автореферат диссертации по искусствоведению, специальность ВАК РФ 17.00.01
диссертация на тему: Национальный театр Республики Молдова 1920-х - 1970-х годов (проблемы освоения и развития национальных художественных традиций)

Полный текст автореферата диссертации по теме "Национальный театр Республики Молдова 1920-х - 1970-х годов (проблемы освоения и развития национальных художественных традиций)"

ACADEMIA DE STIINJE A REPUBLICII MOLDOVA

prs 0.1

í - : î-:!-M

Leonid Matei CEMORTAN

TEATRUL §1 DRAMATURGIA NATIONAL^ DIN REPUBLICA MOLDOVA IN PERIOADA DECENIILOR 1920-1970

(Problème prîvind valorificarea çi dezvoltarea *

tradiffilor artisticé nationale)

Specialitatea 17.00.01 — Istoria çi teoria teatrului

REFERAT

^tiinfific pentru obfinerea gradului çtiinfiflc de doctor habilitât îft studiul a rte i

Chiçinâu — 1993

Lucrarea a fost rea liza ta în Iristitutul de istoria çi teoria artei al Academiei-1 de Çtiinte a Republicii Moldova.

REFERENJI OFICIALI:

Corlâteanu N. G.,

doctor habilitât în filologie, academician al 1A.$.R.M.

Sobolevschii A. V., doctor habilitât în studiul artelor Cherdivarenco S. V., doctor habilitât în studiul artelor

Sustinerea va avea loc la „ // ora Jo "

la çedinja Consiliului specializat pentru conferirea gradului çtiin-tiíic de doctor habilitât de pe lîngâ Institutul de istorie ?i teorie lite-rará al 'Academiei de ^tiinfe a iRepublicii Moldova pe adresa: 277012, Chi§inâu, bl. $tefan cel Mare, Nr. 1.

De lucràrile §tiin|ifioe aie disertantului se poate lua cunoçtintâ la Biblioteca çtiintificâ céntrala a A.$.R.M.

Referatul §tiin|ific (cu drept de autoreferat) a iost expédiât la

Pt

It-o/êM -érrr # _199 3_

Secretarul çtiinjific al érHjU^i A- P" GAVR,L0V

Consiliului specializat, doctor in filologie

Tip. Reclama, coin. nr. 1682, t. 120

CAKACTERUL ACTUAL AL EEKEI BE STUDIU

în condiÇiile unei índelungate crize a teatrului moldovenesc, care a început pe la sfîrçitul anilor 1970 - ínceputul anilor 1980 çi oare s-a agravat çi mai nuit în urœa crizei generale si destrâr-aàrii sistenului sovietio, stuiierea istoriei teatrului national al Eepublicii Moldova din perioada deoeniilor 1920-1970 apare deosebit de actualà. Valorif icarea experienÇei de crea-Çie acumulate de-a lun • gui acestor decenii poate fi un sprijin pentru d ezvoltarea în continuare a artei dramatice din república. ¡Ji chiar analiza greçeli-lor admise în trecut ne poate ajuta sa le evitám pe viitor.

Actualitatea temei date apare ínsá nu nunai în plan practio, ci çi teoretico-çtiinÇif ic . Çi nu e vorba doar de faptul, câ lucrà-rile autorului îçi pâstreazà în temei actualitatea, oglindind dife-rite perioade aie istoriei sau diverse fenomene aie vietii artistice a teatrului moldovenesc din deceniile 1920-1970. ï'ormarea çi evo-lu^ia teatrului national al lepublicii ï.'oldova constituie un fenomen aparte çi studierea lui este legata de o serie de problème Je ord in çtiinçif ic : procesul accelerat (condensât £n timp) al dezvoltàrii culturii artistice nationale; asimilarea expcrienÇei artistice a cul-turii universale çi caracterul spécifié al influençai aoesteia asupra teatrului moldovenescj tendinÇa spontanâ a actorilor çi regizorilor de a ajunge la izvoarele spiritualità^ii nationale; înrîurirea fol-cloralui, în spécial a dramei popula.it: aaupra teatrului profesionist; îolul dramaturgie i nationale (.în primul rîiid a celei clasice) în valorif icarea çi d ezvoltarea tradrÇiilor artistice nationale} teatrul çi spectatorul; evoluÇia formelor de manifestare a etnicului în teatrul dramatic contemporan etc.

în coniitiile unor schimbari radicale în viata società^ii con-temporane ai cresterii constiinÇei nationale este important nu nu-nai dea cunoaste istoria si cultura propriului popor, dar çi de a aprecia just local ei între valorile spirituale aie omenirii, de a cunoaçte relatiile ei cu spiritualitatea altor etnii ou tezaurul cultural al umanitàtii.

în prezenta disertatie (în forma de référât çtiintific) prob-lemele referitoare la istoria çi valorif icarea de càtre teatrul moldovenesc a traditiilor artistice .¡ationale sînt abórdate în strînsà legâturâ eu asimilarea principiilor estetice generale aie

teatrului modera. Se cere analizat modul £n cara preceptole çcoli-lor de teatru rus çi uerainean (£n fâgaçul cërora çi-au f&cut stu-diile proiesionale tinerii artiçti, regizori si scenografi moldo-veni) s-au îmbinat eu specificul national al reflectarii estetico-psihologiee a vietii çi lumii.

Termcr.ul "teatrul moldovenesc" este folosit eu sensul "teatrul national de limba romana din República Moldova", câci teatru moldovenesc (románese) exista si în Moldova din dreapta Prutului. Anume acolo, în fostul îtincipat al ISoldovei, care astazi face parte din Statul ¡Románese, la sfîrçitul deeeniului patru çi începutul deceni-ului cinci al secolului XIX s-a format arta dramaticé profesionistS moldoveneascâ (roiaâneasca).

Obiectul de studiu al prezentei lucrári îl constituie analiza istoriei teatrului moldovenesc, care s-a format £n a doua jumatate a deeeniului trei sec.XX în Transnistria, în fosta República Autónoma líoldoveneascá (líASSIá) çi din 1940 çi-a continuât de; yoltarea în H.S.S.lioldoveneasca, care includea si cea mai mare paite a Ea-sarabiei. Paralel eu Teatrul Moldovenesc de Stat al E.A.S.S.li., în Easarabia, din 1919 pîna în 1935, si-a desfâçurat activitatea Teatrul Kational din ChiçinSu. Disertatia contine o seurtâ caracterizare a activit&Çii aeestui teatru románese. Autorul însa îçi dS seama ca nivelul profesionist, conditiile çi atmosfera spirituals în care a activat acest teatru din ChisinSu, orientarea esteticâ, politica repertorialâ çi principiile sale artistice se deosebeau în mod substancial de cele ale ïeatrului laoldovenesc al RA.SSM din deceniile 1920 si 1950. Çi, cu tóate cá pe pareursul unui çir de ani, aceste douâ teatre au existât paralel, crea-fia lor nu constituie un procès teatral-artistic comun.

limítele eronologice aie studiului dat se încheie £n fond eu anul 1975, dar în unele cazuri, cînd aceasta o dicteazâ materialul analizat. aceste hotare temporale sînt depHçite.

Autorul tine sa analizeze atît procesul teatral în genere, cît çi elementele sale constitutive - jocul actoricese, arta regizoralô scenografia, repertoriul, dezvoltarea dramaturgiei autohtone, dinamica evoluárii publicului teatral.

Statornicirea si maturizarea teatrului moldovenesc se afl& în strînsS leg&turS eu procesul constituirii individualit&Çii sala artistice, c&utarea si gSsirea sinelui s£u spiritual. Calea spre per-

sonalitatea sa esteticS a fost aflata prin revenirea la matricea stilisticr;. n»rnñneasc£• D® aceea istoria teatrului noldovenesc profesionist eaia examinatâ în strînsJS legátura cu prooesul explorarii çi valorificarii de cgtre el a traditiilor artistice nationale.

Obiectivul studlului dat este în primul rînd de a reconstituí tabloul general al procesului formarii çi dezvoltSrii teatrului national din República lioldova în perioada anilor 19^0-1975 precum çi de a evidentia ^i analiza factorii ce au influentat si determinat desfâçurarea acestui procès. Teatrul noldovenesc s-a format în perioada cînd într-o serie de zone ale U.R.S.S., mai aies în Ucraina, în componenda c&reia între 1924-1940 s-a aflat B.A..S.S.M., era r5s-pîndit curentul politico-ideologic denumit samobîtnlcestvo. carô propaga un autohtonism exclusivist, absolutizînd traditiile etno-grafice, nationale se pronunta împotriva contactelor cultural© cu alte popoare. Deosebit de rSspîndit era proletculttsmul. în E.A.S.S.II. în a doua jumState a deceniului 1920 proletcultiçtii, facînd front común cu ideología proimperialS antiromâneascâ, au im-pus o politicé culturalâ bazatS pe negarea moçtenirii clasice nationale, inclusiv çi în domeniul dramaturgiei ni teatrului ¡románese. Çi dacS catre începutul deceniului 1930 conceptiile autohtonismu-lui exagerat au fost în fond coabâtute, ideile proleteultiste au persistât încë decenii în çir, urmârile lor fiind resimçite pînS. çi azi.

în anii de regim sovietic în miacarea cultural-artistica din lioldova çi în Jurul ei avea loe o aprigà luptS între cei ce optau pentru o arta idéologies, utilitar-propagandisticS (mai aies în domeniul teatrului. unde se punea accentul pe finalitatea eticS, idéologies çi politicS a artei scenice), ei fiind susÇinuti si de structurile oficíale, çi pe de altS parte adeptii unei arte umanis-te, elevate; între teatrul naiv-realist, naturaliste care tindea spre reflectarea realitSÇii «xtraartistice (în primul rînd a vie-Çii satului noldovenesc) eu scrupulozitatea unui etnografism des-criptiv, exteriorizat, çi pSrtaçii curentului orientât spre ideile si fórmele artei contemporane, spre valorificarea de cStre teatrul moldovenesc a moçtenirii spirituals nationale. C5ei dupS cum menti-ona Thomas Munro nici o operS de artS nu este complect origináis, fiecare artist, chiar cel mai mare se înaltâ pe umerii trecutu-

lui1.

Spre sfírsitul deceniului 1930 teetrul moldovenesc íncepe va-lorificarea folclorului national, ceea ce a avut о шаге influen^á asupra esteticii teatrale mai ales asupra ¡jocului scenic al ac-torilor. Uai tírsiu, mal ales £n leg&turá cu faptul cS teatrul se .orienteaze cu preferin^fi spre genul operetei comediei muzicale, pe parcursul a peste doua decenii s-a desfá$urat o disputa acutS íntxe partizanii profilului etno-folclorie muzical-dramatic 9Í cei ai artei dramatice moderne.

Dupa razboi, c£nd apar noi trupe dramatice moldovene^ti - Teatrul republican itinerant 094-5), Teatrul "moldovenese "V.Alecsan-dri" din ffilti (1957), Teatrul "luceafarul" din Chisin&u C'1960), discu-fia cu privire la cSile de dezvoltar^ a artei dramatice na^i-onale £n Bepublica iíoldova a relatiilor sale cu folclorul se . desfá^oará nu numai £n sínul trupelor teatrale, ci £n primul fflnd íntre diferite colective scenice si orient&rile estetico-stilisti-ce corespunzntoare.

ín lucrarile sale competitorul tinde sS analizeze diferitele forme si niveluri de asimilare a folclorului a traditiilor artistice populare de cStre teatrul profesionist, precum influenza pe care acestea au exercitat-o asupra crea^iei colectivelor scenice, a anumitor arti^ti dramaturgi. ín studiul dat urmeaza ca acest material sS fie prezentat £ntr-o forma sistematizatá.

Un deosebit Interes prezintS ^i etapa valorificSrii scenice a dramaturgiei clasice na-fionale. Aici scopül autorului este de a sintetiza pe baza materialelor publicate nu numai faptele referi-toare la lupta oamenilor de cultura din Iíoldova pentru dreptul de a se adresa dramaturgiei romane, ci ^i inríurirea benefica pe care a avut-o clasica na-fionalS asupra ^rocesului teatral a dramaturgiei moldoveneeti contemporane.

Kulti dintre actorii, regizorii ¡ji scenograíii teatrelor moldovene sti ^i-au fScut studiile profesionale £n Eusia Ucraina, continu£nd dupS aceea sa £ntretinS rela^ii cu foijtii lor pedagogi ^i colegi de studii, precum iji cu dramaturgi iji oameni de teatru din alte -^ári. Culturile teatrale ale acestor popoare au influen-

Vezi líunro T. Artele ¡ji rela-fiile dintre ele. В., Meridiano, 1931, Vol. 2, pag.108.

^at íntr-o anumita masurS creatin arti^tilor moldoveni.

De^i istoriografia soviética oficiáis prefera sS vorbeascg. de conculturatie, autorul í^i exprima parexea c£ aceste contacte cul-tural-artistice aveau adesea un aspect acculturativ. Ble n-au dus ínsá la mutatii de fond dat fiind caraoterul exteriorizat dura-ta oarecum redusa a acestor influente, cít ei fflai ales datorita capacita^ii culturii etnice ronánesti, de a rezista, de a-^i p5s-tra integritatea tipologicS., structurala. Nu este vorba nici de o simplá transplantare a experientei artistice straine pe solul nos-tru spiritual, ci de o asimilare selectivS a anumitor elemente ale acestor culturi, elemente ce se potrivesc matricei noastre stilistice. Reflectarea acestor procese este una dintre sarcinile lucrS-rii date.

0 influentS considerabilS asupra teatrului si dramaturgiei moldovenesti din perioada anilor 1960-1930 a avut crea^ia lui Ion DrutS. Disertantul urmSre^te scopul nu numai de a reiiefa aceastá ínriurire, ci. si de a examina opera dramaticS a scriitorului din punct de vedere al leggturilor ei cu traditiile mitologice ¡ji po-etico-folclorice nationale.

Studierea istoriei teatrului noldovenesc jji valorific&rii tra-ditiilor artistice nationale este stríns legatS de o serie intreagS de probleme de ordin teoretic, care íncS nu sunt pe deplin elucidate. Printre aeestea ar fi "etnia iji arta", inclusiv anumite aspete ale tipologiei culturii. etnicului ^i interetnicului £n traditiile artistice, legaturilor dintre arta profesionista ^i cea populara, valorificarea dezvoltarea traditiilor etc. Autorul consideré, ca materialul referitor la istoria artei dramatice moldovenesti va contribuí la o mai adíncg patrundere £n esen^a acestor probleme ■• • •

Principiiüe teoretice fti metodele de cercetare se intemeiazS pe realizSrile esteticii ^i teatrologiei contemporane.

Bespingind canoanele rigide ale realismului socialist ^i pre-ceptele restrictivo ale esteticii soviético oficialízate, autorul cauta sS studieze procesul teatral-artistic £n multitudinea tendin-telor ^i orientSrilor stilistice, care s-au manifestat de-a lungul istoriei sale. Traditiile artistice sunt privito £n primul r£nd ca un.mecanism de organizare, conservare ^i transmitere de la o generadle la alta a informa^iei socio-culturale, careia £i revine un

rol decisiv In formarea iji perpetuizarea stereotipurilor étnocul-turale. Forma idéala, permanent dinamica, tradi^ia nu numai unifica si pastreazá tot ce-i viabil din.trecut, dar si £nglobeaza me-reu tot ceea ce e valoros ín creatia artística a prezentului, asi-gura continuitatea dezvoltsrii cultuxii ^i artei na^ionale ín faga-$ul ei f iresc.

Tradi^ia este temelia specificului etnic al culturii nationale si un factor deterninant al valorii acesteia £n tezaurul spiritual universal. Friederich Nietzsche definea cultura natinnalS ca "unitatea stilului artistic in tóate manifestsrile vitale ale unui popor". Dupa el adevSrate arta nu poate lúa fiinta decít £ntr-o cultura viabila, origináis, care are un punct de vedere original £n fata universului .

Rrofclemelo specificului etnic, de tipologia filosofía culturii, i-au preocupat pe multi oameni de culturg románi, 0 deoseti-ta iaportanta metodologica au lucrSrile deschizatoare de noi c6i £n filozofia cultuxii ale lui Lucian Blaga si mai ales cele cu privire la apriorismul artistic ^i matricea stilisticS, ce "este ca un má-nunchi de categorii, care se imprimS, din incon^tient, tuturor cre-atiilor umane, chiar ^i vietii íntrucit ea poate fi modelata prin spirit" .

Puñete de reper ne-au fost studiile referitoare la specifi-cul etno-cultural al poporului román, la concep^ia lui despre via-■fa luae la viziunea plasticS, la tematica ¡ji stilistica crea-fiei spirituale romane^ti. Aici pe lingá lucr&rile lui L.Blaga vom aen-tiona ^i áltele, semnate de C.R&dulescu-Motru, N.Iorga, G.Xbr&ilea-nu-y M.Eliade, C.líoica, Camil Betrescu, ■ G.Cálinescu, T.Vianu, M.Vul-cánescu, E.Vulcanescu etc.

Competitorul reiose din faptul ca no-fiunea "tradi^ii axtistice nationale" are un caracter complex, fiind' formatS din nai multe elemente ce se cer studiate aparte. Ecimul, <ji cel mai vechi strat, £1 constituie fondul de aur al valorilor estetice populare. Un alt strat, relativ mai nou, al tradi-fiilor artistice, dar a egrui £n6em-nátate sporeste tot mai mult, este legat de cele nai reprezentative opere ale artei literaturii cuite. No-fciunea datS cuprinde di-

1 Vezi: Dreptul la memoria. Editura Dacia, Clu;), 1992, vol.III, pag.505.

2 i.Blaga. Trilogía culturii. 3., 1969, p.109.

ferite teorii estetico-filozofice, de eulturS fi ortS, diverse çcoli çi cúrente ре саге le-a cunoscut istoria literaturii çi artel 8pa-Çiului mioritic .

