автореферат диссертации по политологии, специальность ВАК РФ 23.00.02
диссертация на тему: Охрана окружающей среды и общественное управление: политологические аспекты

Полный текст автореферата диссертации по теме "Охрана окружающей среды и общественное управление: политологические аспекты"

A^AQÇMIA DE ÇTIINTE A REPUBLICII MOLDOVA *" B InstitutuI de Filosofïe, Sociologie §i Drept

Cu titlu de manuscris

EDessairt ïVaiaeis

Protectia mediului înconjurâtor si administrarea publica: aspecte politologice

(23.00.02 - institutii çi procese politice)

Referat

pentru obtinerea titlului stiintific de doctor habilitai în Politologie în baza lucrärilor publícate

Chiçinâu, 1996

Referentí ofícia/í:

r

1. Petru Pascaru, doctor habilitai în íilosofie, profesor universitär.

2. Sergiu Cuznetov, doctor habilitât în biologie, profesor universitär.

3. Constantin Marinescu, doctor în Politologie,

profesor universitär Organizatia de profil: Catedra de Politologie a Universitätii de Stat din Moldova

Sustinerea va avea loe la 29 august 1996 la ora

15.00 în çedinta consiliului çtiintific specializat de pe lîngâ Institutul de Filosofie, Sociologie si Drept al Academiei de Stiinte a Republicii Moldova (cifrul: DH 09.93.43).

Adresa:

2001, or. Chisinäu, bul. Stefan cel Mare, nr. 1, etajul 2, sala de çedinte a Prezidiului A.S. a R.M.

Referatul çtiintific, lucrärile, în baza cärora se sustine teza, pot fi studiate în Biblioteca Stiintificä Centrais a A.S. a R.M. Referatul stiintific a fost expediat 29 iulie 1996.

Secretarul stiintific À- ^

a! consiliului stiintific specializat'J/'Jl-1' h^ M Gheorghe BOBÄNÄ

Característica generala a lucrârii

ActuaUtatea Investigatlel

Problemele protec|iei mediului înconjurâtor si rolului administratiei publice în solutionarea lor prezintâ un mare Ínteres atít stiinjific, cít $¡ aplicativ-practic. Ceea ce numim presiune antropogená asupra naturii duce la deteriorarea echilibrului ecologic al biosferei, la poluarea mediului înconjurâtor, epuizarea resurselor naturale, degradares calitajii vietii ?i a conditiilor de reproducere a speciei umane. Contradicha fundamentalá ín acest domeniu constá Tn faptul, cá progresul tehnico-economic de pînâ în prezent s-a soldat cu un evident regres ecologic. Inceputurile acestui regres dateazá de toarte multá vreme -crica 10 mii de ani în urmà, cínd s-a produs asa-numita revolutie neolítica, care a marcat trecerea de la gospodàrirea de vînâtoare çi strîns la cea de producfie. Evolujia productiei materiale de la agriculturà si vitàrit la cea industrialâ a cauzat o agravare în crestere a conflictului dintre societate si naturà, apogeul cáruia constituie una din característicíle principale ale timpului nostru.

Actualmente omenirea este îngrijoratà nu numai de problemele moçtenite din trecutul îndepârtat si cel din ultímele secóle, dar si mai mult de cele generate de realitâîile contemporane, strîns legate de modalitâtile de activitate economicà si socialâ proprie târilor industrial dezvoltate. Deiicientele în funcîionarea structurilor politice si sociale din aceste {árí constituie o sursà esentialâ a afectârii mediului natural înconjurâtor.

in fostele tari eu économie strict planificatâ si conducere super-centralizatà si nórmele ecologice erau sacrificate realizàrii eu orice prêt a planurilor de dezvoltare a productiei. Interesele departamentale, metodele birocratice de guvernare, lipsa dialogului dintre centru si periferii, ignorarea specificului local etc. - toate acestea constituiau obstacole serioase în elaborarea unei politici ecologice adeevate necesitàtilor stringente aie timpului nostru.

Lucrurile în acest domeniu nu stau eu mult mai bine nici în târile eu économie de pia^à sí regimuri politice democratice. Aici tendin|a spre profit ¡médiat, urmârirea de càtre întreprinzàtori a scopurilor individualiste, psihologia consumeristâ, lipsa sau

imperfectiunea mecanismelor de conlucrare a structurilor si agentilor economici în realizarea unor programe ecologice nationale si internationale creeazá obstacole serioase ïn calea coevolutiei societafii si naturii spre armonie ?i progres autentic.

Contradicha economico-ecologicâ a apárut çi a evolutionat ca urmare a principiilor traditionale de folosire a naturii, neîntelegerii faptului câ resursele sînt limitate si câ multe din ele nu pot fi reînnoite.

Atitudinilor distructive fatá de mediul natural ïnconjuràtor astázi trebuie contrapuse abordàri noi, care ar conduce societatea çi natura la o coadaptare reciproca în scopul supravietuirii omenirii si salvárii vietii pe pámínt. Astázi devine tot mai evident câ solutionarea-problemelor ecologice poate avea succès numai pe calea perfectionârii relatiilor atît din cadrul societâ{ii, cît si dintre societate çi naturà.

Tóate cele mentionate în scopul argumentàrii actualitàtii tematicii în cauzâ necesité elaborâri stiinfrfice adecvate caracterului complex al problemelor de care ne-am preocupat si pe care le examinàm în continuare.

