urmátoarele publicafii

«

1. Nominativul temic - o structurä sintáctica specificä II Limba Românâ. - Chiçinàu, 1998, nr. 1-2, p. 178-181.

2. Structuri propozi(ionale cu valoare de nominativ temic // Limba Românâ. - Chi$inàu, 1999, nr. 3-5, p. 80-81.

3. Funcjiile stilistice aie intonafiei çi punctua(iei în structurile eu nominativul temic // Limba Românâ. - Chiçinâu, 1999, nr. 6-8, p. 116-118.

4. Текстообразующие функции именительного темы (на материале русского и румынского языков) //"Лингвистические и литературные чтения", посвященные 200-летию со дня рождения А.С.Пушкина. Материалы республиканской научной конференции. Тираспольский государственный университет. - Chiçinâu, 1999, р. 1318.

5. Инфинитивные конструкции в позиции именительного темы (на материале русского и румынского языков) //"Лингвистические и литературные чтения", посвященные 200-летию со дня рождения А.С.Пушкина. Материалы республиканской научной конференции. Тираспольский государственный университет. - Chiçinàu, 1999, р.9-12.

6. Natura lexico-semanticä a nominativului temic (pe material román-rus)// Conferinja corpului didactico-çtiintific "Bilanful activitäjii çtiinjifice a USM pe anii 1998/99". Rezúmatele comunicürilor. Çtiinje filologice. - Chiçinàu, 2000, p.33-34.

7. Tipuri semantico-func(ionale de nominativ temic // Analele Università(ii de Stat din Moldova. Çtiinfe filologice. - Chiçinàu, 2000, p. 23-25.

8. Varietä|i combinatorice ale propozijiilor monomembre nominative (PMN) // Invâtâmïntul universitär din Moldova la 70 de ani. Materialele conferinjei çtiin(ifico-metodice. Volumul I. Universitatea de Stat din Tiraspol. - Chiçinàu, 2000, p. 16-18.

~~ Резюме

В современном румынском и русском языках заметно активизируются конструкции с именительным темы (ИТ), что выражается в общем росте vix употребительности, в развитии их структурной вариативности.

Цель нашего исследования - выявить лексико-семантические, структурные и функциональные особенности ИТ на иллюстративном материале румынского и русского языков.

Данное синтаксическое явление предназначено для реализации единой коммуникативной задачи - подчёркивания, выделения темы высказывания, с одной стороны, и акцентирования ремы, с другой стороны. Предмет, выраженный именительным падежом, сосредоточивает на себе максимум внимания, становясь объектом раздумий, размышлений.

Выдвижение темы в акцентируемую позицию влечёт за собой членение всего высказывания на коммуникативно значимые части, между которыми устанавливаются отношения "темы" и "повода" (следуя терминологии III. Балл и). Таким образом, конструкции с ИТ двучленны. Благодаря единству субъекта, связь ИТ с последующим предложением носит тесный, устойчивый характер. Безусловно, ИТ - это еинтакическое явление, служащее средством связи компонентов текста и способствующее экспрессивности высказывания.

В исследовании выделены основные структурные и семантико-функциональные разновидности ИТ.

В сопоставительном плане следует отметить, что с лексико-семантической точки зрения рассматриваемые нами конструкции, в основном, тождественны в румынском и русском языках. Характерно употребление отвлечённых существительных или переосмысление конкретных лексем. В отдельных же случаях одно и то же значение может получать различное материальное оформление, о чём свидетельствуют некоторые структурные отличия ИТ в названных языках.

Наряду с ИТ, нами выделен (в румынском, русском, а также во французском языках) так называемый "инфинитив темы", который преобладает в высоком поэтическом стиле и содействует повышению экспрессивных и коммуникативных возможностей текста.

В целом, ИТ способствует максимальной выразительности речи, делая её легко воспринимаемой и понятной.

Abstract

Constructions with Nominative Tbeme (NT) are widely used in the Romanian and Russian languages. This fact is being proved by its increased frequency and the development of structural variety.

The aim of this investigation is to find out lexical-semantic, structural and functional peculiarities of the NT on the basis of examples from the Romanian and Russian languages.

This syntactic phenomenon is intended for the realization of a single communicative task - to lay emphasis, to marc out theme of the utterance on the one hand and to lay stress on the rheme on the other hand. The subject expressed by nominative case concentrates upon itself the maximum of attention thus becoming the object of meditation and analysis.

The advancement of the theme to a stressed position involves the dismemberment of the whole utterance into communicatively meaningful parts and interrelations "theme" - "cause" are established between them (according to Sh. Bally). Thus, constructions containing the NT are binominal construction. Due to the next sentence has a tight stable character. Undoubtedly, the NT is a syntactic phenomenon which serves as a means of linking the text components and making the utterance more expressive.

The investigation highlights the basic structural and semantic-functional types of the NT.

It should be noted, that from the lexical-semantic point of view the construction under investigation are identical in both Romanian and Russian languages. The use of abstract nouns and re-understanding of specific lexical units are characteristic. In some cases the same meaning can get various material mounting which is proved by some structural differences of the above languages.

Besides the NT we have stated the so-called "the infinitive of the theme" which prevails in the bookish lofty style and contributed to the increase of the expressive and communicative possibilities of the text.

On the whole, the NT contributes to the maximum expressiveness of the speech making it easy for perception and understanding.