Autorul tine seama de faptul c& una dintra trgsSturile speci-fice aie culturii çi a traditiilor artistice nationale, este rolul deosebit de important, pe care Î1 are folclorul în spiritualitatea româneascg. Aceasta se explicS prin caracterul viu çi bogat al ar-tei noastre populare, оме e "mai înfloritoare decît a popoarelor apusene" (L.Blaga). Arta çi literatura româneasca modernâ apar relativ tîrziu, în secolul 19, çi geniul artistic creator al poporu-lui a fost orientât mai ales spre folclor. Dop5 eum remarcS Çt.I. Heni^escu la noi arta populará timp de un veac si mai bine (din prima jumState a sec.18 si cam píná la mijlocul sec.19 - "veacul de aur al culturii populare româneçti") este forma dominants a culturii artistice, alcStuind în vrema o punte de trecere de la arta

л

medievalS la cea modernS . Iar în Basarabia çi Transilvania rolul dominant al folclorului în cultura artistica nationalS continué çi mai tîrziu, pînâ în secolul 20.

Poporul nostru are bógate tradi-Çii în domeniul teatrului popular, care, e praeticat çi în prezent, mai aies în zona de Hord a Moldovei de ambele maluri ale Erutului. Iar valoarea folclorului muzical çi coregrafic románese e apreciato çi pe scarâ interna^io-nala. Aceste genuri aie creaÇiei artistice populare constituie un teren fértil pentru arta noastrâ dramatieS. Bógate traditii artistice au acumulat în decursul a peste un secol çi jumState de exis-tentá teatrul profesionist dramaturgia româneascS. Valoarea aces-tui patrimoniu teatral este,legata în primul rînd de creatia dramatieS a lui V.Alecsandri, B.P.Hasdeu, I.L.Caragiale, B.Delavrancea, V.Eftimiu, M.Sebastian, de activitatea scenicS a lui M.Millo, M.Pas-caly, A.Homanescu, Gr .lîanolescu, C.Hottara, V.I.Popa, I.Sava, T.Ki-riaeoff, precua çi a artei teatrale româneçti de azi, recunoscute pe plan international.

Desigur, valorificarea traditiilor nu înseamnS cîtuçi de pu^in

0 simplS transpunere în scenS a unor forme relicte, pietrificate, sau о imitatie epigonicS a artei dramatice populare eau culte. Ace-sta e un procès complex da însuçire çi de dezvoltare prin nega-çie.

1 Vezi: St.I.Kenitescu. Arta româneascS populara. în culegerea "Dreptul la memorie", Cluj, Dacia, 1992, pag.555-356.

Punerea £n valoare a traditiilor alimenteazS procesul necontenit de primenire çi îmbog&tire a patrimoniului artistic national. Ma-sura succesului depinde £n définitorie mesura de modul, de nivelul estetic la care au fost asimilate traditiile, de talentul çi apor-tul individual al axtistului la replamadirea valorilor tezaurului artistic mostenit. este £ntru totul greçitS parerea cS valorifi-carea traditiilor, mai ales a folclorului, duce la simplism, la traditionalism anost etc. Opinia aceasta o infirma nu numai operele artistice din trecutul £ndepSrtat, ci si operele unor mari artisti ai secolului nostru ca F.Garcia Lorca, Yi.Faulkner, G.Garcia Marques, C.Aitmatov etc. In cultura romaneases lucrul acesta £1 atesta £n mod elocvent creaÇia lui Eminescu, Caragiale, Blaga, Ecescu, Br£ncuçi. Acelaçi fapt £1 corfirmâ si ope"ele lui G.Meniuc, N.Cos-tenco, I.Drutá, íí.Grecu, V.Busu-Ciobanu, Çt.Neaga, E.Doga, E.Lotea-nu, V.Cupcea, I.Ungureanu ale altor oameni de artá din Moldova.

Consider£nd viaÇa teatrala. a Moldovei ca o parte integrants a culturii spirituale românesti, autorul tinde în acelasi timp sá analizeze legSturile teatrului moldovenesc cu procesul teatral international .

C£t despre structura referatului dat, materialul de studiu este sistematizat pornind de la principiul cfi unitatea de baza a pro-cesului teatral-artistic este spectacolul ca opera împlinità, uni-tará de artà dramatica, în care fuzioneaza tóate componentele sale - textul dramatic, arta regizoralS, jocul actoricesc, scenografia, muzica, coregrafia etc.

Cáracterul stiintific original al studiului este determinat

*

£n primul r£nd de faptul cá pentru prima oarë este prezentatá £n ansamblu istoria artei dramatice moldoveneçti £ncep£nd cu anii 1920 çi pînS la sfîrçitul deceniului 1970, pi'ecum çi locul teatrului în via-fa spirituals a Basarabiei çi Transnistriei. Autorul este primul care a studiat evolu^ia primei trupe dramatice moldove-neeti a R.A.S.S.Ü. din 1928-193Ç; activitatea teatrului moldovenesc muzical-dramatic în anii RSzboiului al doilea mondial; în lucrare este supus analizei procesul teatral-artistic din republics din deceniile 1960 çi 1970, conditiile ce au contribuit la r&-sunStoarele succese de creatie aie teatrului moldovenesc din acea perioada, precum çi cauzele crizei adînci în care a intrat la ho-tarul dintre deceniile 1970-çi 1980. Bentru prima oarâ în teatro-

logia moldoveneascS s-a purces la cercetarea multilateral^ a isto-riei Teatrului Nacional din Chi^inSu (1921-1955).

Caracterul original al cercetarilor rezidü çi în faptul cS sunt analízate relatiile trupelor dramatice moldovenesti ale epo-cii cu traditiile artistice nationale. liaturizarea artisticg a acestor colective ca teatre cu o identitate stilisticS distincts este stríns legatá de asimilarea folclorului dramatic, muzical çi coregrafic. Valorificarea scenicá a dramaturgiei clasice româneçti este privit§ ca o continuare la nivel superior a procesului de insumiré a tradi^iilor estetice na-Çionale.

Contrar parerilor c5 orientarea Teatrului I¿ol dovenese de stat la sfírsitul deceniului 1930 spre folclor ar fi fost un pas greçit, fácut sub influenta çcolii teatrale ucrainene, autorul dovedeste cS apropierea de folclorul nacional a fost o necesítate obiectivS.

Se stie , cultura populara este o culturS cu precadere tfirSnea-scg. Or, aproape toti actorii moldoveni au venit de la sate. Audi-toriul lor de asemenea era ín majorita+^ alcátuit din sSteni. Cultura populará, mentalitatea mitico-folcloricà era caracteristicS çi unora çi altora. Asimilarea valorilor folclorice a contribuit la întârirea legaturilor teatrului cu publicul pe baza comunS a spiri-tualitaÇii nationale traditionale.

Un caracter inédit are çi concluzia cS £n condi^iile lipsei de legSturi de creatie directe cu teatrele din România, Teatrul moldovenesc muzical-dramatic de stat; prin folclor, ín mod spontan, s-a apropiat de traditiile teatrului románese de la mijlocul seco-lului XIX, legate çi ele £n mare mSsurS de arta populará tradiÇi-onalë. Turneele íntreprinse ín secolul trecut de artiçtii românl £n Basarabia vadesc faptul ca spectacolele lor aveau tr&sáturi simila-re cu cele ale Teatrului moldovenesc muzical-dramatic din deceniile 1930-1950. Asta o atestS repertoriul orientât £n mare parte spre fórmele etnofolclorice, cu o vaditâ predilec-Çie pentru genul comic, mai ales pentru comedia muzicalS operetS, ornarea bogatS a mon-tSrilor scenice cu muzica çi dansuri populare, precum §i insâçi stilul de joc al actorilor.

KouS este si concluzia cá valorificarea scenicS a dramaturgiei clasice nationale a contribuit la apropierea £n continuare a te-8trelor moldovenesti de traditiile scenice clasice ale teatrului románese, care £n ultímele decenii ala sec.XIX çi primele decenii ale sec.XX depaçeçte etapa prinarS a £nsuçirii nemetamorfozate çi

imitSrii modelelor etnofolclorice.

Fentru prima oara £n teatrologia moldoveneasca este abórdate 9Í problema diferitelor forme ^i niveluri de valorificara a tradi-tiilor artistice nationale de catre teatrul ^i dramaturgia moldove-neascS - de la decalcul si pastisarea modelelor folclorice p£n5 la asimilarea la nivel genetic redarea spiritului etnic, a modului de sim^ire gandiré estetica, integrat £n psihologia na^ionala. Caci, dupa L.Blaga, etnicul este íncorporat £n suboon^tientul artis-tului ca o célula a subconstientului colectiv al poporului. Origina-litatea na^ionala se manifesté £n opera dramatica £n mod spontan 9Í nu depinds de numSrul elementelor etnografice adúnate ca la muzeu, ci de for-fa talentului creator al artistului,

0 iiaportanta principialá are iji crif a concep^iilor autohto-nist-arhaizante ale samob£tnicilor, care neg£nd orice rela-fii cu arta romaneases ^i cu alte culturi au ingreuiat procesul formárii teatrului moldovenesc profesionist. ín aceasta privinta apar deose-bit de actúale spusele lui N.Iorga ca nici un popor nu poate prc-tinde la autarhie intelectualS. Dezvoltarea teatrului moldovenesc este str£ns legatS at£t de integrarea £n procesul cultural general romanase, c£t ^i de extinderea legaturilor cu culturile apirituale ale altor popoare ^i participarea lui activS la via^a teatrala in-terna^ionala .

Istoriografin si izvoarele. Multa vreme, p£na pe la sfír^itul deceniului 1960 ^i £nceputul deceniului 1970, • procesul formfirii. ¡ji dezvolt&rii teatrului nacional al üepublicii Uoldova era practic £n afara atentiei cercet&torilor. Aceasta se explicá £n primul x£nd prin faptul cá teatrologia moldoveneascá era £ncS foarte olab dezvol tata (sectorul academic de teatrologie ^i filmologie,. - única forma-fie §tiintific2. din acest domeniu;a fost organizat abia £n 1976). Studierea istoriei .teatrului na-fional din lioldova era £nfc£natS 9Í de o acutS lips& de material documentar (£n timpul rSzboiului au fost pierdute íondurile arhivelor, muzeelor bibliotecilor din república).

Do aceea an fost nevoiti sá íncepem studierea procesului de

Vezi: Iorga N. Notare ^i spa-{;ii nat;ionale . Valenii-de-Munte, 1958, pag.30.

formare a teatrului nacional din Koldova cu adunarea ^i sistemati-zarea materialului faptic iji abia dupS aceea s§ purcedem la analiza diferitelor laturi ale procesului teatral-artistic. Chiar 9Í. ches-tiunea limitelor cronologice activitStii primului teatru stabil din B.A.S.S.IA. - trupa moldoveneascS din 1928-1930 a fost elucidatá pe bazá documentará abia £n 1978 . ■

Autorul a studiat un vast material documentar din arhivele ¡ji bibliotecile ¡^tiin^ifice din líoldova, lioscova, Sanct-Petersburg, Chiev, Harcov, Odesa, A^habad, Mari, Ta^chent, iar £n ultimii ani ^i ín cele din Ia^i ^i Bucure^ti.

Deslgur materiale referí toare la teatrul moldovenesc din B.A.S.S.M. 9Í B.S.S.M. au fost publícate píná la razboi, ¡ji £n timpul rSzboiului, precum ín perioada postbelicá. Astfel, ín 193t- a ap&rut o brosurá alc&tuitS din 3 articole consacrate Teatrului Moldovenesc de Stat^. Ín 1950, catre decada de literaturS 9Í artS moldoveneascg din Moscova a ap&rut cartea (de fapt un caiet-program desfa?urat) lui V.Gherlac D.Prilepov despre acelaiji co-lectiv scenic^.

ín presa apáreau articole, cronici, recenzii. ín perioada an-tebelicS despre arta dramaticS moldoveneascü au scri3 regizorul D.Bondarenco, actrita V.Dicusar, literatii L.Gomin S.Lehttir zi-aristii P.Sitaru(Sítnic), ^t.Pescaru; ín primil ani de dup& rSzboi -scriitorii V.Panfil, H.Portnoi, A.Lupan, A.Gugel, regizorul V.Gherlac, zlari^tii I.Edlis, G.Adam, Z.Eiabo^apca etc. ín

deceniile 1960 19?0 cercul celor ce scriau despre teatru

s-a lárgit considerabil. incep s5 aparS £n mod sistematic cSr-fi ■y

V.Cemortan L.M. Pervaia moldavscaia sovietscaia teatralinaia trupa. "Buletinul Academiei de §tiin£e a BSSM", seria ^tiin^e So-cíale, Chi^inSu, 1978, pag.72-79.

?

" Golub N. Bondarenco D. Leht^ir S. Erimul teatru moldoveneso da stat, Tiraspol, 1934.

2

Gherlac V., Prilepov D. lioldavschii muzícalino-draaaticeschii teatr im.A.S.Pu^kina, Chi^inSu, 1960.

. despre teatrul iji dramaturgia moldoveneasca .

In deceniul 1980 apare o serie de noi cñrti despre teatru ^i 2

oamenn lui .

Un anumit sprijin in cercetSrile din domeniul istoriei teatru-lui moldovenesc ne-au fost iji volumele de documente cu privire Xa istoria vietii culturale din Moldova, apgrute in ultimele decenii'.

Prezentarea evenimentelor vietii teatrale a republicii din pe-rioada postbélica se sprijinä adesea pe observatiile personale ale autorului, care din 19-44 urmäre^te desfa^urarea procesului teatral moldovenesc, íntretine legaturi cu oamenii de teatru, iar apoi publica recenzii si articole pe teme teatrale. Bineinteles, autorul are o atitudine critica fatä de propriile sale lucrSri. Be parcursul anilor concep^iile ^i aprecieri.1 säle p.u cunoscut o anu-mitS evolu^ie nu tot ceea ce a afirmat el in articolele iji cSr-■file sale a trecut examenul timpului.

Confirmarea rezultatalor si semnlflcatlilor practice ale stu-

diului

Con^inutul 9Í principalele considérente analitico-^tiintifice fScute pe baza materialului cercetat au fost expuse de autor in do-uä monografii individúale - "Prietenul nostru teatrul. Pagini din istoria teatrului moldovenesc de stat "A.S.Pu^kin", Chi^inSu, 1983

A

Corbu H.G. Dramaturgia sovieticâ moldoveneascS. ChiçinSu, 1966; Idem: Alecsandri çi teatrul. ChiçinSu, 1973« Erilepov D. Moldav-schii Teatri. lioscva, 1967; Bussu Gr.Eugeniu Ureche. ChiçinSu, 1976» Idem: 'Jaleriu Cupcea. ChiçinSu, 1979; Doros L. Domnica Darienco, Chisinâu, 1978; Cupcea V. Chiril Çtirbu, ChiçinSu, 1979, Culegeri-I0 colective: "Rampa 1973/74". Cuiçinâu, 1976. "Scena 1974/75". ..Artiçti ai poporului din ESSM". ChiçinSu, 1978: Bojcovscaia N., Hojcovschii V.'Te'atr zajigaet ogni, ChiçinSu, 1979 etc.

p

Rojcovscaia N., Hojcovschii V. Actior i zriteli. ChiçinSu, 1,981; Russu Gr. Constanta TirÇSu. ChiçinSu, 1982; PrepeliÇa M. Constantin Constantinov. ChiçinSu, 1982; Çvitchi I. Gh. Un sfert de veac in luminile .rampei. ChiçinSu, 1982.

^ Culitura Moldavii za god£ Sovetscoi vlasti. Tom.I. ceasti I, ChiçinSu, 1975; Tom.I, ceasti II, ChiçinSu. 1976; Tom II, ceasti I, ChiçinSu, 1984.

(?0, 16 coli de autor) çi "Stanovlenie moldavscogo sovetscogo teat-ra" ("Statorniciroa teatrului sovietic moldovenesc"), Chiçin&u, 1986 (8, 5 coli de autor) precum si în capitolele despre arta te-atralS si teatrologie din trei monografii c.olective, la care a participât £n calitate de coautor - "Moldavane", ChiçinSu, 1976 (1,8 c.a.), "Moldavscaia S.S.E.", ChiçinSu, 1979 (1,5 c.a.) çi "R.S.S. Moldoveneasca", ChiçinSu, 1981 (circa 2 c.a.), cît çi în peste 180 de articole, recenzii, broçuri etc. Multe dintre acestea-au apârut în editiile enciclopedice "Enciclopedia Sovieticâ MoldoveneascS" (ChiçinSu, 1970-1977), "Literatura çi Arta Moldovei" (ChiçinSu, vol.X, 1985, vol.II 1986) çi "Chiçinev. EnÇiclopediceschii slovari", (ChiçinSu, 1985), precum si în diferite culegeri colective, în revístele "Nistru", "Moldova", "Columna" ("Orizontul") "Buletinul A.Ç.Û.", "Çtiinta", "Teatralinaia jizni", "Arta", "Sud-Est", în sSptâmînalul "Literatura si Arta" ("Cultura") fi în alte editii periodice din ChiçinSu, Chiev çi Itoscova.