Gradu! de cercetare a problemei. în ultímele decenii problemele ecologice au solicitât atentia multor cercetàtori si centre çtiintifice din lume.1Abordârile teoretice, metodele de cercetare si solutiile propuse au fost varíate, uneori chiar diametral opuse. Sernnalînd pericolul catastrofei ecologice, unii cercetàtori au promovat o viziune tehnocraticâ-optimistà a evitârii acestuia. Legînd problema supravietuirii omenirii numai de evitarea râzboiului termo-nuclear, aceçti cercetàtori si-au exprimat certitudinea, cà progresul de mai departe în çtiintà çi tehnicà este unica cale de depàsire a conflictului dramatic dintre societate si naturà. O astfel de viziune a solutiei problemei este unilateralà, necompletâ çi, desigur, simplista. Modalitàtile lichidàrii pericolului care ne amenintâ trebuie vàzute nu numai

1. Cohen Y. - Applications of control theory in ecology: Proceedings of the Symbosium on Optimal Control Theory held at the State University of New York, Syracuse, New York, August 10-16, 1986; Barbauit R. - Ecologie generate, - Paris e.a.: Masson, 1983; Hrsg. von K. Unger und G. Stocker, u. a. - Biophysikalische

în preîntîmpinarea unui eventual râzboi termo-nuclear, nu numai în elaborarea tehnologiilor ecologic ameliorate, dar si în rationalizarea sistemelor politice, comunicative, de instruire a oamenilor, de relatii eu publicul etc. Anume acest racurs al problemei date a solicitât mai putin atentia cercetâtorilor çi deci anume acest gol urmeazà sa fie complétât atît prin cercetâri teoretico-stiintifice, cît si prin activitàti practice corespunzâtoare.

Dat fiind faptul câ mediul natural ambiant si calitatea vietii omuluí din lumea industrializatá (si nu numai de aici) se aflâ în agravare crescîndâ nu numai din cauza factorilor tehnici luaji prin sine înçisi, dar si ca rezultat al circumstantelor de ordin social-politic, demografic, psihologic, cultural etc., inerente societâtiilor contemporane, este necesarâ o abordare în complex a problemelor privind perfec|ionarea relatiilor sociale cît çi impactul lor asupra naturii.

In toate timpurile în gândirea umanà n-au întîrziat sà aparà sisteme ideologice, flecare din ele cu ambijia de a aduce omenirii solutionarea diferitelor probleme de ordin spiritual, filosofic, social sau economic.

Am putea sà subliniem cà pe parcursul secolelor toate aceste sisteme au suferit un esec respectiv. Dar în aceastá afirmatie este si o exagerare. In realitate, toate sistemele în cauzá - mai mult sau mai putin - au câzut în capcana alternativei inductie/ deductie. Unele au generalizat experienta limitatá, áltele íncercau sà concretizeze la un nivel précis ideología rámasá scolasticá.

Unele ideologii reductioniste - adicâ care au redus omul la una din dimensiunile sale $i problema la unul din aspectele ei -pentru a supravietui au préférât vocajia globalá, $i pe màsura dezvoltárii se fndepártau de realitátile concrete pentru a rámíne

(Sfír§rtut trímíteríi 1)

Ökologie und Okosystem-fordchung. • Berlin, 1981; Cation W.R. Overshoot, the ecological basis of revolutionary change. - University of Illinois, U.S.A., 1980;EbellngW., Peschel M.- Dynamical networks (Mathematical ecology). - Berlin, 1989; Kogan M. Ecological theory and integrated pest management practice. - New York, 1986; Horz H. Philosophie und Ökologie.- Berlin , 1986; Stugren B. - Bazele ecoIgiei generale. - Bucuregti, 1982; Westman W.E. Ecology, impact assessment and environmental planing. - New York, 1985; Digby P. Multivariate analysis of ecological communities. - London, 1987

în limítele care în áltele timpuri se numeau "cercle bizantine" (querelles byzantines).

Cum, deci, putem sà nu ne uimim de un dezinteres în creçtere din partea persoanelor adminístrate pentru administrârile, dupa pàrerea lor, foarte îndepârtate, foarte impersonale, cu o neïncredere fatâ de oricare structuré sau ligà política considérate în acelasi mod?

Periodie, în cazul crizei problemelor abórdate, sunt promovate sau impuse solutionârile extreme, ca fascismul, stalinismul, sau chiar anarhismul...

Cu toate acestea, psihologia ne învatà modul de a întretine relatiile între persoane, între grupe sau în cadrul grupelor. Apare dialogul - în relatiile de fiecare zi - ca cea mai bunà solu{ie. De ce, însâ, sâ nu-l aplicâm la un nivel mai înalt, si îndeosebi, în domeniul politicii în sensul ei cel mai précis, de gestionare optimalà a societátii umane si a relatiilor ei cu mediul natural al omului?

Multe obstacole par a se dresa în tata unei politici de dialog sistematic.

Obstacolele psihologice au drept consecintà defetismul sau mentalitatea de asistenta din partea persoanei adminístrate. Cum sublinia Georges Bernanos: "Cum vreti ca un om format, din primele ore ale vietii sale eonstiente, obisnuit cu servitujii nenumàrate, sà ataçeze premiul cel mare la independenta sa spiritualà vizavi de un sistem concret, organizat nu numai pentru a-i da confort eu un prêt cît mai redus, dar si pentru a-l améliora fàrâ încetare?".

Obstacolele pedagogice rezidà în aceea câ în majoritatea tàrilor lumii occidentale çi orientale învàtâmîntul râmâne relativ statie si putin orientât spre realitàtile muncii, gestiunii prívate sau publice, reflec{ii independente. Din toate acestea rezultâ o pasivitate intelectualà care poate fi manipulatà pe îndelete.

Obstacolele materiale ce constau în creçterea îndepàrtârii între receptor si emitàtor - fie în comunicare, în politicé sau în alte domenii - fac dialogul imposibil sau cel putin greu de examinât în cazul conditiilor inégalé de formare sau de dezvoltare.

Obstacolele ideologice rezultâ din faptul câ scopul "marilor institut» de gândire" deseori e substanta lor proprie, care va fi

pusä în pericol de "disidenti" de tot soiul. Aladar, noi ne întîlnim din nou cu aspectul psihologic al problemei.

Totusi, acest aspect e foarte semnificativ pentru a observa aparitia regulatä de apropieri, sau chiar ideologii, care neagä prezentarea tuturor lucrurilor în termeni alternativi: dreapta-stïnga, liberalism-autoritarism, capitalism-socialism, idealism-realism, confesionalism-gîndirea libera, etc.

Unitatea dintre activitatea practicá si stiinfá (Ferdinand Lasalle); convergente între socialism si liberalism (Edgard Faure); participare (Charles de Gaulle); cogestiune (Germania Federalá: économie de piafa) si autogestiune (lugoslavia: socialismul de stat); sistemul federal sau confederal (SUA - Elvetia); decentralizarea responsabilitätilor (Alain Peyrefitt); mitul si realitatea "societätii suedeze" (care inspira pe Jacques Chaban-Delmas, J-J Servan-Schreiber si Michel Rocar) etc. Nemaipomenind de tärile subdezvoltate unde situadle sînt difícil de comparât...

Evident cá în tóate fatitudinile si în interiorul tuturor sistemelor ideologice sau socio-economice existà aceeaçi vointá intrínseca de a dialoga si extrínseca de a converga (ceea ce va permite de a vedea în Jean Coutrot un soi de prevestitor referitor la opera apärutä în 1936 "Umanismul economic").

Çi dacá e posbil de a concepe un plan global de convergenfä, e mult mai pragmatic sä examinäm política dialogului în microzona vietii sociale cum este comuna.

La nivelul comunei, trebuie de ales între cäldura omeneascä a celei mai mici unitaji posibile si eficacitatea functionalä a asociatiilor mai largi. Oare aceasta este incompatibil? între idealism realism se situeazä ideo-realismul (Proudhon).,

Experientele elvetiene çi Scandinave pot servi ca bazä pentru o reflectie prospectivä pe tema participärii administrative situate în plan comunal. Cu tóate acestea - si aceasta e în pofida interesului evident al tradifiei elvetiene în acest domeniu concret - noi am concentrât atentia noasträ asupra exemplului scandinav care cu disparitia practicilor cantonale elvejiene a adus o omogenitate deosebità. Din alta parte, tärile Scandinave oferä un exemplu de întîlnire între. aspectele care mult timp se considerau incompatibile. ßi într-adevâr, acolo coexista centralismul de stat si decentralizarea administrativä, antreprenoriat liber si social-

democratia, credinta religioasà ambiantâ si modernismul. Noi gâsim acolo aceste douâ no}iuni de bazà pentru a cunoaçte convergenta dialogul.

Dupà aceastà introducere care posibil pàcâtuieste prin exces de íilosofie, analizele, documéntele çi anexele, care vor urma, vor pàrea mai aride, îndeosebi mai pragmatice. Cu toate acestea, cîteva reflectii anterioare s-au adeverit a fi utile pentru a situa demersul lucràrii date în contextul sàu global, în mijlocul demersului personal care formeazà aceastà definiré, data în timpul unei asamblei a Consiliului Ecumenic al Bisericilor.

Participarea e pur si simplu o manierâ noua de a descrie cercetarea identitâtii, comunitâtii si a pâcii, care mereu a fost una din forte motrice din istoria omenirii. Fiinte omeneçti pe drumul spre veritabila comunitate si pace autenticé se apropie de participarea deplinà. Miçcarea ecumenicâ afirmâ câ participarea deplinà este unul din obiectivele sale, pentru câ ea face parte integrantà a câutârii unitâtii creçtinesti si societàtii juste.

Participarea e consideratâ ca ceea, ce dâ fiinfelor umane, fàrâ distinctie de rasá, sex sau de clasà, posibilitatea:

- de a aduce o contribuée semnificativâ deciziilor politice care intereseazâ comunitâti/e, inclusiv alegerea acelora, care le reprezintâ în cazul adoptârilor de decizii;

- de a manifesta dezacordul lor fafà de deciziile politice sau economice fàrâ a se terne de represalii;

- de a dispune de in formata care le vor permite de a tua decizii responsabile;

- de a avea accès la posibilitâtile educatiei care vor spori participarea;

- de a deschide si a manifesta identitâtile sale culturale diverse, râmânând în aceJaçi timp deschise pentru alte identitâti;

- de a avea sentimentul câ ei sfnt membri ascultati si respectâti de societatea lor.

In acest fel - în toatâ lógica comunicationalâ - teza prezentatâ aduce în sine o solutie, dar nu o ilustrare de aceastà solutie, mai curând o apropiere de un demers politic, care ar putea servi ca bazá practica si de investigalii în domeniul gestiunii si prospectàrii socio-politice.