Pe lînga recenziile çi articúlele din prasS, lucrërile competí torului au fost mentionate si de Uniunea TeatralS a lioldovei. Astfel monografía "Stanovlenie moldavscogo sovietscoyo teatra". a fost considarata cea mai bunâ carte despre teatru apSrutS în república în anul 1986. în repetate rînduri autorului i-au fost decerna-te premii anuale de gradul I sau II aie Uniunii Teatrale pentru articole çi materiale despre teatru, publicate în presa periodicîi.

Tezele principale aie investiga^iilor au fost expuse la diferite cocferinte çtiinÇifice republicane çi internationale - la ChiçinSu, BSlÇi, Moscova, Riga, Chiev, Tbilisi, Iaçi, CernSuti, Lvov, Ivano-Francovsc, Odesa, la plenarele Uniunii scriitorilor din U.E.S.S. çi Uniunii scriitorilor din Moldova, la congresele çi plenarele Uniunii teatrale din Moldova, la adunSrile anuale aie Sectiei de Çtiinte Umanistice a A.Ç.M. etc.

Rezultatele cercetSrilor au fost de asemenea expuse în cadrul cursului de istorie a culturii (compartimentul "Teatrul çi dramaturgia moldoveneascS") tinut la facultatea de istorie a Institutului pédagogie "I.Creangâ" (1980-1984), precum çi în cel de istoria teatrului moldovenesc la Institutul de arte din ChiçinSu (1987-1991).

líonografiile çi únele articole ale competitorului au fost incluse în listele bibliografice la cursul de istorie a teatrului national.

COHSTITUIHiSA TEATHULUI NACIONAL HiOFiSSIOKIST ÍN REPUBLICA liOLDOVA

Istoria teatrului national al Hepublicii líioldova se afla £n strÍDsá legatura cu destinul istoric al popoxului. ín martie 1918 Basarabia se úñente cu Homfinia, pe c£nd raioanele moldovene^ti din st£nga Nistrului au ramas £n componente Ucrainei, care devine soviética fi intra £n U.R.S.S. De aceea p£nS £n 1940 pe teritoriul de astázi al Eepublicii lioldova arta teatrala evolueazá in mod diferit.

ín Basarabia £ncep£nd din ianuarie 1913, £ncg ínainte de uniré, vin £n turneu trupe dramatice din Ia^i si Bucure^ti, in 1919 este declaratá £nfiin(;area Teatrului Nacional din Chi^inSu. Trupa £nsá n-a putut face fata diíicultátilor ^i peste un timp se destrama. Cur£nd dupa acoea, la G octombrie 1921 este oficial inaugurat Teatrul National din Chi^ineu, care debuteaza cu drama lui B.P.Ha^-deu "Bázvan Vidra". Trupa era alcátuita din actori profesioni^ti invita^i din diferite teatre romane^ti. Printre interpreti se evi-den^iazS. Ion Livescu (care a fost un anumit timp director al teatrului), Costache Antoniu. Nicolae {juba, Aurel Chitescu, Angela Antoniu. Haria Cosmacevschi, Cezar Bovintescu, Puica Fteieteanu, Тав-fi Bratá^anu, Dem Hageac etc. Printre autorii montárilor se remarca regizorul Gheorghe Dimitriu-liitu, care de-a lungul deceniului 1920 i¡¡i £n primii ani ai deceniului 1950 a realizat o serie de spectacole notorii dupS pie se din clasica universala §i dramaturgia románS; din 1928 cu teatrul chi^inauian colaboreaza eminentul director de scenS Aurel Ion Kaican. Au montat spectacole unli actori - Ion Livescu, Ovíd Bradescu ¡j.a.

Scenografia зга asigurata de eminentul pictor teatral basaxa-beanul Teodor Chiriacov-Suruceanu, care mai apoi va activa la Teatrul Nacional din Bucure^ti, montínd de asemenea spectacole £n fran-ta, Cehoslovacia si' alte ^Sri europene. Un alt pictor-scenograf al nationalului chi^inSuian a fost cunoscutul plastician Borie Nesve-dov.

Profes£nd un realism oarecum tradicional, teatrul avea un pro-nun^at caracter repertorial, orient£ndu-se spre un repertoriu vast

divers din dramaturgia romaneases 9Í universal&. Trupa monta uneori 9Í piese u?oare "de sucres", ¿juca^e la Bucure^ti sau £n te-atralS bulevardiere din Paris.

ín condi^üla, cind practic £n fiecare aSptSminá era lansatS o nouá premierS, reuijita depindea £n primul r£nd de jocul actorilor, spectacolele cu conceptia regizoralá origínala fiind o raritate. Ha^ionalul din Chi^inRu era un teatru actorlcesc. El a fost un ac-tiv propagator al culturii romane^ti fi a jucat practic íntreg re-pertoriul trlasic nacional fi cele mai importante piese origínale contemporane, fiind o tuna ¡jcoala de rostiré romaneaseis.

Lipsit insa de subventii, odatá cu alte teatre, Teatrul Nacional din Chi^inSu ^i-a íncetat existen^a £n martie 1935- Chiijin&ul, ca de altfel iji íntreaga Basarabie, a ramas far§ teatru románese stabil.

ín raioanele moldovene^ti din l'ransnistria la £nceputul dece-niului 1920 apar numeroase forma^ii dramatice, dac6 trupele pro-fesioniste organízate la Tiraspol joacg ín limbile rusa si ucrai-neana, amatorii joaca si £n limba romana, germana, idis etc. Ast-fel ín decursul anilor 192*1-1923 reprezentatii scenice de limba romana (de obicei piese de V.Alecsandri, sau traduse) au loe la liolo-vata, Lunga, Co^nita, Cocieri, Slobozia si alte sate din stínga Histrului. Treptat insa se inaspreste esnzura. Repertoriul románese este tot mai strímtorat.

Dupa constituirea ín octombrie 1924 a R.A.S.S.M. se pune problema organizSrii unui teatru national. Dar íntrucít formarea luí ínt£rzia, treptat rolul de centru de artñ dramaticá nationala íncepe sS-1 joace trupa de amatorl din íjcoala pedagogicS moldove-neasca. de la Balta. AlcátuitS din elevi ^i cadre didactice, ín frunte cu un entuziast al scenei V.Tocarjevschi, echipa juca spec-tacole de teatru ín limba románS, atít la Balta cít ^i ín alte lo-calitSti.

Faptul ca ínfiintarea teatrului moldovenesc se amina mereu poate fi explicat cu numai prin motive de ordin subiectiv, ci ^i prín cauze obiective. Existenta teatrului, care este un gen sinte-tic de artS, este conditionata de nivelul general al culturii spi-rituale a societStii, ín priicul r£nd al literaturii (dramaturgi-ei) si limbii literare, muzicii, artelor plástica, eoregrafiei, de gradul de dezvoltare a artei actorice^ti, a regiei, de cultura es-tetícg a publicului. Din acest punct de vedere condi£iile pentru organizarea unui teatru cult de limbí romane erau atunei indeob^te nefavorabile .

Cgtre 1925-1926 £n R.A.S.S.M. este oficial acceptata concepta proletcultistá, in esen^S antirománeasca, care nega mo^tenirea clasica culturala; literatura arta románeasca, ca fi limba litorarS romana s£nt declarate strSine, "burgheze" ^¡i ostile poporului mun-citor. !¡>i íntrucít pina atunci £n Transnistria nu existaserS §coli nationale ^i moldovenii vorbeau £n limba lor doar £n via^a cotidiana a satelor, £n genere patriarbale slab legate £ntre ele, nu exista nici macar un dialect unic al tuturor moldovenilor transnis-trieni.

De aceea £n domeniul dezvoltarii culturii nationale se preconiza ca totul se fie £nceput din nou - sa fie constituite limba li-terará si literatura, teatrul, muzica, artele plastice, trebuiau pregStite cadrele necesare etc. si inca farS drcptul de a cauta sprijin £n mo^tenirea culturala clasica tradi^üle artistice nationale.

ín plus, conducatorii Comisariatului republican al invStamintu-lui, printre care ^i secretarul Comitetului ^tiintific moldovenesc Leonid Madan, responsabil de problemele artei nationale, se aflau sub £nr£urirea ideilor autarhiei culturale ale samobitnicilor, care se pronuntau ímpotriva oricSrui imprumut din spiritualitatea altor popoare, nu incuviintau trimiterea tinerilor la studii in institutiile de ínvatamint artistic din alte republici. Or, fórjele culturale proprii erau mult prea slabe, iar in domeniul artei ele practic lipseau.

ín fond aceea^i era situatia in ce prive^te nivelul de culturS generáis, qi. estetica a publicului. Alfabetizarea, ce se desfS^ura, nu rezolva problema formSrii inteleetualitStii artistice nationale, ¡ji nu putea substitui procesul indelungat 9Í complex de educatie estetica a páturilor sociale largi.

Ce-i drept, datorita mai ales gazetei "Plugarul ro^", care aparea din mai 1924, a inceput sa se formalizeze un dialect cu reguli ortográfico unificate (limba moldoveneascS) folosit de presS, ín §coli ^i diferite documente. Ziarul publica si3tematic folclor, iar apoi poezii si bucS-fi de proza origináis. ín 1927 apare ^i prima incercare de scriere dramaticS - sceneta £n viersuri "La re-alegeri", de Toader líalai, cu un vSdit caracter propagandistic.

Ín aprilie 1928 a fost organizatS Asocia^ia scriitorilor mol-doveni, care edita revista "Moldova literara". InsS scrierile origínale, de obicei rudiiaentare, nicidecum nu puteau fi comparate cu

17.

nivalul atiris da literatura ronignS prin operele 3ui Alecsandri, CreangS, Eminescu, Garagiale, Coçbuc, Rebraanu, Sadoveanu çi altor olasici ai literaturii noastre. çi de regulS, prezintS Ínteres doar ca documente ale istoriei culturii acestui ticut'

Deci teatrul moldovenesc urma s5 fie organizat f5rS dramaturgie nationala (clasica era interzisS ca fiind "strginS", iar alta noua, "proprie", nu era); fàrS actori, regizori çi scenografi pro-fesioniçti si fârâ un public teatral cultivât.

Çi totusi în toamna anului 1928 la Balta, - capitala de atunci a R.A.S.S.M., - dup§ organizaroa unei orchestre çi a unui cor national, a fost înfiintat çi un teatru dramatic moldovenesc. Trupa, £n-tretinutà de stat, era alc&tuitâ din 18 actori, aproape to^i selec-tati dintre amatori. Printre ei era Çtefen Rîbac (Pescaru) care în-deplinea si functia de secretar literar. Alexei Gherlac, Valentina Dicusar, .Emilia Mlev. Victor Victorov, care era çi regizor al tru-pei, dat fiindoá era unicul care evoluase pe scena profesionista, ca actor la Odesa.

Prendera de debut cu draina scriitorului ucrainean M.Ircean "Galitia subteranS" a avut loc la 21 decembrie 1928. "Plugarul roç" a salutat deschiderea teatrului, men^ionínd însa çi deficien^elo -comportarea nefireascg a interpretilor pe scenS, dictia defectuoa-sa etc .

în anul urmStor colectivul, mutîndu-se la Tiraspol, care din iulie 1929 deveDise capitala R.A.S.S.M., a fost complectat eu actori noi, veniçi din cercurile de amatori (Andrei Ciocîrlan, Iurie Poliaçcenco, Toader Baçtanari, Ana Cârâuç etc.). în decursul anului au fost realizate încâ trei montSri - "Sawa" de L.Andreev (a fost interzisa din motive ideologice) çi doua piese eu vSdit caracter propagandistic - "RSdScinile putrede" de I.Personov çi "Política lor" de N.Coçevschi. Ca de obicei în asemenea texte stereotip, per-sonajele erau schematice ; în prim-plan nu se aflau eroii draaatici, ci faptele, actiunea dinámica cu elemente detectiviste.

Lipsa unei reala culturi profesionale a interpretilor, precum çi componenta auditoriului, de obicei sSteni care nu vgzuserS încS reprezantantii de teatru cuit, eu atît mai mult în limba lornaternà, au determinat în mod spontan orientarea stilisticS a trupei spra spectacolul popular, Intuind en naturaletea este 0 conditie indis-pensabill a opectacolului popular, trupa tindea spre o cît mai mare asemgnare eu tiparele obiçnuite aie vietii cotidiene.

1Si.

Un exemplu elocvent în acesstg privinta este spactacolul "Baba toaranda", realizat dupa povestirea tînërului scriitor transnis-trian Nichita lîarcov "liâtuça Karanda - doftoru satesc". Autorul dramatizârii Çt.Rîbec, cere a interprétât çi rolul titular în spec-tacol, s-a strp.duit sa accentuieze latura satiricâ a actiunii dramatice. complet£nd-o cu o serie de sceno çi momente comice, colo-rînd vorbirea personajelor cu replici mustoase . Textul era mai cu-rînd un scenariu, care 15sn interpretilor largi posibilitSti de a improviza çi întroduce detalii noi. Aidoma cetelor "Pluguçorului", care în dependenÇâ de conditlile concrete întroduc modificëri în textul uraturii de la o casa la alta, actorii sosind £ntr-un sat nou, cSutau s§ afle oameni çi fapte asemgnStoare celor din specta--col. lar seara spectatorii puteau vedea portretele scenice aie con-eatenilor vizaÇi çi evenimentele legate de numele lor.

în ¿jocul actoxicesc se admiteau çi note de convencional, îngro-•ç'area ciilorilor, uneori pînâ la grotesc, în gesturi, mimica, machin, aj, costumatie etc. Dar, de regule, doar în scenele comice, mai aies în cele satirice, çi în primul rînd pentru înfgtiçarea persona-;jelor négative. Çi aici iarSçi vedem înrîurirea dramei populare nationale, în care imita-Çia naturalista se îmbinS în mod bizar eu gro-tescul convencional.

Leçi primite eu bunSvointâ de sâteni, spsctacolele trupei mol-doveneçti erau îndeobçte de un nivel artistic-profesionist redus. Preceptul teoreticienilor proietcultiçti câ mSiestria profesionalS. va apare de la sine, în procesul activitSçii scenice çi de aceea în colectiv trebuie atraçi oameni "nestricaÇi" de studii spéciale, nu s-a adeverit. Spectacolele trupei se caracterizau prin tratarea su-perficiala a chipurilor çi conflictelor dramatice, iar jocul acto-ricesc prin diletantism, tipare mecanice, procedee ieftine de succes facil.

Dupa o discuçie largà çi vehementâ Comisariatul republican al înv&Camîntului adopta la sfîrçitul verii lui 1930 decizia de a organiza Studioul teatral moldovenesc în care s-au încadrat çi oajo-ritatea actorilor trupei dramatice moldoveneçti, care îçi înceteazâ existenÇa.

Sra un final logic. Faptul c5 teatrul a fost. lipsit de dreptul de a se sprijini pe tradi-Çiile culturii nationale, oeavînd nici po-sibilitatea de a însuçi experienÇa de creaÇie a teatrelor altor po-poare, cS membrii acestei echipe scenice, deçi dota-çi eu aptitudini

native reala, nu aveau totufi cultura fi preg&tirea profesionala ne-cesará - tóate acestea au pecetluit soarta primului teatru nacional din Trensnistria.

Desfiintarea trupei dramatice moldovenefti se insería in cad-rul noiii politici culturale adóptate de conducerea R.A.S.S.ti. Se preconiza cS arta moldoveneasca nu poate fi íngust etnograficá, ^á-r&neascá, c& trupele artistice trebuie sg fie constituite din oameni cu studii speciale. S-a decis trimiterea sistematieS a tinerilor la studii £n feolile de specialitate din alte republici. Viitorul teatru moldovenesc urna s5 se orienteze spre realizSrile de virf ale artei dramatice contemporane, bine£nteles(£n primul r£nd,a celei ruse fi ucrainene.

Abalar ■ principalele postúlate purist-autohtoniste ale samobít-nicilor erau respinse . ín ce priveate £nsS atitudinea proletcultis-tS fatS de moftenirea culturáis nationalá, pozi^ia oficialitatilor a rgjnas neschimbatá. Literatura fi arta clasicS fi limba literarg continuau sg fie prohibí te.

Studioul teatral moldovenesc, £n care erau £ncadrati 30 de ti-neri, fi-a £nceput activitatea £n decembrie 1930, av£ndu-l conducg-tor pe cunoscutul pedagog teatral rus A.I.Adafev, fost actor £n te-atrul lui Stanislavsehi. Dar £n aprilie 1932, £n legaturS cu pleca-rea lui A.Adafev din republicg, studioul este transferat la Odesa £n Institutul muzical-dramatic "L.Beethoven".

Analizínd programul de invStSmint fi componenda eorpulul profesional, alcgtuit din cunoscu^i oameni de artS rufi fi ucraineni, £n majoritate adepti ai feolii lui C.Stanislavsehi, precum fi medi-ul teatral-artistic din Odesa, pe atunei un important centru cultural al U.R.S.S., autorul conchide cS viitorii actori moldoveni s-au format £n fagaful teatrului realist-psihologic rus. Bste vizibilS fi influenza teatrului ucrainean, mai ales £n predispozi^ia spra etnografism.

ín toamna anului 1933 studioul moldovenesc, condus de prof. D.Bondarenco, feful catedrei de artS actoriceascg, a indeplinlt planul de £nv5tSm£nt, preggtind fi c£teva spectacola. ín octombria 1933 membrii studioului revin la Tiraspol ImpreunS cu D.Bondarenco. Erin hotárirea guvernului R.A.S.S.Íí. pe baza fostului studiou a fost constituit Teatrul Moldovenesc da Stat. Director fi prim-ragi-zor a fost numit D.Bondarenco.

Houl teatru a fost inaugurat la 6 noiembrie 1933- Trupa a débutât cu spectacolul "BiruinÇa", realizat de D.Bondarenco dupa piesa autorului local S.Lehttir . în scenS, ca çi în textul dramatic, personajele apêreau Gcliematice, funetionale, iar conflictele erau adesea declarate . Çi totusi premiera a fost primitS cu multS caldura.

Competitoxul considera ca asta se datoreçte în primul rînd bu-çuriei spectatorilor prilcjuite de întîlnirea cu un teatru tînâr, nou, care juca în linba lor naternS.Afais de aceasta, reprezenta-•fia era patrunsa de un fior er oie o-r ornan tic care gasea resunet în inima tinerilor din sala. Piesa lui S.Lehttir. scrisS sub înrîuri-rea tendintei (pe atunci la modâ) spre documentalism, relata des-pre oameni çi evenimente binecunoscute din viata colectivului Uzi-nei mecanice din Tiraspol. Actorii, la rîndul lor, cSutau ca per-sonajele sS se asemene cît mai rault cu prototipurile reale. Efec-tul "bucuriei recunoaçterii" era evident. Lipsa unor chipuri bine individualízate era în parte compensatS prin faptul cS montarea avea o eerie întreags de scene de masS reuçite. Çi aici putem în-trevedea un anume tribut mode i tiiapului - tendinta de a substitui eroii individuali cu aça numitul erou-masâ.

Xteçi premiera "Biruintei" s-a bucurat de o primire calda, mai tîrziu piesa a fost criticatS ca nu evidentia rolul comuniçtilor în colectivul muncitoresc çi apoi exclusa din repertoriu.

A doua zi a avut loe o altâ premiera - drama "între furtuni" de B.Curdin, scriitor bielorus. în piesa se profilau cîteva personaje interesante, ceea ce i-a dat regizorului D.Bondarenco posibi-litatea de a reliefa înçelesuri etico-filosofice prin scrutarea ap-rofundatS a destinelor umane ale unor eroi cu caractere individúale distincte. Çi dacâ dupa premiera "Biruintei" critica n-a evidençiat praetic nici pe unul dintre interpre-Çi, de asta datS cronicarii au relevât o serie de-reuçite actoriceçti, fiind îndeosôbi men^iona^i I.Poliaçenco, V.Victorov, A.Ciocîrlan, V.Iicusar.

între 1933-1937 Teatrul moldovenesc a mai realizat o serie de spectacole dupa opere din dramaturgia clasica ("George Dandin" de Idoliere, "CSsgtoria" de U.Gogol, "Pâdurea" çi "VinovaÇi f&rS vinS" de A.Ostrovschi, "Azilul de noapte" de li.Gorchi), precum çi dupS texte contemporane, traûuse din rusS çi ucraineanS.

Autorul considers cS lucrSrile seenice realizate în aceastS

perioadS défi diferite ca gen, nivel artistic fi manierS de interpretare, îndeobfte au continuât tending» enunÇatô în spectacolele de debut spre statornicirea unui teatru eu un profil dramatic re-aliat-psihologic bine conturat.

între timp însS în fa-Ça trupei au început a se configura tot mai pregnant o serie de problème privind atît starea de lucruri existentS cît fi perspectivele evoluçiei artistice a colectivului de creable. Deçi nivelul profesional al reprezentaÇiilor sale era vSdit superior celor aie trupei dramatice din 1928-1930, totuçi ac-torii simteau c5 adesea nu reufesc sS înlature acea invizibilS ba-riorS de înstr&inare ce îi desp&rtea de spectatori. Artiçtii, regi-zorii Bi criticii tot mai des d&deau vina pe textele dramatice fi deplîngeau lipsa în repertorlu a pieselor originale.

Dar stabilirea unor contacte strînse între teatru fi publicul sSu deplndea nu numai de calitatea textelor dramatice, ci fi de fórmele teatrale pe care le folosea trupa. Or, limbajul artistic al tinerei trupe era oarecum impersonal fi se baza în fond pe fórmele fi procedeele însufite îneg. în anii de studenÇie la facúltate, unde afarâ de studioul moldovenesc îfi uxmau cursurile grupe ucrainene, ruse, germano, bulgare, poloneze. Profesorii institutului nu cunof-teau fi nu puteau tine seama de specificul national fi social, de gusturile çi preferintele auditoriului fiecSruia dintre viitoarele colective scenice. De aceea se formase un stil interpretativ comun, oarecum difuz, valabil pentru toÇi.

Criza de creaÇie a Teatrului moldovenesc s-a agravat mai aies dupS plecarea în toamna lui 1935 & lui D.Bondarenco din republics, trupa rgmînînd timp de cîtiva ani fârâ conduc&tor artistic stabll. În aceste conditii multi dintre actori cSutau sS "cucereascS" publicul în mod individual, prin diferite procedee ieftine, de succès facil. Aceasta însS ducea la substituirea jocului de ansemblu, la 8cSderea nivelului artistic al interpretSrii scenice, iar în pers-pectivS la deprofesionalizarea actorilor.

Competitorul considera eg eriza de creadla a Teatrului moldovenesc se datorefte faptului cS etapa de ucenicie profeslonalS 3-a încheiat, trecîndu-se la o etapS nou5 cînd trupa trebuia-sS-fi cro-iascâ o cale proprie în arts, cont de caracterul specific al

spiritualitaÇii colective, de preferintele fi gusturile 03tetice ale. publicului sñu.

n

ORIENTAREA SPRE FOLCLORUL NAflOKAL. ETAPA MUZICAL-ERAkA-TICl ÎN fîVOLU^IA TEATRULUI MÛLDOVEKESG (1937-1957)

Deçi dispunea de actoxi înzestrati, cu o anumitS pregatire profesionala, tînara trupa a Teatrului moldovenesc de stat nu avea totuçi o personalitate artística proprie. Devenea tôt mai ciar cS trebuia ceutat un stil artistic individual al trupei, care sS co-respunda traditiilor artistice nationale.

Aceste cSutâri trebuiau sS fie bazate în primul rînd pe un re-pertoriu national. Anumite momente noi încurajau aceasta tendin^S a teatrului de a afla calea spre esenÇele spiritualitStii româneçti.-Datoritâ insistentei scriitorilor çi altor oameni de cultura în R.A.S„S.M. s-a trecut în 1932 la grafia latina, limba folosita în presa, teatru, çcoli etc. apropiindu-se vSdit de limba literarS ro-mânâ. La propunerea adunàrii generale a scriitorilor din republicS în planul répertoriai al Teatrului moldovenesc din 1955 a fost incluse comedia lui V.Alecsandri "Rusaliile". în acelaçi timp trupei i-au fost prezentate 3 piese originale - "Aer curât" de G.Aur, "So-co+eala" de I.Vasilenco çi "Doua lumi" de D.liilev, ultímele doua fiind çi editste. Textele erau niçte încercari dramatice stîngace, ilustrativ-declarative. Incluzïnd în planul sëu de perspectiva aceste 3 texte, trupa a început se lucreze eu D.Kilev în vederea desS-vîrçirii piesei sale.

Totodatà, tinînd sS. aduca în scenS valorile folclorului national, teatrul a comandat în 1936 doua texte dramatice - unul fol-cloristului moldovean N.Culai-Neniu çi altul dramaturgului mosco-vit I.Rom-Lebedev. în primâvara lui 1937 trupa începu repetiÇiile eu textul lui Culai-Neniu " - "Din trecut". Curînd a fost acceptais çi piesa lui I.Rom-Lebedev - "Haiducii".

Dar în 1937 to^i autorii moldoveni, cu care colabora teatrul, au cSzut jertfe aie' teroarei staliniste. în 1933 a fost interzisS çi grafia româneascS. Despre montarea comediei lui Alecsandri çi valorificarea dramaturgiei clasice nu mai putea fi vorba.

Teatrul ràmâsese doar cu o singura piesa realizatS pe material autohton - "Haiducii" -, pe care a çi luat-o spre montare. Inspirât din legende çi cîntece haiduceçti textul relata despre dragostea romanticâ, nefericita a unui cioban, devenit apoi haiduc. çi a unei fete din sat, despre lupta haiducilor împotriva asupritorilor turci

çi acolitilor aoestora. De fapt textul lui Hom-Lebedev era mai cu-rînd un scenariu literar-dramatic pe a cârui canava erau inserate peste 20 de cîntece si o duziná de dansuri populare moldoveneçti.

Reprezentatia realizatS pe baza aeestui material nu mai era un spectacol dramatic obiçnuit, ci unul muzical-drematic. Cîntece-le, muzica çi dansurile aveau o importants încSrcâturS emotionalS çi de sens. Simplitatea çi claritatea subiectului, antagonismul conflictelor dintre personajele contrastiv colorate evidenÇiau factura folcloricâ a repiezentatiei. Limbajul scenic, în care se con-topeau diferite elemente din teatrul folcloric, din datinile çi ss'fbatorile populare, era . apropiat de gusturile estetice traditi-onale aie poporului.

Caracterul popular al spectacolului se vadea çi în faptul ca principalul erou scenic era însuçi poporul - bSrbati, femei, copii, babe çi moçnegi, care prin pornirile çi faptele lor, prin modul de a-çi exprima bucuria sau de a-çi trai necazul çi durerea, prin fe-lul cum vorbeau, cîntau. jucau eiau foarte apropiati spectatorului moldovean.

Premiera "Haiducilor" (regizor I.Bdelman, dirijor B.liiliutin), care a avut lcc la 30 octombrie 1937, s-a bucuiat de primirea entu-ziasta a publicului çi presei.

líontarea avea desigur si deficiente. Dar despre ele se va vor-bi mai tîrziu. Atunci însS toti se bucurau ca s-a fñcut un pas important spre profilarea individualitâtii ortistice a trupei, care o apropia de izvoarele spiritualitâtii nationale.

Autorul mentioneaza cS orientaren spre folclor, creaÇie sincrética, a impus schimbarea profilului interpretativ al colectivului. Din teatru dramatic el devine muzical-dranatic. Trupa, membrii cS-reia evolueazS acum nu numai ca actori, ci çi în calitate de cîntS-reti çi dansotori, este complectatS eu orchestra, cor. çi un grup de baie t.

însufle-çit de succesul "Haiducilor" Teatrul moldovenesc muzi-cal-dramatic a realizat si alte reprezentatii etnofolclorice - "Po-veste de demult" de V.Poleacov (spectacol-balet 1938). "Cînd se coa-ce poama" (1939), "Doua luni iunie" (19^3), o serie de programe fol-clorice de estradà etc.

S-a schiabat çi modul de interpretare scenicS a altor piese Ac-fiunea dramatieg este adum înÇesatë eu muzicS, cîntece çi dansuri.

în repertoriu apar tôt mai des comedii muzicale çi operete çi chiar spectacole de operg çi balet, mai aies în primii ani de dupa râzboi (1946-1ÇW8). Profilui muzical-dramatic a fost declarat unicul fggaç al artei dramatice moldovenesti. Aceasta cale a urmat-o eu perseverónos nu numai Teatrul moldovenesc de stat, care în 1940 s-a mutât de la Tiraspol la ChiçinSu, ci çi Teatrul moldovenesc itinérant, organizat în 194-5. Descoperirea iolclorului national a strSluminat rgdgcinile seculare aie spiritualitatii atît de bógate si originale a poporului nostru, influentînd arta interpretativa si dramaturgia moldoveneascg. Deçi piesele originale, móntate în deceniul 19^0 çi prima ¡jumátate a deceniului 1950 erau, ca si mai înainte schomatice çi ilustrative, totuçi autorii tineau sS înfatiçsy.e diferite datini çi obiceiuri etnografice (hora, nunta. eezâtoarea),cîntece, dansuri, cimilituri etc., ceea ce imprima montarilcr o nuan-f® de pitoresc asigurînd o anumita adorent?! de public. Exemple în aceasta privinÇg sunt spectacolele "Çtefan Bîtcg" de L.Barschii (1941), "în vgile Moldovei" de L.Corneanu çi I.Afanasiev (19^5), "Feciorii <~odrilor" de V.Anghel çi V.Gherlac (1954). Ne putem referi de asemenea çi la comediile muzicale "Fericirea ligrioarei" de LoCorneanu çi E.Gherchen (1951); "Cîntecul Lapuçnitei" de Portnoi (1951) ?i "Covorul Ilenei" de L.Corneanu (1953). Croite dupâ preceptele teoriei lipsei de conflict, aceste comedii elementare, împânate eu muzicê, cîntece çi dansuri, aveau succès de public în Moldova çi dincolo de hotarele ei.

0 exceptie fericitg a fost spectacolul realizat de V.Gherlac dupâ pie sa de sorginte folcloricg "Buzduganul fermecat" de L.Dele-anu, care se evidencia prin mesajul ei umanist, prin chipuri dramatice reuçite çi forme poetice originale.

Spectacolul "Haiducii", precum çi linia etnofolelorie& deschi-sg de el în arta dramaticS moldoveneascg va constituí obieetul unor aprinse discu-fii ce. vor dura decenii în çir. Ee de o parte, monta-rea "Haiducilor" çi transformarea Teatrului moldovenesc £n trupS muzical-dramaticg era apreciatS ca fiind un pas înapoi, ca 0 abatere de la principlile teatrului cuit contemporan, pe baza cSxora fusese-rô realízate In anli preceden-fl montârile pieselor lui Moliere, Gogol, Ostrovschii,. Cehov, Gorchi etc., ca o xetragere spre un repertoriu simplist, superficial, distractiv.

însâ din ait punct de vedere, dimpotrivS, órientarea spre iz-

voarele-spiritualitátii populare era consideratg ca un important pas înainte - de la piesele neinteresante spectatorului moldovean de atunoi, de la un limbaj scenio care aparea publicului oarecum greu de înÇeles, spre claritatea çi expresivitatea folclorului, spre traditiile artistice nationale.

Disputa aceasta nu avea un siniplu caracter cazual. Istoria te-atrului dramatic universal atestg. faptul, сS multe teatre nationale la etapa formSrii çi consolidSrii lor, mai ales daca aceasta constituiré era legatâ de creçterea nivelului general al conçtiin-■Çei nationale, se sprijinea pe traditiile etnoculturale, pe créatif artisticS populara. Asta o denotS, spre exemplu, procesul sta-tornicirii teatrului national în Ungaria, Slovacia, Bulgaria, Lituanie, letonia, Estonia, Finlanda, Bielarusi, Ucraina, Azerbaïdjan, Gruzia, Gazahstan, Uzbechistan, Brazilia, Argentina, Mexic etc. Çi, de obicei, în reprezentatiile etnofolclorire aie tinerelor teatre nationale din aceste têri dialogul dramatic sa îmbina eu muzica, cîntecul çi dansul. CSci, în genere, o rsemenea îmbinare este característica teatrului popular, folclorului, de la care se inspi-rau artiçtii profesioniçti.

Competitorul considerS cà apropierea Teatrului moldovenesc de folclor atunci, în jumStatea a doua a deceniului 1930, era îndrep-t§tit& çi chiar neceaara. în primul rînd pentru ca valorificarea folclorului i-a ajutat trupei sa afle calea spre specificu.i national al creatiei sale çi ss-si formeza pe aceasta baza o fi2ÍOflO— mie artisticS individúala. în al doilea rînd, orientarea spre iz-voarele spiritualitStii populare, eomunicarea eu spectatorul în-tr-un limbaj scenic accesibil çi atractiv a contribuit la strînge-rea relatiilor sale eu publicul, mai aies eu cel de la sate. Or,

dupa cum mentiona Peter Brook, "problema auditoriului se dovedeçte

'l

a fi cea mai grea çi cea mai importants .

Se stie cà noldovenii, si în genere românii, sunt deosebit de receptivi la rauzicS çi dans, care ocupS un loc de seama în ritualu-rile çi eiîrbâtorile populare, procum si în teatrul folcloric. К rgspîndità chiar opinia c§ românii manifesta о mai mare atraeré

A

Vezi: Brook Peter. Pustoe pxostranstvo. l/.oscova, 19?0, p.197 (in limba rusa) .

pentru poezia lírica, muzicá gi cintec, decit spre arta dramaticá1.

E pu^in probabil ca ndres£ndu-se izvoarelor tradi^ionale con-

ducátorii colectivului pá fi avut £n vedere anumite precedente ie-

torice. De fapt £nsá ei au pá^it pe calea deja trecutá de teatrul

románese £n secolul XIX. Vorbind despre sarcinile tínárului teatru

románese, ce se constituiso la sfir^itul deceniului 1830 §i £n de-

ceniul 1840, V.Alecsandri menciona cá Ee cereau rezolvate trei

probleme cordinale: crearea limbii literare románe^ti, ridicarea

nivelului profesional al interpretárii acenice si educarea specta-

2

torului, familiarizmd publicul larg cu arta dramaticá .

Anume orientares democrática, legaturile strinoe cu via^a fi Cu tradi-fiile artistice ale poporului, peecum gi acimilarea cultu-rii toatrale europene i-au imprimat teatrului elasie románese spi-ritul lui social-activ, teatralitatea-i sarbátoreasoá, tmbinarea £n ac^iunea scenicá a poeziei dramatice, jocului actoricesc expre-siv, muzicii §i dansului.

Putera conciiide, cá §i adresarea teatrului románese cátre tezaurul folcloric nacional a fost o necesitate dictata de cerin-■fele spiritualc ale eocietá^ii de atunci, de lógica constituirii artei na^ionale cu trásaturile-i caracteristice care o deosebesc de teatrul altor popoare.