Scopu/ sí sarcinile Investigatfeí. Scopul urmârit în tezâ este: examinarea problemei protectiei mediului înconjuràtor prin prisma sporirii în acest sens a rolului administratiei publice pe calea rationalizârii sistemelor politice, democratizàrii în continuare a societâtilor contemporane, încadrârii masive a populatiei în elaborarea, adoptarea si realizarea mâsurilor de ocrotire a naturii si de ameliorare a calitàtii vietii oamenilor.

în vederea atingerii acestui scop competitorul çi-a propus solutionarea urmàtoarelor sarcini:

- sistematizarea çi analiza actelor juridice internationale eu privire la protectia mediului natural, îndeosebi a regnului animal;

- analiza teoriilor referitoare la situafia mediului ambiant si la modalitâtile de evitare a catastrofei ecologice;

- examinarea raportului dintre consideratiile internationale si púnetele de vedere locale în protectia mediului înconjuràtor;

- elucidarea chestiunilor descentralizara optime a proceselor administratiei publice, redistribuirá atribup'ilor si responsabilitâtilor între organele centrale si cele locale în tôt ce tine de domeniul utilizârii mediului ambiant, armonizârii raporturilor dintre societate si naturâ, asiguràrii securitâp'i ecologice, dezvoltârii umane durabile;

- identificarea conditiilor si mecanisrnelor conlucrârii între diferite niveluri ale sistemului gestiona!;

- sintetizarea sub multiple aspecte si referiri re'lationale a problemelor: démocratie reprezentativâ si individ; putere publica si démocratie directa (participativâ); dorintele cetâtenilor si sprijinul populatiei;

- cercetarea problemelor generale privind managementul relatiilor eu publicul;

- relevarea rolului factorului informaponal, instruira si educatiei ecologice a populatiei în activitâtile de ocrotire a naturii.

Contributia stiintificâ origínala a Investigatiei.

Originalitatea çtiintificà a cercetàrilor efectúate este determinatâ de scopurile si sarcinile lor çi poate fi exprimatà prin urmâtoarele momente generale:

- defïnirea caracterului complex al problemei mediului ambiant, implicit al modalitâtilor abordârii depâçirii ei eu referiri preponderente la importanta factorului uman In tôt ce fine de acest domeniu;

- examinarea obiectivelor structurârii administrapei publice, imperativelor lârgirii democrafiei, Indeosebi celei directe (participative) çi a rolului acestora în solutionarea problemelor protectiei mediului ambiant la diferite niveluri, dar mai aies, la ce! local;

- relevarea necesitáfii si câilor de constientizare de câtre populafie a intereselor, responsabilitâtilor si initiativelor proprii în elaborarea $i realizarea programelor ample privind punerea în armonie a raporturilor dintre om natura;

- identiíicarea mecanismelor de conlucrare practica între diferite niveluri aie administratiei publice $i a rolului informatiei veridice în solutionarea problemelor ecologice eu care se confruntà societatea în întregime si comunitàple concrete.

Valoarea practica si aprobarea rezuitateior investigatiei. Rezultatele investigatiiior efectúate, aspectele si considérentele dezvoltate Tn lucràrile publícate au o valoare atât çtiintificà, cât $i practicâ. Pe de o parte ele pot servi drept bazà teoreticà pentru noi cercetari a problemelor similare, iar pe de altà parte pot fi aplícate în practica rationalizàrii administratiei publice çi a managernentului relatiilor în cadrul comunitâtilor locale çi al unitâtilor de productie.

Continutul si considérentele principale aie cercetàrilor au fost expuse în 2 monografii, câteva brosuri si mai multe articole çtiintifice publícate în revístele din \arâ, de peste hotare çi cele internationale. Unele rezultate obtinute au fost prezentate sub forma de rapoarte si comunicàri în cadrul conferintelor si simpozioanelor çtiintifice, printre care sí cele organízate de diferite

asociafii si organisme internationale, membru al càrora este çi competí torul.

Expunerea succintâ a considerafittor principale ale investigatiei

In referai sînt sintetízate reflecfiile teoretice privind esenfa problemelor protectiei mediului înconjuràtor çi împortanta rationalizàrii administratiei publice în solutionarea lor practicà. Competitorul trateazá problemele poluárii eu referiri asupra aerului, apei si solului, la care se adaugà problemele zgomotului. Se subliniazà problema evacuàrii deçeurilor organice, care devoreazâ cantitâti considerabile din oxigenul conjinut în apà, deteriorând în acest fel conditiile de via|à aie diferitelor specii zoologice çi vegetale. Cresterea cantitâtii deseurilor este proporjionalà eu cresterea producjiei materiale si pune problème din ce în ce mai alarmante pentru cea mai mare parte a làrilor industríale çi în spécial a teritoriilor cu populafie densà.

Problemele poluárii (prin procese de interconditionare succesivá) afecteazà practic toate domeniile vietiï sociale, iar solutionarea lor necesita actiuni nationale çi internationale extinse, bazate pe considera^ législative, economice si tehnice, care la rândul !or necesitâ o importantâ çi diversificatà actiune de cercetare. Este subliniat faptul câ política protectiei mediului presupune o ampia colaborare stiinjificá internationalà. Cunoasterea actúala a problemelor poluárii este departe de a fi completa, iar caracterul concomitent al existentei problemelor în toate tàrile industrialízate impune coordonarea cercetàrii internationale, atât pentru cresterea utilizârii rezultatelor cercetàrii, pentru evitarea risipei de efort uman si material, dar çi pentru multiple alte considérente.