íiind lipsit de posibilitatea fireascá de a prelua firul tradi^iilor teatrale §i valbrile dramaturgiei clasice románeijti, pe baza c&rora eá-§i formeze profilul sfiu artistic, teatrul mol-dovenesc este neváit bS. ínceapá drumul epre spiritualitatea na^i-onalá.de la ínceput, de la folclor. Prin foiclor, insugindu-pi fórmele artistice §i mijloacele de expresie ale dramei populare, tftatrul moldoveneso se apropie de tradi^üle teatrului románese, core asimilase aceste valori £ncá £n secolul trecut.

Desigur, calea teatrului románese de la mijlocul eecolului XII cea e teatrului moldoveneso din 1937-1957 spre cultura ar-tisticá populará, modul fi nivelul de asimilare a valorilor fol-clorice diferS. £n mod substancial.

Vezi, de exemplu: Zamfir M. Teatrul la románi. "Via^a Romanea-ec&", 1988, Nr. 6, pp.37-39.

2 Vezi : Alecsandri V. PublicisticS. Scrieori, Chifin&u, 1968, p.43.

în priaul rînd însgçi conditiile de existent:3 çi de creatie erau diferite. Arta teatrelor rcmânesti din secolu'l XIX era deati-natS publ'.cului oraçenesc alcgtui t din aristocrati, mai aies ti-neri, intelectual!, funcÇionari, studenti, elevi etc. Pe cînd te-atrele moldoveneçti - çi cel muzieal-dramatle, çi cel itinérant -jucau în primul rînd pentru sSteni.

Se deosebeau çi pozitiile estetice, çcolile teatrale de la care se pornea spre folclor. Actorli çi regizorii ieçeni sau bucureç-teni erau de regulâ adepti ai teatrului francez, unde pe. lîngS operele dramatice clasice, era deosebit de popular vodsvilul. Pe cînd ac.torii teatrelor moldoveneçti erau formaÇi în spiritul çcolii teatrului rus çi a celui muzical-dramatic ucrainean, care se caracteriza prin aplecarea spre viata omului simplu, mai aies a târanului, prin tendinta-i afiçatâ spre semnificatiile etiuo-sociale, prin îm-binarea realismului eu romantismul.

în anii din ajunul razboiului, cînd Teatrul moldovenesc muzical-dramatic nu avea director de scena stabil, regizorii invitati se lâsau adesea furati de pitorescul folclorului. Or, goana dupa exotic ducea uneori la estomparea, sau chiar la denaturarea semni-ficaÇiilor çi la alterarea formelor artei populare.

Situadla era cu atît niai grava, cg teatrul nu-çi avea nici autor! i sgi dramatici, deoarece aproape întreaga componen^S a tinerei asociatii a scriitorilor moldoveni fusese decimatS de regimul stalinist.

Pentru spectacolele "Cînd se coace poama", "DouS luni iunie" çi într-o anumitg mSsurS "Haiducii", era caracteristic decalcul, transpunerea în scenâ a folclorului în stare nativa, aproape nepre-lucratâ. Textul dramatic avea un rol auxiliar, fiind menit a face legâturâ între diferitele elemente folclorice în fond autonome -obiceiuri si ritualuri populare, melodii, cîntece çi dansuri. Dup5 scoaterea montârilor date din repertoriu aceste texte, ce ca atare nu aveau nici o valoare artistieg, erau date uitSrii.

Cît priveçte teatrul románese din secolul XIX, aici valorificarea tezaurului artistic popular s-a fScut pe basa çi eu ajutorul dramaturgie! originale. V.Alecsandri, C.Negruzzi, A.Eusao, B.P.Has-deu, k.Uillo çi alçi dramaturgi români foloseau de obicei doar ima-ginile artistice, formels çi procedeele folclorice. Spre deosabire de.montârile Teatrului moldovenesc, aici folclorul, ca atara, nu

mal avea o valoare de sine státatoare, ci contribuía la crearea unor chipuri ^i imagini noi, origínale, pl&madite de imaginaria au-torului dramatic colorate cu elemente ^i nuan^e folclorice. Rrin urmare, folclorul nu era calchiat sau pasti^at, ci asimilat in mod creator, rasplamédit in opera origínala a dramaturgului. Acesta era un alt nivel, mai elevat, de valorificare a artei populare.

De^i in tesátura spectacolelor erau inserate (mai ales datorita regizorilor) bucgti de folclor, - cintece, dansuri, hore, nun-fi etc., - totu^i prioritatea revenea textului dramatic al auto-rului. Dovadá e faptul ca majoritatea pieselor lui Alecsandri, Negruzzi, Hasdeu nu ei-au pierdut valoarea nici pina azi, fiind Rúcate de teatrele din Bománia iíoldova.

Cu tóate ca valorificarea folclorului de catre Teatrul moldo-venesc muzical-dramatic avea la acea etapS un caracter oarecum superficial, totu^i - asta i-a ajutat sS ajunga la izvoarele culturii artistice nationale ^i sa se apropie de traditiile teatrului rorafi-nesc, ceea ce era o pregatire pentru ca incepind din a doua ju-mState a deceniului 1950 sa purceadá la aducerea in scena a drama-turgiei clasice na-fionale.

Treptat £ns8 devenea tot mai ciar, cS orientarea unilateralfi a teatrului moldovenesc spre mont£rile muzical-dramatice are 9Í un revers negativ. Bespre aceasta criticii au inceput a vorbi mai ales in legatura cu faptul c5 in jumStatea a doua a deceniului 1940 ^i prima jumState a deceniului 1950 repertoriul este in^esat cu come-dii muzicale ^ioperete. Problema aceasta era cu atit mai actúala, cS din 1948, cind $i-a incetat existenfa teatrul itinerant 9Í piná in 1957, cind a luat fiin^a trupa moldoveneascg de la Bal^i, Teatrul muzical-dramatic era unicul teatru national din republicS. Ast-fel c& discu^ia privind activitatea sa avea semnifica^ia unei dispute despre starea-^i viitorul artei dramatice nationale £n Moldova.

Binein^eles, teatrul monta 9Í piese dramatice, atit clasice -"Sluga la doi st5p£ni" de C.Goldoni (1948), 'Tata fara zestre" (1946), "Un post rentabil" (1949), Tálente 9Í admiratori" (1952) "SSracia nu-i cusur" (1954) de A.Ostrovschii, "Revizorul" de H.Gogol (1959), "0 scrisoare pierdutá" de I.L.Caragiale (1952), "Du?-manii" de M.Gorchi (1952), cit contemporane - de A.Lupan, C.Si-monov, A.Corneiciuc, C.Crapiva etc . Totufi spectacolele dramatice,

defi inscrise ín repertoriul activ, erau jucate relativ rar fi vi-a^a lor scenica era de obicei foarte scurtá, pe cind cele muzical-dramatice, mai ales operetele, se menfineau ín afif ani fi ani la rínd, fiind prezentate publicului mult mai des. Operetelefomediile muzicale fi'in genere manifestarile muzical-dramatice erau elemen-tele definitorii ale crea^lei colectivului.

Multe trasSturi caracteristice stilului de interpretare a rep-rezenta£iilor muzical-dramatice puteau fi depistate fi in spectaco-, lele de drama. íji aici fi acolo era vizibilü. tendin^a spre decorul naturalist, spre reflectarea realitgtii ín fórmele naturale ale vi-etii, spre prezentarea eroilor in culori contrastante, spre scene de efect, cu patimi fi trgiri intense, exteriorízate, adesaa fSr5 suport launtric. Scena era invadatS de emfatica pseudoromanticS fi afectare falsa.

Jocul actorilor se caracteriza prin tratarea unilateralg, su-perficialS a chipurilor fi conflictelor, abundínd ín tipare fi pro-cedee stereotip. liulti actor! pierduserg interesul pentru psiholo-gizarea interioarg. intrucit operetele fi comediile muzicale erau de obicei jucate ín rusefte, limba vorbitg ín scenS - atit cea ro-máng, cít fi cea rusS, - era sub orice nivel. Presa vorbea de dep-rofesionalizarea actorilor, de faptul ca mul-fi dintre ei nu mai erau capabili s5 evolueze ín spectacole dramatice serioase.

Situaría se complica fi prin faptul c5 estetica "Haiducilor" era declaratg ca fiind única formá posibilS de realizare a specta-colelor na^ionale. Or, aceasta absolutiza de fapt nivelul superficial de asimilare a culturii artistice populare fi consfindea o . artg scenicS neevoluatS, secundará, £nchizíndu-se calea spre arta dramaticg mare, contemporanS. CSci, dup6 cum menciona P.Brook "orice epocS ífi are stilul sgu. Dar £n clipa ín cara íncercgm sS fixgm un stil sau altul, ne condamngm pe nol infine la moarte" .

1 Brook P. Pustoe prostranstvo. M., 1976, pag.43.

■ VALORIFICAREA ERALATURGIBI CIASICE NATIONALE §1 CÍUTAREA DE N01 F0R11E §1 11IJL0ACE DE EXFRESIE - TEkEIUL SUCCESELOR ARTEI TEATRALE 110LD0VENEÇTI DIN JUi'iTATEA A DOUA A DECENIULUI 1950 - HilllA JUlliïATE A DECENIULUI 1970

în cursul discutiei ce s-a desfëçurat în prima ¡jumState a de-ceniului 1950 cu privire la perspectivele artei teatrale moldove-neçti se cristaliza to< mai evident parerea cS este necesarë ínno-irea principiilor estetice, a limfcajului scenic, precum çi ? compo-nenÇei colectivului de creatie. Aceste tendinte novatoare s-au am-plificat mai ales în condi^üle "dezgheÇului" poststalinist. Suflul înnoitor al descatusarii sp rituale çi regenerárii vietii artistice de dupâ 19^3 a început se fie resimçit si în lioldova. S-a ínceput editarea iperelor clasice ale literaturii romane; în jumatatea a doua a deceniului 1950 au luat fiinÇS studioul "líoldova-film", Te-leviziunea nationalá. o serie de noi teatre çi institutii teatrale, au fost reorganízate colectivele muzicale çi coregraflce vechi çi create áltele noi.

DatoritS eforturilor filologilor, scriitorilor çi ale altor oameni de culturS în 1957 au fost adóptate norme ortografice noi, pornind de la recunoaçterea faptulul cá limbá literarg moldovenaa-scS este identicg cu limba literará românS (desi oficial ea mai continuS sS fie denumitfi moldoveneascg, iar grafia rSmínea cea ru-seascS).

Imperativul depSçirii crizei teatrale se impunea cu atît mai mult cS pe la mijlocul deceniului 195° s-au ínceput pregStirile pentru decada literaturii çi artei moldoveneçti la Moscova, la care urma sS participe çi Teatrul muzicel-dramatic.

în acei ani de renaçtere national-culturalg în literatura çi arta moldoveneascg au opárut forte de crea^ii noi, tinere, care se pronun^au cu fermitate împotriva eanoanelpr învechite, pentru afir-marea idealurilor umaniste çi asimilarea formelor artistice moderne . A.depÇii curentului novator militau pentru continuarea operei de va-lorificare a tradit;iilor artistice nationale însa la un nivel superior, trecîndu-se de la pastiçarea sau simpla prezentare în scenS a folclorului la formares unui repertoriu original, care ar reflecta viaÇa poporului în fórmele ei nationale prin explorarea universului spiritual al personalitS^Ü •

Pentru o noua orientare esteticg a Teatrului moldovenesc se pronuntau tot mai multi actori veterani (E.Ureche, A-PlS^inda, D.Darienco, A.Hagít etc.), dar mai ales tinerii саге au absolvit ín 1952 Institutul Teatral "A.Ostrovschii" din beningrad - V.Cupcea, C,T£r$Su, ¿iPlaton, P.Baracci, Gh.Hasso etc.

De altfel íns&fi atmosfera spiritualS generáis era favorabilS ínnoirilor. ín literatura, cinematografía, arta plasticS muzica, diferitor popoare din fosta URSS se resim^ea suflul benefic al pri-menirilor. Un exemplu sugestiv era ^i activitatea teatrelor din Ro-mánia, care prezentau pentru arti^tii moldoveni un deosebit interea, deoarece ínfa^i^a tradi^ille artei scenice na^ionale £n evolu^ia lor contemporanS. Or, asimilarea tradi-fiilor teatrale seculare fi valorificarea scenicS a draoaturgiei clasice na^ionale erau princi-palele deziderate ale curentului novator din viata teatralS a Mol-dovei din acea epocg.

De fapt, e.ducerea in scenS a dramaturgia! clasice románe^ti incepuse £n 1952 cínd Teatrul moldovenesc muzical-dramatic a mon-tat comedia "0 scrisoare pierduta" de I.L.Caragiale. Ce-i drept, atunci permisiunea oficialitatilor pentru includerea ai ín reperto-riu era datS ca pentru o piesS stráinS. A fost pus§ chiar §i condi-$ia ca textul sS fie "tradus ín moldovene^te". Dups cum relateazS Eugeniu Ureche, care a realizat montarea, sennínd fi scenografia spectacolului, pentru ca totu^i aceastS capodoparS caragialeanS eá poatS fi prezentata publlcului larg, £n piasS au fost schimbate trei cuvinte! "onorabile" prin "onorate", "stinabile" prin "stima-te", "fali^i" prin "bancrofi". Totu^i pe afi¡j era indicat cS pie-sa este "tradusá ín limba aoldoveneascS".

Punerea ín scenS a "Scrieorii pierdute" a fost un caz aparte, oarecum izolat. Acum Íns5 se prevedea valorificarea dramaturgiei clasice ín genere. Kra firesc de a íncepe cu.piese estetie apropíate de reprezenta^üle etnofolclorice binecunoscute trupei. Id toaa-na lui 1955 V.Gherlac íncepe rapeti^lile cu feeria lui V.Alecsandri "Sínziana 9Í Papelea". Imbinarea fantasticulul parodistic cu nuan^e-le sugestiva ale realului, a avíntului romantic al eroilor pozitivl cu comicul grotesc al cur^ii voievodale ofereau un bogat material pentru manifestarea aptitudinilor trupei.

Totu^i actorii care excelau ín reprezenta$iile etnofolclorice s-au vñzut nevoi^i aioi sS-^i ravadg ín mod substancial maniera

lpr de ¿joc scenic . în "Sînziana çi Pepelea" ei au avut de-a face eu o variat5 gamà de metafore, alegorii, aluzii çi eu о шаге diversi-tate de nuante ale comicului - de la umorul vesel, mustos çi ironía sugestiva pîna la satira incisivë çi grotescul caricatural, liulti-aea nuantelor de sens - de la cîntarea iubirii çi aprecierea raÇi-onal-filozoficà a metamorfozei proceselor istorice çi pîna la critica concreta, doar putin voalatà, a tarelor vietii social-politi-ce - toate acestea nu mai erau la suprafatâ, ca în montárile precedente, çi se cereau depistate, reliefate, exprimate.

Lansat în martie 1956 spectacolul "Sînziana çi Pepelea" a fost jucat în toamna aceluiaçi an çi în Eoœânia,.fiind unanim ap-reciat ca о reuçita scenica a trupei.

în 1957 Teatrul muzical-dramatic a prezentat o alta opera din clasica nationalS - povestea lui I.Creanga "Soacra cu trei nurori". Spre deosebire de feeria lui V.Alecsandri aici nu mai erau elemente de fantastic; actiunea se desfgçura simplu si firesc cum se obiçnuieçte în istorisirile din viata sêtenilor. Drama despre soacra despótica çi nurorile sale, pe care ea le stropea necontenit, dar care pxnS la urmS i-au gñsit ac de cojoc, le-a oferit interpre-Çilor posibilitatea de a înfatiça o serie de chipuri bine reliefate çi tablouri pitoreçti din viaÇa satului moldovenesc de odinioa-rS.

Kenuntînd la ornamentica muzical-corepraficS çi la decoratiile fastuoase, autorii montêrii V.üherlac çi V.Cupcea, çi-au concentrât atenÇia asupra interpretârii actoricesti çi organizârii scenelor. Spectacolul era unitar ca structura, dinamic ai plin de umor tSra-nesc, sán&tos, cu vSdite nuance binevoitor ironice. Eeprezentatia s-a bucurat de un constant succès de sala atît în lloldova, cît çi la Moscova, în Ucraina Bielorusia. !{Srile Baltice etc.

"Soacra cu trei nurori" a fost ultiiaul spectacol meritoriu din fSgaçul orientarii etnofolclorice, "tsrâneçti", în exeatia Teatrului muzical-dramatic. Deçi el se mentine în afiç trei decenii la rînd (în diferite iedactii scenice), devine tôt mai evidentà orien--tarea trupei spre fórmele teatrale moderne.

TendinÇa teatrului de a renunta la coœodiile muzicale anodine çi spectacolelo etnofolclorice secundare se manifesta mai aies în dorinÇa de a monta opere reprezentative din dramaturgia universalâ. Pe la mijloaul si în juiaatatea a doua a deceniului "195° au frst puse în scenà "Tartufe" de Koliere , "0 fat?. îsi cautè norocul" de

0.Cobîleanscaia "Ani de pribegie" de A.Arbuzov (toat^ în 1955), "Omul çi lupul" de A.Himera (1956), "Pentru càminul familial" de

1.Franco (1957), "Gîlcevile din Cbioggia" de C.Goldoni, "Furtuna" de A.Ostrovschii,•"în câutarea feri;irii" de V.Rozov (toate £n 1958), "Totifeçara" de A.Salînschii (1959) <?i alte spentacole dramatice izbutite.

S-au schimbat çi principiile de selectare a pieselor originale. Benun^índ la comediile muzicale fara conflict, trupa monteaza în 1957 piesele dramatice "Amarul iubirii" de L.Corneanu çi "P365ruici nezburatoare" de H.Portnoi, care reflectau momente aie vietii con-temporane.

în 1958 teatrul lanseaza spectacolul muzical-dramatic "DunSrea zbuciumatâ" de Em.Bucov (regia - V.Gherlac). Subiectul pasionant, în care reflectarea unor acute conflicto sociale sa întretes eu sceae despre o dragoste cura ta, dar trpgicâ, însuflotirea romanticS a eroilor çi joeul inspirât al actorilor, ac-Çiunea scenica antre-nanta.în care dialogul dramatic se îmbina eu muzica çi coregrafia -toate acestea soninteau întru cîtva spectacolul "Haiducii". însS textul dramatic. cît çi nivelul de cultura scenicà a jocului acto-ricesc çi regiei era, fârâ îndoialS, mai elevat.

"DunSrea zbuciumatâ" a fost jucatS la Moscova çi în alte oraçe din Rusia, Letonia, Ucraina çi Bielorusia. Critica de specialitate, deçi a sesizat caracterul oarecum tradicional al montSrii, a apre-ciat-o pozitiv, mai aies datoritS coloritului etnic pregnant çi jocului actoricesc inspirât.

Continuînd opera de valorificare a dramaturgiei clasice na^i^ onale, Teatrul muzical-dramatic aduce în scenS in 1958 drama lui V.Alecsandri "Ovidiu" (regizor V.Gherlac, scenograf A.Çubin). Isto-ria despre marea dragoste a celebrului poet al Eomei çi tinerei Xu-lia, nepoata atotputernicului Octavian August, çi despre soarta tra-gicS a autorului "Keti-norfozelor", exilât la Tomis, este întredesu-tS cu medita^ii profunde privind rostul. çi destinul artistului, re-la^üle artist-societate, talent-putere de stat, etern çi efemer în art5 çi în via-Çâ, dragoste çi poezie etc.

Eeliefarea bogS^iei de sensuri a dramei depindea în primul rînd de jocul actorilor. §1 asta au reuçit sS o realizeze B.Urecha çi P.Baracci, care au interprétât rolul titular, B.Cazimirova çi C.TîrtSu (Julia), çi al^i artiçti care au évoluât în aceat specta-

ool mare, elevat romantic .

Competítorul mentioneazâ ca în valorificarea traditiilor artistice nationale un loe aparte îl ocupS spectacolul eu piesa "Tache, lanche çi Cadîr" de V.I.Popa montât în 1960 de V.Cupcea. Ac-torii Teatrului muzical-dramatic, deprinçi së-çi coloreze persona-jele în mod contrastant, aici au avut de-a face cu un material dramatic unde eroii nu erau divizati în pozitivi çi negativi, unde un roi important îl avea trëirea interioarë çi atmosfera de calda omenie .

A. .Platînda (lanche), C .Constantinov (Tache), A.Nagît çi T.Gru-zin (Cadîr) çi alti actori care s-au produs în aceasta comedie, au dovedit cá le e pe mSsura puterilor jocul psihologic interiori-zat, subtil nuantat. Or, aceasta deschidea calea spre noi orizon-turi de creatie, spre drama psihologicS moderna.

Cëtre sfîrçitul deceniului 1950 si începutul deceniului 1960 peizajul teatral al lioldovei se schimba în mod substantial, deve-nind mai bogat çi mai variat. Din trupa Teatrului muzical-dramatic se desprinde Teatrul de operë si balet (.195?)- Au luat fiinta încë douá teatre dramatice - Teatrul "V.Aleesandri" din Balti (195?) çi "Luceafirul" la Chiçinëu (i960). în 1953 s-a constituit Asociatia Teatrals lioldoveneasca fi a fost înfiintata Facultatea Teatralë a Institutului de arte din Chiçinau. Pe lîng§ Teatrul "LuceafSrul" în 1964 a fost deschisë o filialS s Çcolii teatrale "B.Çciuchin" din Itoscova.

Toate acestea au contribuit la înviorarea vietii artistice din república, stimulînd schimbul de experientà si spiritul competí tiv dintre diferite trupe çi scoli teatrale.

în conditiile creçterii nivelului aitistic profesional çi formel de atractie a teatrului, care devine un important centru al vietii spirituals a societëtii, pentru scenS încep sí serie multi po-e-Çi çi prozatori moldoveni - Sm.Bucov; Ana Lupan, A.Busuioc Gh.Ka-larciuc, T.Vidraçcu, A.llarinat. I.Podoleanu, a.Strîmbeanu, P.Cëra-re, S.Saca etc. Abordînd teme çi subiecte din viatë çi din istorie' autorii dramatici cauta sa le prezinte înlr-o viziune modems. Aceasta a avut o influents beneficia asupra dramaturgiei moldove-neçti, care cunoaçte în aceastë perioadS. o etapë. nous în dezvolta-rea sa, cît çi asupra întregului procès teatral-artistir..

0 importants deosebitë are creaÇia drama tica a lui I.Drutë, care constituie momentul de vtrf al dramaturgiei moldoveneçti din

perioada anilor 1960-1980, si a avut o puternicá influente asupra teatrului dramaturgia! contemporane din República Moldova. in piesele drutiene, psihologismul fin al personajelor se imbin.5 or-ganic cu poeticul.fi cu názuin^a spre o inte legare filozoficg profunde a destinului uman ín lumea contemporana. Asta nu exelude ín-sS comicul bonom ^i zimbetul ironic sau íntepatura zeflemitoare, caracteristice umorului popular. Caracterul dinamic al pieselor drutiene adesea nu e legat de desfáfurarea unor intrigi palpitante sau colizii dramatice exteriorizate ci de schimbarile de atmosferS, de dispozitii, de maditatiile fi framintarile personajelor.

Pe lingg semnifica^üle imediate, eroii dramelor sale, gíndu-rile fi faptele lor au o razonante perena, universalá care trans-cende timpul fi spatiul concrat al actiunii scenice. Caci eroii drutieni sunt mitici. Jfi nu numai Doina, personaj serafic, care apare in chip de fata, sau Oftenii semanatori de zSpadg, coborí^i din balada, ci fi Huta, Vasiluta, Veta, Calin, Ghi^S etc. Infr^i^! cu natura, ei comunicg. cu cerul, pamintul fi apa, cu vietS^Ü® implántele, ^t.iindu-le rostul lor ín rlnduiala lumii.

Spatiul in cara actioneazá personajele lui I.Bruta e fi el mi-tic (spatiul sacru, cum íl denumefte ll.Cimpoi), fie ca e vorba de casa nare a Vasilutei sau de biserica plng&ritá, de peftera ín care se refugiaza Ghita, de cimpul unde a fost uitata Odochia, sau salcia de pe malul RSutului sub care se mai aud glasurile de altS dat5, dar mai ales satul, o fiin-^S aparte, care tóate le vede, toa-te le ^tie fi tóate le judecS.

Timpul in dramele drutiene depafefte momentul cronologic detar-minat ^i are fi el valen^e mitice, inglobind prezentul ingemSnat cu trecutul fi proiectat spre viitor. Odochia uitata ín címp pe o via-

Veta ca-fi face martirajul alegínd la nesfirsjit fasole, pentru ca apoi sS reínceap? totul din nou, ... Vocile celor trei prieteni se aud sub salcia acum, dar ele vin din índepSrtata lor copilSria... Vasiluta, Calin sau Ruta s5 pSstreze cu sfin-(:enie spiritualita-tea moftenltS din mofi-str5mofi nu numai in via£a de azi, ci fi pentru genera^ille viitoare...

Opera dramaticg a lui I.BrutrS descinde din spiritualitatea po-. pulará fi sa inscrie cu pregnantS ín matricea stilisticg romfineas-cS, reprezentínd o treapta superioarg de asimilare a mitologiei, folclorului fi in genere a tradi^illor artistice nationale.

Asimílate la nivel genetic aceste valori spirituale multiBecu-lare sunt rSsplímadite cu o elevatS culturá esteticS. contemporanS, arhaicul fiind absorbit, retopit turnat in forme moderne. Anume prin aceasta se explicg in primul rind caracterul original, inedit al dramaturgiei drutiene care nu numai cS a avut o puternicS influentá asupra crea^ie! altor autori, dramatici basarabeni (D.Mat-covschi, I.Puiu etc.), dar i-a impus teatrului moldovenesc un nou atll interpretativ.

Hivalitatea dintre diferite scoli trupa teatrale, íncadra-rea in deceniile 1960 1970 ín viata teatrala a unei noi generatii da actori, regizori, autori dramatici, scanografi, compozitori, cri-tici de teatru, contactele gj creatie cu teatrele din Romanía din alte $gri au stimulat procesul valorificgrii scenice a dramaturgiei clasice a tradi^ii-lor artistice na^ionale.

Astfel Teatrul "V.Aleesandri" din B&lti.care ^i-a inceput ín 1957 activitatea cu "Chiriga ín Ia¡ji" (reg.B.Harcenco) monteazS ín anii urmStori o serie de alte comedii drama ale bardului de la Mirceijti - "Chirita ín provincia" (1967), "Iorgu de la Sadagura" (1973), "Piatra din casS" ¡ji "Arvinte iji Pepelea" (197*0, "Eoi mor^i vii" (1977), "Millo-director" ¡ji- "Kir Zuliaridi" (1981), "Despot VodS" (193?) etc., precum ^i opere ale altor clasici romani - "0 noapte furtunoasS" (1960) "Napasta", (1964). "D-ale carnavalu-lui" (1978) de I.L.Caragiale, "Trei crai de la Rasárit" de B.P.Ha^-deu (1966) etc. Trupa monteazS frecvent piase na^ionale contem-porane. Aici au vazut lumina rampei texte dramatice de A.Busuioo , ah.Malarciuc, A.Murinat, A.Cibótaru, P.Carare, I.Puiu, E.Dami.n etc.

Teatrul baldean, condus de experimantatul director de scenS B.Harcenco, iar din 1965 de tinarul A.Pínzaru, care-iji fácuse stu-diile regiaorale la Moscova, tinde s5 valorifice dramaturgia ^i treditia scenicg nationalá in fgga^ul general al culturii teatrale. Da aceaa in afiijul sgu este mereu prezenta dramaturgia universala -de la Shakespeare, Moliere, Calderón H.Gogol la E.M.Remark, N.Hicmet, £. de Filippo, A.Vampilov, E.Turandot etc.

Promovarea dramaturgiei ^i tradi^lilor teatrale nationale, orientarea spre pSturile democrático lfirgi,. studierea culturii dramatice a altor popcare au determinat stilul interpretativ al trupei. El se caracterizeazá printr-un limbaj scenic realist, ciar ex-preeiv, iji acceaibil, prin názuin^a de a releva sensuri etico-soci-ale adínci.

ín spectacolele bgltenilor ac^iunea dramatics e ImpodobitS adesea cu muzica fi elementa coregrafice. Teatrul nu ezitS sá pre-zinte in scena diferite obiceiuri fi ritualuri populare. De obicei ínsá ele nu au un. rol autonom, ci sunt menite sg. accentueze rezo-nantele poético-filozofice ale reprezenta^iilor. Momente de referirá in aceastS privin^S pot fi spectacolele cu piesele "Evadarea din rai" de Gh.Ualarciuc, "Odochia" fí "Osínda" de I.Puiu, "Frunza de la urma" de A.Cibotaru etc.

Jocul actorilor bal^eni se remarcg prin naturale^e, coloritul natural mustos imbiníndu-se cu conventionalul fi teatralitatea, iar concretaba psihologica cu plasticitatea nuantata a chipurilor. De regula, actorii cinta fi danseazS fi pot evolua atit in xepre-zenta^iile dramatice, cit fi £n cele muzical-dramatice. Aceasta o vádefte activitatea scenicS a unor artifti ca M.Volontir, I.Codau, K.Ciobanu, C.iiSneatS, L.Horoc-Pinzaru, E.Lupan, S.Dobínda-Volontir, A.RScilS etc.

Competitorul consider? ca elementul eel mai dinamic al vietii teatrale a ííoldovei din deceniul 1960 fi inceputul deceniului 1970 1-a constituit teatrul "Luceafarul". Formats in 1960 pe baza grupu-lui de absolventi moldoveai ai JJcolii "B.^ciuchin" din Moscova (con-duefitorul studioului A.A.Orocico), trupa s-a afirmat ca un ansamblu scenic armonios, alcatuit din actori cu individual!tate artisticS distinctS, de o remarcabilS ^nuta civica fi intelectualS, a cSror arta plinS de optimism tineresc era pStrunsS de un pronun-fat sim^ al contemporaneitStii.

Stilul interpretativ vahtangovian, caracterizat prin teatrall-tate, prin jocul dezinvolt, expresiv, improvizare, muzicalitate fi plasticitate corporalS, se potrivea de minune cu tradi^iile teatru-lui románese fi corespundea aptitudinilor actoricefti ale trupei. Imbinarea elementelor de fcoalS vahtangovianS cu temperamentul dinamic tineresc, cu emotionalitatea fi lirismul proprii moldovenilor, au format un aliaj de o rarS originalitate fi prospeCime.

IncS in primSvara anului 1960, dupS prezentaraa spectacolelor de diplomS criticii moscovi-fi au consemnat apari^ia acestui ansamblu teatral, apreciindu-1 ca original fi promitStor. La ChifinSu teatrul, denumit "LuceafSrul", fi-a inceput activitatea cu prezenta-rea lucrarilor de diplomX - drama luí C.Conátea "Flori de cimp" (regia A.Orocico), comedia "Nota zero la purtare" de V.Stoenesou $i O.Sava (directia de scenñ I.Tolceonov, regia I.Ungureanu) fi vode-

vilul "Costumul de nuntS" de Ch.W.arin çi L.Boyer (regia A.Eemizo-va), care ani în e*r va fi cartea de vizità a trupei.

Au urmat apoi alte spectacóle móntate de pedagogii studioului A.Orocico, A.Eemizova, I.Tolceanov, regizorii I.Vertman ai H.Aro-netcaia, çi de tinerii actori I.Ungureanu, I.Sandri-Çcurea, I.Todo-rov, ce-çi încercàu puterile în materie de regie.

Eeçi aceste lucrSri scenice erau diferite ca gen, regie, sce-nografie, interpretare actoriceascS etc., ele de regula se înscriau £n fagaçul çcolii teatrale vahtangoviene çi în acelaçi timp erau spectacole moldoveneçti, purtînd amprenta stilisticS indivi'dualà a "Luceafârului". Ele se caracterizau prin dezinvoltura çi firescul ¡jocului scenic, prin tendinta de a reliefa esenta ideaticS a con-flictelor dramatice, psihologismul caracterizant al personajelor, prin inteligente, inventivitate çi neÇgrmuritS expansivitate juve-nilS. Çi daca únele detalii nu erau îndeajuns çlefuite, aceste lacune erau din plin acoperite de farmecul. captivant al tinareÇei.

Creatia "LuceafSrului" din deceniul 1960 se distingea printrun suflu civic élevât, prin caracterul intelectual pronuntat, ori-ginalitatea gîndirii artistice çi prin cultura teatrala. Spre deo-sebire de alte teatre din holdova, "LuceafSrul" se adresa în primul rînd spectatorului cuit - intelectualilor, studentimei, elevilor etc .

Colaborînd eu scriitorii, artiçtii plastici, muzicienii ci-neaçtii, eu radioul çi televiziunea naÇionalâ, "LuceafSrul" devine în acea perioadâ un important centru al vietii cultural-artistice din república. Atitudinea afisat negatiVS fata de dogmele mucegàite çi provincialismul inchistat au contribuit la activizarea luptei pentru afirmeroa curentelor moderne în arta toldovei. Promovarea traditiilor artistice nationale devine un piincipiu pxogramatic al tinerei trupe. In aceastS privintà luceferiçtii se orientau mai aies spre teatrele românesti contemporane, pe care le vfizuserS la Chiçi-nSu çi la Moscova.

Printre liderii miçcârii pentru înnoirea teatrului national se. înscriu çi cei trei regizori ieçiti din trupí - I.Ungureanu, I.San-sdri-Çcurea çi I.Todorov, actorii D.Caraoiobanu, V.Izbeçciuc, D.Fu-su, E.fcalcoci etc. "LuceafSrul" a stimulât efectiv dramaturgia origináis. MontSrile realízate aici cu píesele "Copiii çi merele" de C.Condrea (reg .N.Aronetcaia. 1961), "Las' ca-i bine" de Aca Lupan (N.AroneÇcaia, 1962), "Badu Çtefen - primul çi ultimul" de A.Busuioc

(I.Ungureanu, 1968), "Pe un picior de pial" de I.Podoleanu (I.Ssn-dri-фсигеа, 1970), "Minodora" d-> A.Str£mbeanu (I.Ungureanu, 1971), "Pasarile tinere^ei noastre" de I.DrutS (I.Sandri-^curea,1972) au devanit titluri de referin^a £n arta teatralS moldoveneasca..