Sînt menjionate anumíte regularizan prevàzute în declaraba asupra conditiilor de mediu al individului uman, rezultate în urma conferintelor ONU de la Stokholm (1972) çi Rio de Janeiro (1992). O regulà generalâ este faptul cà flecare tara trebuie ea însâçi sa ia mâsurile utile pentru rezolvarea propriilor problème de poluare. Colaborarea internationalà nu trebuie consideratâ ca o actívitate principalá în vederea solutionârii problemelor de mediu care se ivesc pe plan national si local. Pentru exemplificare se mentioneazà cà în ultima sutâ de ani eforturile publice aie

Europei de Vest împotriva poluärii sînt preponderente în cadrul comunelor.

Eventuala epuizare a resurselor mondiale, cel putin pentru anumite minerale, este examinatá mai larg în relaie atît cu creçterea producflei ?i consumului de materii prime minerale, cît si eu creçterea populatiei globului.

Cea mai mare parte a activitätilor umane-de la folosirea îngrâsâmintelor chimice pînà la consumurile de energie (de toate sorturile - energie electrica, termicä, mecanicä, psihicä etc.), aratä o crestere exponentialä, cu întreaga suitä de probleme pe care cresterea exponentialä le genereazä.

Sînt de asemenea discútate în conditiile creçterilor exponentiale atît evolutia resurselor reciclabile, cît evolutia resurselor limítate, precum si a solutiilor alternative, subliniindu-se faptul cä süprafa{a tezei nu poate fi extinsä.

Ca rezultat al presiunii masive asupra mediului natural pagubi enorme sînt pricinuite regnului animal, vegetal si mineral. La Conferinta ONU privind problemele mediului ínconjurátor si dezvoltarea de la Rio de Janeiro (1992) s-a subliniat cá anual dispar circa 10-15 mii varietäti de organisme, ceea ce reduce substantial banca resurselor genetice pe care se spríjiná întreaga muncä de selecjionare, de promovare a metodelor geno-inginerepti în vederea creärii noilor soiuri de plante si rase de animale, precum si noilor microorganisme pentru procesele biochimice ?i biotehnologiile de azi si de perspectivä.

Problemática poluärii s¡ problemática resurselor reprezintä douä dintre efectele reproçate cresterilor economice cu consecintele rele si uneori nefaste pentru existenta omului. Dezbaterile si aeuzatiile sînt în continuu progres, pentru cà pînà în prezent nu pot fi încâ realízate efectele secundare nocive aie creçterii economice sí industríale continue. Cunoaçterea tardivâ a acestor efecte secundare prezintä una dintre característicile creçterii exponentiale, si anume aceea în care consecintele creçterii nu apar în întregime, decât la un stadiu evolutiv avansat.

în majoritatea cazurilor, efectele secundare sunt interne din punctul de vedere al întreprinderilor provocatoare - pentru câ ele nu simt încâ pe propriul buget efectele nocive impuse mediului sub formä de poluare sau epuizare (numai începutul epuizàrii) a anumitor resurse.

Referitor la efectele externe în domeniul tehnico-economic se poartà discutii asupra posibilitâ{ilor de codeterminare: esentà si démocratie la locurile de muncâ, securitate socialâ çi démocratie directa.

Pe lîngâ caracteru 1 international, poluarea prezintà si un caracter acut prin referire la exploatarea abuzivà a mediului ambiant raportatà la modul de crestere a productiei si de consum a materiilor prime etc., precum si la rata de crestere a populatiei mondiale.

In legâturâ eu aceasta este subliniatá dubla întrebare cru-cialá, care se pune în zilele noastre, çi anume: este oare cresterea economiei în sine, aceea care uzeazâ çi degradeazà, prin forta lucrurilor, fiintele umane, resursele si mediul, sau chiar política cresterii este aceea care poate fi organizatà astfel, încât sà menajeze problemele în cauzà, sâ evite epuizarea resurselor rare existente çi sá mentiná mediile apte pentru activitâtile umane?

Dublul râspuns la aceastà întrebare dublâ este marcat în cadrul subcapitolului potrivit celor doua tendinte majore: tendinta pesimista (catastrofalâ) si tendinta optimistà.

In primul caz (pesimistic), discutía posibilitátilor viitoare ale omenirii a avut la bazà raportul Meadows (Meadoes Report) prezentat în cartea "Limítele cresterii", care cuprinde analiza corelatíilor çi a influentelor reciproce în relatie eu urmâtorii cinci factori critici luati sub raport global: cresterea populatiei, produefia de bunuri alimentare; índustrialízarea, epuizarea resurselor naturale si poluarea. Potrivit primelor rezultate aie raportului, gradul de risc este atît de mare, în cazul creçterii continua, încît conduce la o situatie globalà catastrófica. Sub influenta raportului Meadows çi a altor rapoarte pesimiste, s-a cristalizat ideea, potrivit câreia "sistemul social actual este considérât ca un inamic" çi "dacá vrem sà supravietuim, cresterea nu poate dura la nesfârsit".

Aceste teorii alarmiste, care prevàd catastrofa globalà, acuzâ în fond imperfectiunea sistemului social, eu sublinieri (precizàri) asupra economiei de piatâ, care chipurile este vïnovatâ de toatâ mizería poluârii si exploatârii abuzive çi în mod neîndoielnic datoritâ faptului câ economía de piatâ, în sine, nu rezolvà problemele mediului.