Spre deosebire de unii director! de SGenS care ^ineau so-fi manifeste re spec tul fata de clasica nationals prin reproducerea cít mai exacts a taxtului, atmosfarei istorice, aroilor fi situatiilor dramatice, ceea ce imprima acestor montSri o amprenta muzeala, spec-tacolele luceferiftilor se impuneau prin lectura moderná, descátu-fata a textelor, prin evidenfierea ideilor fi conflictelor cu rezo-nanta actúala, c£t fi prin prospe^imea limbajului scenic. Aceasta o vSdosc montSrile pieselor "Arvinte fi Pepelea" (reg.N.Aronetcaia fi I.Ungureanu, 1963), "Piatra din casa" fi "Chir Zuliaridi" (N.Aro-ne^caia fi I.Ungureanu , 1964), "Chiriga £n provincia" (I.Sandri-§curea, 1969) da V.Alecsandri, "0 noapte furtunoasg" de I.L.Caragi-ale (I.Todorov, 1969), "Steaua farS nume" de M.Sebastian (I.Ungureanu, 197О).

Tinerii actori se evidenfiazS prin buna cunoaftere a limbii literara, devenind £n republics un model de pronuntie románeascS сoree ta,

Teatrul refuza sS mimeza tiparale' folclorice. In schimb in montarile origínale sunt folosite imagini artistice fi procedea scenica inédita, generic apropiate de mitología fi folclorul nacional. Example da acest gen pot fi depistate £n spectacolele montate de I.Sandri-ljcurea -"Pe un picior da plai" (mai ales scena £n caré mama £fi bücefte feciorii cSzuti £n rSzboi) fi "PSsSrile ti-, nere^ei noastre" (scena nun$ii, scena £mpacarii Ru^ei cu Pavel etc.).

mai eloevent £n aceastS privin-fS apara spactacolul raalizat da I.Ungureanu cu piesá "Radu ÍJtefan, primul fi ultimul". Stilul specific de letopiset, alementele da umor popular, de basm fi da folclor muzical contribuia la relevarse unor idai actúale ale acestei "comadii pseudoistorice", sugerind £nrudirea genealógica a or£ndu-irii social-politice din R.S.S.M. cu cala mai vitrege regimuri din apoca feudalá, asemSnarea dintre nomenclatura eoviaticS fi protipendada fanariotS. lar mai presus da toata - meditaCüle aroului titular,(£n rol D.Caraoiob»nu) despre rela^ia om-putere de stat, statul fi morale, despre incompatibilitatea jjoliticii cu omenia ate .

Autorul considera cS primii cinci ani de activitate constituie cea mai fericita perioadg din biografía "LuceafSrului". Dota etica, intelectualá ^i artisticS cu care au venit dupá facúltate, legatu-rile strinse cu pedagogii vabtangoviijti, nunca pe baza principiului de colegial!tate studialg, dragostea de teatru entuziasmul tine-rasc ,le-au a¿utat tinerilor actori sS. inainteze pe calea spinoasa a artel.

Au fost rezolvate ^i divergente le dintre trupS prim-regizo-rul N.Aronetcaia, care tindea sK reorienteze colectivul spre stilul specific al teatrului sovietic pentru copii (TIUZ) cu vaditp tenta afectiv-romanticá iji didacticist-moralizatoare. La propunerea peda-gogilor de la lloscova ín postul de prim-regizor este numit I.Ungu-reanu, care íntre timp absolvise Cursurile superioare de regie din lloscova.

Catre Bijlocul deceniului 1960 ín fata echipei "LuceafSrului" B-au conturat din ce ín ce mai pregnant o serie de probleme serioa-se . Entuziasmul se volatiza tot mai evident. Farmecul tinere^ii, bucuria jocului 9Í a vietii adesea nu mai reu^eau s5 umbreascí moléstele slabe ale interpretsrii. Actorii devenisera mai maturi, mai analitici ^i mai exigen^i fata de crearía lor. Devenea tot mai ciar c5 este necesara trecerea la un nivel mai elevat de profesionalism scenic, ca trebuie sa se tindá spre o arta mai nrofunde ^i mai matura din punct de vedere intelectual artistic, care ar aborda probleme cardinale ale existentei umane.

Aceasta nou& etapa In creatia "Luceafarului" se desfa^oaro ín fága^ul traditiilor artistice nationale, contribuind la apropierea fi sinteza principiilor ¡jcolii teatrale contemporane románeijti si ale celei vahtangoviene. Or aceastS sinteza putea fi realizatá ín primul rind pe baza dramaturgiei nationale. De aceea. daca íntre 1960-1965 dramaturgia clasica románeasca este prezantatá doar prin 5 piese íntr-un act de V.Alecsandri, ín a dou& jumátate a deceniului 1960 ínceputul deceniului 197°, pe língá operele lui V.Aleesandri, sunt realizate montñri dupa I.L.Caragiale, I.CreangS, fc.Sebastian; precum iji dupS 14 texte origínale samnate de C.Cendrea,, A.fiusuioc, Gh.líalarciuc, I.Podolesnu, A .Strímbeanu ¡ I.Druta etc.

Daca ín primii ani reprezentatiile luceferistilor cucereau pub-licul mai ales prin forma lor origínale, atractiva elanul tineresc neprefacut, acuia ele se impun ín primul rind prin bogPtia de idei semnificatii poetico-filozofice si etico-socinle .

Mutarea accentelor ín programul estetio al teatrului duce fi la schimbarea vedetelor trupei. Dacg in primii anl, cind succesul era in mare parte determinat de farmecul tineretii, de o deosebitS popularitate se buourau farmecatoarea E.llalcocí fi partenerul ei preferat I.Sandri-ÍJcurea, eare excelau in roluri de amorezi, acum in prim-plan se afirma eminen^ii actori dramatici D.Caraoiobanu, V.Izbefciuc, S.Todorafcu.

Autorul conchide cg £n jumatatea a doua a deeeniului 1960 fi inceputul deeeniului 1970 crearía "Luceafarului" a fost deosebit de consistentg, plina de cautari fi realizgri artistice fructuoase, marcind momente de virf ale etapei de atunci a dezvoltarii artei teatrale moldovenefti in albia traditiilor artistice románefti.

Xnsa reactiunea ideologicS, ce se ingsprise, s-a rasfrínt fi asupra "luceafarului". Spectacolele fi unii membri ai trupei sunt atacati de oficialitSCi- lar in 1971 I.Ungureanu, care incg din anii de studentie era liderul spiritual al trupei, este eliberat din functia de prim-regizor. Curind el pleacS din república.

Noul prim-regizor, I.Sandri-íjicurea, cauta sa mentina nivelul profesional elevat. íntre 1972-1975 pe scena "Luceafarului" apar o serie de spectacole notorii: "PSsarile tineretii noastre" de I.Bruta, "Neisprávitul de D.Fonvizin, "Jucárii de otel" de D.Urneaviciu-te, "Mandragora" de N.Machiavali etc. Cít privante dramaturgia na-tionala, apar doar trai spectacole cu pie se contemporane fi nici unul dupa opere clasica. Tot mai des apar montari mediocre sau chiar slabe. Peste cítva timp fi I.Sandri-^curea va párasi teatrul. KSmas fara regizori "Luceafgrul", - teatru care s-a bucurat de o largS . recunoaftere nu numai ín Moldova, ci fi pe scarg interna^ionalS, -va intra intr-o crizS indelungatá.

Revista moscovita "Teatr" (Nr.3 din 1980) considera c5 dintre teatrele fórmate ín dereniul 1960 ín Ü.R.S.S. cela mai interesante au fost Teatrul de pe Taganca ¡ji "Sovremennic" din Moscova iji "Lu-ceafárul" din ChifinSu.

La ínviorarea yie^ü teatrale din deceniul 1960 fi inceputul deeeniului 1970 a contribuit fi Teatrul muzical-dramatic. Dinamiza-rea activitadü sale este condiciónate de faptul cS intre timp s-a schimbat substancial componenCa trupei. Paralel cu veteranii, veniCi ín taatru incg pina la razboi fi actorii care absolvlserá in 1952 Institutul teatral din Leningrarf, fi acum evoluau ín roluri

da-prim-plan, corpul aotoricesc este complectat cu tineri ce çi-au facut studiile la ChiçinSu fi Moscova (V.Eusu, V.ChircS, V.Ciutac, I.Negoita, D.Barcaru, M.Curagàu etc.).

Dupa demisia lui V.Gherlac, în 1963 în postul de prim-regizor este numit V.Cupcea. Ceva mai tîrziu aici debuteazS tinerii regi-zori A.Baleanu çi V.Apostol.

Continuînd sa asimileze traditiile artistice nationale spri-jinindu-se pe cultura teatralà contemporanS, trupa îsi largeçte aria répertoriais. Ea se adreseaza pentru prima oara operei dramatice a lui 111.Shakespeare, L.Tolstoi, C.Gozzi, Ç.Petôfi, 1Í.Lermontov, A.Kitzberg, I.Dçda, D.Kinosita, M.Karim.

în acelaçi timp, tinzîcd sS depSçeascp tiparela realismului de nuanta naturalists, V.Cupcea efectueazâ investigSri asiduia în fàgaçul diferitor cúrente stilistice. în spectacolul "Cazul fcïati-sova" de P.Coliout (1958) el recurge la un limbaj scenic conventional, modem, intelectualizat, iar în "Tache, lanche çi Cadîr" (1960) mi-zeazS pe conflictul psihologic interior, pe stSrile sufleteçti, pe atmosferS.

în 1962 tînSrul director de scena se adreseaza teatrului epic, montînd "Çveic în râzboiul al doilea mondial" de B.Brecht, invitîn-du-1 apoi pe gesrgianul D.Alexidze sa punS în scenS "Opera de trei parale" (196^). Deosebit de intense sunt investigatiile în fagaçul teatrului romantic. Paralel eu "Hunta însîngerate" de F.Garcia Lorca, puss în scena de V.Gherlac (1965), V.Cupcea monteazà în acelaçi an "Mascarada" de ii .Lermontov, iar apoi o serie de alte spectacole, printre care "Tigrul çi hiena" de Ç.Peto'fi (1971), distins eu premiul întîi la festivalul din líoscova.

Aceste exersSri au contribuit la creçterea culturii interpretative a trupei. Asta o vSdesc çi montarile de râsunet în cheia rea-lieœului psihologic - principala orientare artística a trupei: "Eu, Bunicuta çi Ilarion" de N.Dumbadze si G.Lordchipanidze (1967, regi-zor V.Cupcea), "Koaptea privighetoiilor" de V.Bjov (1969, V.Apostol), "Egor Bulîciov çi altii" de li.Gorchi (1970, V.Cupcea), "Kevizorul" de H.Gogol (1971, V.Cupcea si A.isëleanu), "i'air.eia de dupa usa verde" de H.Ibraghimbecov (1972, V.Apostol), "Cerbii albaçtri" de A.Colomiet (1975, A.Baleanu) etc.

Suflul primenirilor s-a rSsfiînt ni asupra mcdului de interpretare a draœaturgiei originale. Eenuntînd la autencitatea etnograficS

a detaliilor çi concentrîndu-se asupra esenÇelor роеtico-semantice V.Cupcoa pune în scenâ "Fîntîna Blanduziei" (1967) "Doua fete ç-o naneacg" (1974) de V.Alecsandri.

înnoirea limbajului scenic era cu atît mai binaveneta cS çi dramaturgià' originale cunoaçte în deceniile 196C çi 1970 o evolu-■Çie ^erioasâ. Tinzînd sa se dabaraseze de didacticismul sociologi-zant çi ilustrativismul etnografic, crea^ia dranaturgilor moldoveni se ridicà la un nivel mai înalt de oglindire a realit^û. Coloritul national se pgstreaza, dar se reflecta mai aies prin psihologia ero-ilor.

Faptul acesta 1-a vadit eu elocventS lucrul asupra pieselor lui I.DrutS. Chiàr de la primul eontASt, cu opera druÇiang - draBa "Casa mare" (1952, reg.V.Gherlac), devine ciar c§ aici se cera un ait stil de joc, cS e nevoie de psihologisa > fin, interiorizat çi totodatâ emotional tensionat. Trebuia jucat nu numai textul, rep-licile çi fajtele concrete ale eroilor, ci çi pauzele, tacerea, atmosfera, subtextul poetico-ideatie.

Totuçi în "Casa mare" interpretii s-au folosit çl de limbajul realist tradicional. în "PasSrile tineretei noastra" (1973, V.Cup-cea) trupa a reueit însa s§ fie mai aproape de stilul poetico-meta-foric druÇian. Deçi si aici mai puteaù fi obsérvate momente de ilu-strativism etnografic. Comparînd spectacolul dat eu montarea acele-eaçi piese la "Luceafárul" (1972, I.Sandri-Çcurea), compatitorul considerS cg. luceferiçtii nu numai cg au évitât etnografismul exce-siv, dar au reuçit sS fie mai aproape de esenÇa poetico-filozoficS a dramei. Spre exemplu, la Teatrul muzical-dramatic scena nuntii . reprezintâ diferite ritualuri çi detalii etnográfica pitoreçti, nunta davenind un numâr concertistic autonoa, slab légat ou asenta dramei. Pe cînd la "Luceaf&rul" nunta ea atare nici nu apara în scenS; e redat doar dialogul Rutei eu tînârul viorist. Dar acest dialog este, un cînt înal^at iubirii, dezvSluind semnificatia sacrS a nunÇii - unul din momentele cardinale în viata omului.

într-o manierg moderna au fost interprétate çi alte piesa originale: "DouS vieti çi a treia" de T.Vidraçeu (1963), "Sminascu" de li.Çtefanescu (1966), "Preçedintele" (1975) ?i "Tata" (1979) da D.Matcovschi, "Нагар Alb" de I.Puiu (1979) etc.

Competitorul conchide cg opera dramaticS a lui I.Drutg nu numai ce a influençât dramaturgia moldovçneascg, dar a contribuit çi

16 formarea unei orientar! stilistice ín arta teatralS a republi-cii, orientare pcetico-metaforicS, ce s-a rásfrínt asupra regiei, ¡jocului actoricesc fi asupra scenografiei.

In deceniíle 1960 fi- "1970 s-au ISrgit contactele teatrelor Moldovei cu arta dramaticé a altor popoare . Be scena moldoveneascg este rnasiv reprezentatS dramaturgia universala; aici monteazá spsc-tacole regizori invita^i din alte tSri. La ríndul lor directorii de scena moldoveni V.Gherlac, I.Ungureanu, I .Sandri-fycurea, V.Apoetol, A.Knzaru, scenografii I.Puiu, IJ.Andronatii etc. realizeazS specta-cole, de regulS(dupá piese moldovenefti, ín Rusia, Letonia, Ucra-ina, Estonia, Gruzia, llzbechistan etc.

Teatrele lücldovei íntreprind turnee peste hotarele republicii, iar aici vin teatre din diferite republici ale fostei U.R.S.S., precum fi din Románia, Bulgaria, Ungaria, Grecia, Spania etc. Teat-rul moldovenesc s-a íncadrat ín procesul teatral internacional.

0 recunoaftere a prestigiului internacional al artei teatrale moldovene^ti o constituie fi conferirea titlurilor onorifice de artist al poporului din U.R.S.S. actorilor C.^tirbu], E.Ureche, D.Da-rienco. M.Volontir. E.Todora^cu etc., iar Teatrului muzical-drama-tic moldovenesc a prestigiosului titlu de "Teatru academic".

ín aceastp. perioada devine tot mai ciar: calea óptima a dezvol-tarii artei teatrale moldoveneijti o reprezintg imbinarea traditiilor artistice nationale cu marea cultura teatralS universalS. S-a ISrgit esential fi tratarea notiunii "tradi^ii artistice nationale". Ea cuprinde mu numai ceea ce e nemijlocit legat de mitologie fi folclor, dar fi experien^a seculara a artei profesioniste románesti, precum fi valorile artistice contemporane. Multe dintre concepCiile estetice fi fórmele artistice ímprumutate odinioarS de la culturile spirituale ale altor popoare si care s-au efirmat ín spa^iul cultural románese (de regula íntrucítva schimbate, adaptate) cu timpul devin fi ele traditii nationale.

Imbinarea culturii artistice profesional? moderne cu traditiile fi specificul nacional inedit le-a ajutat trupelor dramatice moido-venefti sá creeze opere scenice de reala valoare artistieg. ín dece-niile 1960 fi 1970 teatrul nacional din República l.oldova joacg un

rol important £n via^a spirituala a societatii.

*

X X

Defi lipsit vreme indelungata de accesul la valorile clasica ale teatrului fi dramaturgiei románefti, £n pofida diferitor dogma fi oprelifti ideologice, perioada anilor 1920-1970 a fost totufi pentru teatrul national din República Moldova_un rastimp, indeobf-te rodnic,'de constituiré fi dezvoltare. Istoria teatrului moldove-nesc din acest interval releva cu pregnan^s anumite legitati ale procesului de formare fi evolu^ie ascensionalS a artei dramatice nationale in condi^üle istorice contemporane.

Ea atesta, printre áltele, faptul ca atunci cind inca nu exista o dramaturgie cationala (sau cind accesul la ea este imposibil, cum a fost in cazul cu teatrul moldovenesc din H.A.S.S.M.) sursa cea mai importante de patrundere fi reflectare a conftiintei artiB-tice nationale este folclorul.

Valorificarea crea^iei artistice populare prin calchierea sau mimarea modelelor folclorice constituie o treapta importante in evolutia teatrului moldovenesc. Dar aceasta e doar prima etapS a statornicirii artei dramatice nationale. zSbovirea la acest nivel primar de asimilare a traditiilor artistice nationale duce la stagnarea procesului artistic.

ínsufirea fi dezvoltarea traditiilor artistice nu pot fi re-duse la un nivel superficial, exteriorizat. Ele se referS la gene-za fi structura specificS a spiritualitStii, la esenta social-psi-hologica a culturii nationale, reflectatá in cele mai valoroasa opere artistice.