Autorii raportului sus-numit au exprimat convingerea câ recunoasterea limitelor cantitative aie globului în Tntregime si consecintelor tragice de depàsire a acestora e decisivâ pentru lansarea unui nou mod de gândire, care va conduce la o revizuire fundaméntala a comportamentului speciei umane çi, ca urmare, a oricárui model de societate actúala. Autorii în cauzà au subliniat necesitatea metodelor complet noi pentru a orienta finalitatea societätii spre echilibru în loc de creçtere. Oricare încercare premeditatà, care názuieste a atinge starea echilibrului rational çi stabil prin màsurile metodice, trebuie, dupä pärerea autorilor raportului, sâ se bazeze pe o modificare fundaméntala a finalitâtilor çi a normelor valorice pe plan individual, national çi global.

In al doilea caz (teoriile optimiste), discutía posibilitätilor viitoare ale omenirii are la bazä criticile aduse "Limitelor cresterii" în conditiile în care cantitatea unei bune parti a resurselor existente este în crestere de la un an la altul, ca çi eforturile fâcute pentru realizarea acestor cresteri. Problema rezidâ în evaluarea cheltuielilor de ordin social çi este dezvoltatâ în continuarea acestui référât. Aici, însâ, subliniem câ în documéntele de program ale Conferintei ONU de la Rio de Janeiro (1992) elabórate în spiritul teoriilor optimiste se mentioneazä câ "ecología färä o crestere economicé consfinteste säräcia çi nedreptatea", cä "protectia mediului ambiant trebuie sà devinä o componentä inalienabilä a procesului dezvoltärii çi nu poate fi examinatä în afara lui".

Cum a fost deja mentfonat, actiunea nationalä necesité formarea unei partí integrante de colaborare international, cuprinzînd un schimb general de experientä çi de rezultate ale investigatiilor, inclusiv concluziile acordurilor internationale. De pildä, concepta diferíté asupra politicii mediului ínconjurátor în térile industrialízate çi în tärile în curs de dezvoltare. Jérile în curs de dezvoltare subliniazà cé preocupârile pentru mediul ínconjurátor nu trebuie sé serveascá ca pretext pentru a interveni în afacerile interne aie fiecàrei täri, de exemplu stipulâmd nórmele de produse (bunurile materiale uzitate în procesul de productie), ceea ce e difícil de realizat în industria {àrilor în curs de dezvoltare. Este necesar de ajutat tärile în curs de dezvoltare în constientizarea faptului câ ignorarea normelor internationale privind gradul de poiuare în industrie este o frînâ serioasà în dezvoltarea economiei lor nationale.

Problemática utilizárii resurselor pámántului e complicatá de existenta frontierelor nationale, dat fiind faptul cá materia prima nu e repartízatá Tn mod egal, si, ca urmare, táríle nu se alimenteazá din resursele lor proprii. "[arile industrialízate, care ín primul ránd sínt marii consumatori de materie prima, ín majoritatea lor n-o produc, $i ín consecíntá depind ín mare másurá de conventiile íncheiate pe plan interna{ional.

Problemele politice axate ín jurul problematicii referitoare la materia prima pe plan international par a avea un caracter mai urgent mai esenfial decít problemática penurii ínsá$i.

In lucrárile publícate sínt elabórate puñete de vedere asupra problematicii raporturilor íntre mediul ínconjurátor si democratie, sínt exprimate ideí asupra modificárii metodelor de gestiune ín societate, condítionínd o política mai orientatá catre viitor, o políticá ce ia ín considerare dorinfele populajíei, care, evitánd epuizarea resurselor limítate, mentine mediul íntr-o stare corespunzátoare activitá|ii si bunástárii omului.

In ceea ce priveste evaluarea utilítátíí diferitelor solu^ii, trebuie íncercat sá se afle preferintele populatíei, prin care cea mai democraticé metodá-metoda prevázutá de catre economía de piafá, care functioneazá bine prin aceea cá fiecare consumator exercitá o influentá continua asupra íntregii economii a societátii. Puterea publicá trebuie sá íntrepríndá o planificare economicá potrivit principiilor fundaméntale ale economiei de piatá si sá compare avantajele si inconvenientele tuturor sorturílor de acfiuni publice revigorínd ín acest fel participarea democrática a populatiei.

O asemenea gíndire presupune ca administratia publicá sá fie descentrafizatá prin descentralizare administratia publicá va fi mai bine orientatá cátre servicíi si bunástarea umaná ín care proiectele se dezvoltá cu participarea mai directa a populatiei.

Conditiile unei astfel de descentralízári a autoritátii adminís-trative ín favoarea colectivítátilor lócale sínt, ínaínte de tóate, stabilirea si elaborarea prin consultári si índrumare centralá a unor principii uniforme, pentru calculul economic $i stabilirea bugetului local.

ín situatia ín care trebuie sá se puná accent pe calcule de rentabilitate a economiei publice si pe participarea populatiei, va fi necesará o cre$tere a aportului adus de cátre stíinjele sociale,

precum si intensificarea activitä|ilor informative alàturi de populare.

In economía de piafä, producätorii nu iau în considerare efectele negative ale producjiei, cînd acestea nu se manifesté asupra bugetului si costurilor întreprinderii, pentru cä aceste efecte sînt exterioare fiecârei ïntreprinderi. Caracterul extern ai necazurilor este mentinut atîta timp cît aceste cheltuieli sînt supórtate de administraba publica.