Istoria teatrului moldovenesc relevS cu pregnan^S rolul dramaturgiei autohtone in formarea teatrului nacional. Acest rol formar tiv al dramaturgiei se eviden^iaza mai ales in procesul valorifi-cárii clasicii nationale. Erin folclor, iar apoi cu ajutorul dra-• maturgiei clasice nationale teatrul moldovenesc s-a apropiat de tradi^üle artistice ale teatrului románese din secolul XXX fi XX.

TotodatS. istoria artei dramatice a Hepublicii Moldova vadefto cu elocventS faptul ca inchistarea in limitele ingust nationale aste extrem de dáunatoare. Exemple concludente in aceastS privin^S sint influenta nefasta a conceptiilor autohtonist-exclusiviate din deceniul 1920 orientate impotriva contactelor cu alte culturi, cara au frinat pregátirea cadrelor teatrale fi statornicirea teatrului profesionist moldovenesc precum fi absolutizarea metodei ilustra-tiv-etnografice de velorificare a folclorului- de la sfirfitul dar ceniului 1930 - inceputul deeeniului 1950 stopindu-se astfal evolutia ascandentg a artei dramatice moldovenefti.

Tradi^iHe artistice na^ionale nu sunt ceva rigid fi imuabil. Ele svolueazS. fi sa schimbS odatá cu dezvoltaraa culturii fi civi-liza£iei. proces cara £n apoca modernS are un tot mai avidant carácter internacional fi chiar universal. De acaea traditiile artística nationale se dezvoltá fi sa £mbog5.tesc atít pe baza «volu^lei-contemporane a elementelor fi formelor specifice culturii naCi°Dale a propriului popor, c£t fi prin asimilarea creativa a diferitor elemente ale altor culturi spirituale.

Ascensiunea continua a artei dramatice a Moldovci fi integra-rea ai £n cultura artistica general romaneases poate fi realizatfi pe baza insufirii fi dazvoltarii tradi-fülor artística nationale odatS cu asimilarea valorilor teatrului universal.

Tezele principela ala disertarle! data au foet publícate in

urmStoarele lucrSri:

I.MOUOGRAFII

I. Cemortan'L.M. Prietenul nostru teatrul. Pagini din istoria Teat-rnlui academic moldovenesc de stat "A.S.Puijchin". ChiijinSu, "Literatura artística", 1983, ?47 pag.

2? Cemortan L.M. Stanovlenie moldavscogo sovetscogo teatra. Strani-istorii. Chi^in&u, "^tiinta", 1986, 186 pag.

3. Camortan L.M. Teatr. (Compartiment da monografie colectivS, coautor). //Moldavane. Ocerchi iatorii, etnografii, iscusstvove-denia. ChiijinSu, "§tiinta", 1987, pag.393-408.

4. Cemortan L.M. Teatr (capítol da monografie colectiva; coautor) // Moldavscaia S.S.E. Chi§inSu, ESM, 1979 pag.446-454.

5. Cemortan L.M. Teatrovedenie (capitol de monografie colectivS)'// Moldavsoaia S.S.H. ChiijinSu, B.S.M., 1979, pag.336-337.

6. Cemortan L.M. Teatrologia. (Capitol de monografie colectivS) // K.S.S.MoldoveneascS. Chi^inSu. Academia de íjltiinto a Moldovei, 1981, pag.342.

7. Camortan L.M. Teatrul (Capitol de monografie colectivS; coautor) // R.S.S.Moldoveneasca. ChiijinSu. Academia de ^tiln^e a Moldovei, 1981, pag.454-480.

II. AETICOLE

8. Cemortan L.M. Comicul ín ipostaza. serioasS. // Nistru. Chi^inSu, 1977, Hr.3, pag.149-152.

9. Cemortan L.M. Aspecto etico-scciale in viziune scenicS.// Nis-tru. ChiijinSu, 1977 Nr.8, pag.150-155-

10. Cemortan L.M. íntre douS extreme. // Literatura arta. 12 de-cembrie 1977, pag.49.

II. Cemortan L.M. Pervaia moldavscaia sovietscaia teatralinaia tru-ppa. // Buletinul Academlei de ¡JUin^e a R.S.S.M. Seria ¡jtiint« socialé. ChiijinSu, 1978, Kr.3 pag.70-78.

12. Cemortan L.M. "Azilul de noapte" pe scena Taatrului academic. // Histru, 1978, Hr.6, pag.155-160."

15. Cemortan L.k. Contemporaneitatea în dramaturgia çi teatrul mol-dovene se . // literatura çi arta, Mr. 11, din 5 aprilie çi Hr.15 din 12 aprilie 1979.

14. Cemortan L.ll. De ce îndràgostitii se uita la stele (Piesa çi lectura ei scenica- // Histru, 1979, Hr.5, pag.151-156.

15. Cemortan L.ll. Din rSbojul prieteniei. // Histru, 1979, Nr.9, pag.149-156.

16. Cemortan I.li. Revenind la albia frumoaselor înfKptuiri. // Literatura çi arta, Er.16 din 19 aprilie 1980.

17. Cemortan L.L. Teatrul "Licurici" çi dramaturgia moldoveneascs// Histru, 1930, Kr.7, pa¿.155-160.

18. Cemortan L.ll. Regia: acumulare sau comoditate? // Literatura çi arta, 1981, 12 aprilie, Nr.7.

19. Cemortan L.ll. CSutînd mereu esen^a lucrurilor. // Nistru, 1981, ttr.2, pag.147-15$.

20. Cemortan L.li. Meditatii în pragul unei noi stagiuni. // Histru, 1981, Kr.8, pag.145-151.

21. Cemortan L.li. Hecotorîe aspectî sovremennosti v moldavseoi dra-maturghii i na teatralinoi stene . // SoÇialisticeschii realizm i problemî razvitia iscusstva Moldavii. C'niçinâu. "ÇtiinÇa'', 1932. pag.145-159.

22. Cemortan L.K. în anii de foc ai rëzboiului.// Histru, 1982 Hr.5, pag.150-156.

23. Cemortan L.M. Mocanu protiv liocanu // Teatralinaia jizni, Mosc-va, 1982, Nr.16, pag.15-14.

24. Cemortan L.ll. Scena çi folclorul. // Histru, 1985, Hr .4, pag. 150-158.

25. Cemortan L.ll. lloldavschii teatr i foliclor. // Voprosî metodo-loghii i metodichi izueenia istorii sovetscogo teatra i chino, llaterialî naucinoi conferentii. ChiçinSu, "Çtiinta". 1933, pag.124-136.

2G. Cemortan L.M. V naceale puti. // Ucraina - fcoldaviaj Teatralinîi sveazi. Chiev, "Mistettvo", 1934. pag.43-59.

27- Cemortan L.M. Note la un palmares interpretativ. // Nistru, 1984, Nr.4, pag.151-160.

28. Cemortan L.M. Scena fi via^a. RealizSri si perspectiva. // Afirmínd spiritul par tinitS^Ü. ChifinSu, ."Literatura artisti-cg", 19^5, pag.124-160.

29. cemortan L.M. Arcadia Pla^índa. BrofurS (Alcgtuitor Gh.Cincilai) Chifingu, "Timpul", 1986.

30. Cemortan L.M. Teatrul moldovenesc. // Literatura fi arta Moldo-vei. Enciclopedia, vol.2. ChifinSu. Redac£ia principáis a Enci-clopediei Soviética Moldovenafti, 1986. pag.292-^97. *

31. Cemortan L.M. Problema problemelor - spectatorul. // Moldova, 1986, Nr.8, pag.17-18.

32. Cemortan L.M. Teatrul fi exigen^ale timpului. // Literatura fi arta, Nr.31, din 3 august 1986.

33. Cemortan L.M. Lioldavschii teatr v godi Velicoi Otecestvennoi voiní 1941-1945 gg. // Teatr Sovetscoi lioldavii. Strani^í is-torii. Chisinau, "¡Jtiinta", 1987 pag.56-78.

34. Cemortan L.M. La o retrospectiva a stagiunii. // ConsemnSri pe cortina. ChifinSu, "Literatura artisticS", 1989, pag.10-26.

35« Cemortan L.M. Precum carul fi pamintul. // ConsemnSri pe cor-ting, ChifinSu, "Literatura artisticS", 1989, pag.92-103.

36. Cemortan L.M. Zbor frint. J/ ConsemnSri pe cortinS. ChifinSu, "Literatura artisticS", 1989 pag.219-227.

37. Cemortan L.M. Impostorul. // Orizontul. 1989, Nr.9, pag.90-98.

38. Cemortan L.M. Unele probleme privind Í3toria teatrului moldovenesc. // Arheologhia, etnografía i iscusstvovedenie Moldoví. Itoghi i perspectivi. ChifinSu, n§tiinta", 1990, pag.177-188.

39. Cemortan 1.15. Sa-ti fie da bine, nea Costache I (portretul da creatie al actorului C.Constantinov) // Moldova, 1990, Nr.11, pag.10-12.

40. Cemortan L.M. Adincurile mitice ala omenascului // Literatura fi arta, 1991, Nr.14, din 4 aprilie.

41. Cemortan L.M. Exista o cultura román» fi'una moldovanaascS? // Sud-Est, 1991 Nr.4. p.10-14.

42. Cemortan L.M. Unele aspeóte privlnd orientarea cercetárilor in domeniul artei na^ionale // Arta*92, ChiflnSu, "Litera", 1992, pag.3-13.

43. Cemortan L.M. Hevenind la izvoare // Columna, 1992, Hr.6-7, pag.62-75.

44. Cemortan L.k. Perspectiva teatrale // Literatura fi arta", 1992, Er.12 din 19 martie.

45. Cemortan L.M. Conftiinta na£ional5 fi progres social. // Koldo-va suverana, 1992, Nr.171 din 17 august fi Nr.172 din 20 august.

46. Cemortan L.M. Arta basarabeanS. fi spiritualitatea romaneases. // Columna, 1992, Nr.12, ptg.62-66.

47. Cemortan L.M. Nicolae Iorga ¡ji teatrul // §tiin£a, 1993, Hr.1, p.10.

48. Cemortan L.M. Tradifie fi modernitate // Sud-Est, 1993 Hr.2, pag.84-89.

49. Cemortan L.M. Teatrul Nacional din Iaiji fi Basarabia. // Problema ale artei na^ionale, ChifinSu, "¡JUin^a", 1993, pag.15-33.

НАЦИОНАЛЬНЫЙ ТЕАТР РЕСПУШШ ."ВДОВА 1920-Х - 1970-Х ГОДОВ

(Проблем освоения и развития национальных художественных традиция*

Работа' посвящена истории молдавского театра, зародившегося го второй половине 1920-х годов в Молдавской Автономной Республике (МАССР) на Левоберельи Днестра и с 1940-го года продолжавшего развиваться в Республике Молдова (тогда МССР). Термин "молдавский теитр" употребляется в смысле "румыноязычный театр Республики Молдова", ибо молдавский (румынский) театр есть (с конца 30-х годов XIX века) и в Запрут скоЗ Молдове, входящей в Румынское Государство.

Анализируется обща:! процесс развития театрального искусства и драматургия, а такг.е творчество отдельных коллективов -Драматической труппп 1ЛАССР (1928-1930 г.г.), Молдавского государственного театра, созданного в 1933 году в Тирасполе и с 1940 г. находящегося в Кишиневе, Передвижного театра МССР

(1945-1948), Еельцкого молдавского театра (создан в 1957 г.), театра "Лучафэрул", созданного в I960 году в Кишиневе. Рассматривается таете творческий путь существовавшего в Бессарабии (тогда входившей в состав Румынии) Кишинёвского Национального театра (1921-1935 г.г.).

Драматические коллективы Молдовы сформировались в период, когда классическое наследие в области национального театра и драматургии находилось под запретом. Театры всё же стремились найти свою творческую индивидуальность в русле, национальной художественной культуры. Труппа 1928-1930 г.г. заимствовала у народной драмы многие формы и средства сценического выражения. Молдавский гостеатр пошёл дальше - начиная с 1937 года обра-

О

щается к фольклору, представляя на сцейо легенды, ритуалы и обычая, народные мелодии п танцы. Музыкально-хореографические элементы стачс гключать и в другие спектакли я театр становпт-

ся музыкально-драматическим. Его примеру последовали Передвижной театр, а по: .та и Еелыщий музыкально-драматический театр.

Фольклор помог этим коллективам подойти к истокам национальной духовности и приблизиться к традициям румынского театра XIX века, а также укрепить связи с массовой аудиторией. Однако задержка на зтапе прямого воспроизведения этно-фольклорного материала и увлечение в конце 1940-х начале 1950-х годов опереттами и бесконфликтными музкомедиями затормозило творческое развитие молдавского театра.

В условиях послесталпнской оттепели стало возможным освоение национальной классической драматургии и художественного опыта румынского театра. Постановка произведений В.Александри, И. Крянгэ, И.Л.Карадглале, Б.П.Халдеу и других румынских классиков, освоение современных театральных форм и обновление сценического языка помогли театрал! Молдовы добиться значительных творческих успехов. Наиболее динамичны:,: элементом оживления и подъёма театральной жизни 1950-х к первой половины 197>х годов был театр "Лучафэрул", в чьём творчестве удачно слились эстетические принципы вахтанговской театральной школы со свойственными молдавским актёрам южным темпераментом, лиричностью и близостью к мифологическому мироощущению,

Существенное влияние на молдавский театр и драматургию 1960-х и 1370-х годов оказало творчество И.Друцэ, драматургия которого представляет высший уровень художественного освоения нацис нального фольклора и мифологии, способствуя дальнейшему развитию художественна традиций молдавского театра.

LE THEÂTRE NATIONAL DE LA REPUBLIQUE MOLDOVA DANS LES .iNNÉES 1920-1970 /Problèaes de 1'assiailation et du développenent des traditions

d *art nationales/

L'ouvrage est délié a l'histoire du theâtre moldave qui est né dans la deuxième aoitié des anne'es vingt du XX-e siècle, dans la République Socialiste Autonoae de Moldavie (R.S.A.M.) sur la rive gauche du Dniestr et qui dès 1940 continuait U se développer à la Republique Moldova (alors la République Socialiste Soviétique de Moldavie). Le terme de "theâtre moldave" est employé dans le sens de "theâtre de la République Moldova a langue roumaine", car (dès la fin des années trente du XiX-e siècle) dans la Moldova se situant au-d ela du Prut en Roumanie, il existe le théâtre moldave ^rouaain).

On y analyse le processus général de développement du théâtre et de la dramaturgie. L'auteur fait aussi l'analyse de l'oeuvre de certains coleotifs - celle de la troupe dramatique de R.S.A.ii. /19^8-1930/, du theâtre d'Etat moldave fondé en 1933 ài Tiraspol qui dès 1940 fonctionne k Kichinev, au théâtre mobile de R.S.S.M. (1945-1948), du théâtre moldave de Beltsi (fondé en 1957), du théâtre "Luceafàrul" foulé eu 1950 à Kichinev. On examine, aussi le chemin cre'ateur du Théâtre National de Kichinev /1921-1935/ existant en Bessarabie (alors partie de la Roumanie).

Les collectifs dramatiques de la Moldova se sont formés k l'époque a(i l'héritage classique dans le domaine du théâtre national et de la dramaturgie était sous la defense. Néanmoins les théâtres tâchaient de trouver leur individualité oréatrioe dans le cadre de la culture artistique national. La troupe des années 1928-1930 empruntait au drame populaire plusieurs foraes et moyens d'expression scénique. Le theâtre d'Etat moldave est allé plus loin - dès 1937 il se sert du folklore tout en présentant sur la scène légendes, rituels et moeurs, aélodies populaires et'danses. On a conaence' a inclure dans les spectacles des éléments de musique et de 0horéographie.^ Par conséquent le théâtre devient musical et dramatique. Le théâtre aobile a suivi son exemple, plus tard le théâtre musical draaatique de Beltsi

* fait le même chose.

Le folklore a permis à oes oollectifs d'arriver aux origines de la spiritualité' nationale et de s'approcher des traditions du théâtre roumain du XlX-e siècle et aussi de consolider les liens avec l'auditoire de masse. Cependant le retard V l'étape de la reproduction'd irecte du matérial folklorique et ethnographique et la passion pour les opérettes et les comédies musicales sans conflit a la fin des années 1940 au début de 1950 ont freiné le développement de création du theâtre moldave.

Bans les conditions du dégel post-stalinien . il est devenu possibile de réaliser l'assimilation de la dramaturgie nationale classique et oelle de l'experience artistique du théâtre roumain. La mise en scene des oeuvres de V.Alecaandri, de I.Oreangà, de I.L.Çaragiale, de B.ï-.Hajdàu et autres auteurs classiques roumains, l'assimilation des formes théâtrales modernes et le renouvelement de la langue soenique ont .eide les théâtres de iioldova a obtenir aux sérieux succès de création. Le théâtre "Luoeafàrul" a été l'élément le plus dynamique de la vivification et de l'e'ssor de l'activité théâtrale dans les années 1960 et a la premiere moitié de 1970. Dans le processus de création de ce théâtre se sont heureusement réunis les principes esthétiques de l'école théâtrale de Vaktangov avec le caraotere méridional, le lyrisme et l'approche de la sensation du monde mythologique propres aux acteurs moldaves.

L' oeuvre de I.DruÇa a exercé une grande influence sur lethfcâtrt

moldave et la dramaturgie des années 1960 et de 1970. Sa dramatur-*

gie présente le niveau supérieur de l'assimilation artistique du folklore national et de la mythologie et favorise la suite du développement des traditions d'art du théâtre moldave.