Pentru rezolvarea problemei se intentioneazá únele solutii, discútate alternativ în accepjiunea unor obliga{it identice aie gestiunii fundamentale, atît pentru economía de piatä, cît si pentru cea publica.

Sînt de asemenea discútate alternative çi solutiie referitoare la centralizare çi descentralizare, principiile fundamentale ale repartizärii atributiilor, conditiile descentralizârii si conditiile expansíunii publice în vederea asigurárii unuí grad optim de protectie, folosind cáile naturale spre o política uniformé.

Este sublíniata necesitatea functionárii unor institut» de cercetare în domeniul exploatärü ?i gestiunii sectorului public, pentru reducerea distanfei díntre oamenii politici si populafie, ín vederea atenuárii efectelor une i societä{i alienate.

Aceste deziderate sînt cu atît mai posibile, cu cît teoria catastrofelor nu este atît de convingätoare chiar în conduite în care demócrata directa nu este lipsitä de probleme. Se constaté necesitatea acuta a unor schimbàri structurale ale administratiei.

In lucrärile publícate este relevât rolul competenteí politice ?i profesionale în planificarea fizicá çi protectia mediului, necesitatea unor cercetari asupra democrafiei directe. Se precizeazá cerinta ca orice început de évoluée a unei politici comunale sä benefícieze de un anumit sprijin.

In lucrärile publícate çi cele pregätite cätre tipar sînt de asemenea tratate trei momente de príncipiu care cuprind: obligatiile gestiunii fundamentale; condítiile descentralizârii çi consideratii referitoare la mediile ínconjurátoare, cu ocazia planificar» economice.

Premisele dezvoltârii a primului din ele constau ín prezicerile primejdioase asupra unei situatii globale catastrofice care conduc la critici impotriva sístemului social ín societätile industríale dezvoltate, reprosíndu-se oamenilor politici ca si celor industrian

cä acordä prea putinä atentie problemelor referitoare la calitatea vietii comparativ cu importarla datä creçterii economice, respectiv cantitéfíi si compozitiei productiei, în condifiile agravärii poluärii fizice çi a inconvenientelor zgomotuluí.

Frontiera íntre economía de piatâ si gestiunea sau administra{ia publicà este determinatä atît de condifiile tehnice, cît si de evaluárile politice, respectiv de faptul cä în economía de piafa nu sînt suficient luate în considerare efectele asupra mediului exterior si asupra calitâfii viefii (condifiile de muncâ, procesele de decizie si mediul natural). Economía de piafa, ca si planificarea si adminístrala publica pot fi organízate sub diferite forme.

Economía de piatâ poate prezenta un caracter mai mult sau mai putin concurential; cînd predominé caracterul concurenfial se poate spune cä este un sistem foarte descentraliza^ în care fiecare consumator exercitä o influentä constantâ çi directa în deliberäri.

Tn aceastä acceptiune, procesul administrativ poate fi centralizat sau descentralizat, iar în acest fei o gestiune publica, principial poate duce la aceeasi eficacitate economicä, ca si o gestiune de piatä.

Faptul cä o parte din nevoile populafiei sînt satisfäcute prin-tr-o administrare publica presupune cä aceastä administrare nu trebuie sà evite evaluarea economicé a avantajelor çi dezavantajelor oferite de economía de piafà, pentru prestatii identice.

în aceastä ordine de ideî, gestiunea fundatnentalé va crea aceleasi obligafii atît pentru economía de piatâ, cît çi pentru economía publicà. Acestea sînt:

- sä culeagä informatii de la populatie referitoare la preferintele

acesteia;

- sä repartizeze factorii de productie potrivit acestor preferinte;

- sä determine tehnica de productie corespunzâtoare;

- sä incurajeze persoanele si întreprinderile la economisire si

la dezvoltarea unei tehnici ameliorate;

- sä coordoneze toate deciziile luate de întreprinderi $i

persoane, astfel încft fiecare intreprindere sä producá cu

exactitate calitätile cerute de persoanele particulare sau de puterile publice.

Pentru ca planificarea çi gestiunea publicä sä poatá ajunge la aceeaçi eficacitate economicé cu un mecanism de piatâ concurential, obligatiile trebuie repartizate acelor autoritäti publice care sînt cele mai bune pentru rezolvarea acestor problème.

Al doilea moment dezvoltâ un numär însemnat de aspecte aie gestiunii publice referitoare la repartizarea sarcinilor; política mediului; modul de finantare, grupe principale de conditii; norme tehnico-igienice uniforme; avantajele descentralizärii etc.

Principiul fundamental al repartizärii obligatiilor publice, formulât de J. Timbergen, cere ca o sarcinä (atributie) sä fie plasatä la un nivel atît de ridicat încît autoritatea sä fie în stare sä ia în considerare tóate efectele esentiale ale politicií practícate în teritoriile geografice si tehnicile autoritätii. Pentru ilustrarea ideii s-a luat exemplul urmâtor. Ruhrul, centru industrial al Germaniei, emite zilnic cantitâ{i mari de suspensii sulfuroase çi de altä naturä care polueazä aerul nu numai în jurul Ruhrului, ci çi în functie de regimul vînturilor - în Norvegia, unde se depune prin ploi. Cu alte cuvinte, o tara produce poluare (emitátor), ¡ar o alta (sau mai multe) o receptioneazá (receptor). In acest caz, política mediului în tara receptoare este neputincioasä sä asigure controlul politicií mediului în {ara emitätoare (producätoare) de poluanji. Este în fapt motivul pentru care trebuie numitá o autoritate internationalá pentru a se putea realiza o planificare si administrare corespunzátoare.

Repartizarea gestiunii çi a planificárii la diferite niveluri si autoritäti cu caracter international, national çi local presupune în mod consecvent o forma de planificare coordonatá çi de stabilire a unor regulí si cadre pentru activitätile fiecärei autoritäti, astfei încît eventualele neîntelegeri sau conflicte între diferitele unitäti çi în política de ansamblu sä fie regíate într-o maniera justificatà. Formeie de administrare sau de planificare coordonatá pot fi diferite, ele depinzând de vointe politice, în ceea ce priveçte centralizarea si descentralizarea, vointe care pot fi influentate de o serie de interese.

Pe plan local este evident ca statut sä fie mai putin angajat în finantarea notabilä a politicií mediului, iar în acest caz cheltuielile,

mâsurile de epurare, exploatarea sta}iilor de epurare sînt rezolvate prin autoritäre locale.

Un mod de finanjare care implica taxe industríale variabile, potrivit graduluí de poluare si posibilitátile mediului, poate intluenta locul de amplasare a ïntreprinderilor çi aglomerärilor în sensul unei repartit» a factorilor de productie.

Principalele grupe de mijloace necesare pentru ameliorarea posibilitâtilor de descentralizare sînt urmâtoarele:

- formarea de unitâti locale si regionale mai mari;

- precizarea unor norme uniforme aie compozitiei produselor

si poluanfilor;

- precizarea unor principii uniforme aie finantärii si planificärii

economice a politicii mediului, astfei incît problemele mediului

sä intre in calcúlele de investitii aie ïntreprinderilor.

Descentralizarea of era avantajul cá sacrificiile economice pe

care societatea trebuie sä le consacre luptei ímpotriva poluárii mediului ditera în functie de cazuri si teritorii, fapt ce încurajeazâ alegerea unor amplasamente care limiteazä aceste sacrificii.

Al treilea moment include mai multe aspecte referitoare la expansiunea publicá: interesele asupra mediilor Tnconjurätoare gradul de poluare optimal etc.

Este fireascä evitarea agresiunii agentilor poluanti asupra conditiilor noastre de viafä fundamentale, iar în aceastä situatie problema rentabilitätii din punct de vedere al economiei sociale devine lipsitä de sens. Sînt cazuri cînd pentru protejarea mediului vital este necesarä întreruperea unor activitàti profitabile pentru societate.

In astfei de situa?» este de asemenea firesc ca reprezentantii industriel si comertului sâ-si exprime dezacordul fafâ de o política ce sustine în mod exclusiv considerable asupra mediului, neglijînd celelalte consideratii sociale de care trebuie sä se tina seama.

Se subliniazä cä, în cazul planificärii economice, determinarea normelor de poluare optimalä în raport cu posibilitare tehnice çi economice care existé la un moment dat, considerable pentru mediul înconjuràtor ar putea läsa loe reflexiilor societátii cu privire la másurile care pot conduce la o bunästare ulterioará sporitá, în aceeasi manierá ca si celelalte mäsuri publice.

în astfei de cazuri autoritätile care trebuie sä precizeze regulile tehnico-igienice care acoperä ïntreaga tarä, sau care trebuie sä determine conditiile de calitate impuse apelor curgätoare, lacurilor, märilor, zonelor naturale si aerului, pot stabili o bazä de decizie care sä cuprindä:

- o característica a zonei sau a conditiílor populatiei, influentate de o sursä de poluare;

- o descriere a soiutiilor tehnice alternative care priveçte mediul fnconjurätor, precum si stabilirea unui calcul de cheltuieli;

- o evaluare a ameliorärii calitäfilor mediului, adicä o evaluare a intereselor consumatorilor $i finalitatea politicä.

O opinie interesantä asupra mediului ínconjurátor poate constituí conditia cea mai importantä a mäsurilor în acest domeniu.

Un procès de decizie politicä, bazatä pe o evaluare potrivit principiilor uniforme, intereselor consumatorilor ?i finalitätii politice, pare o cale naturalä cätre o politicä uniforma.

O ameliorare a bazei de decizie política potrivit acestor indicatií presupune cä autoritätile - çi mai ales comunele secundare çi comunele primare - se aflä chiar în situaba de a face astfel de calcule referitoare la economía socialä.

Pentru ameliorarea bazei de decizie politicä, în special comunele secundare si cele priumare trebuie sä fíe sprijinite de un institut de cercetäri pentru analiza cost-beneficiu, metode si mäsuri pentru evaluarea si ameliorarea conditiilor de mediu etc.

Nu putem sä nu constatäm cä omenírea numai recent a înteles completamente amploarea unor efecte nefaste asupra mediului natural çi urban.

Un regim administrativ poate fi organizat aproape în mod ideal, de exemplu, prin desfäsurarea procesului de descentralizare în cadrul regimului local, care are contacte strînse eu alegätorii datoritä votärilor freevente sau altor forme de studii politice, sondaje ale opiniei publice.

Cercetärile sociale, incluzînd cercetärile economice, au neglijat dezvoltarea metodelor în domeniul calculelor eu referiri la economía socialä. In ceea ce príveste cercetärile de analizä cost-beneficiu acestea presupun un fei de calcul de rentabilitate sau o teoríe de investit» în economía publica, unde se examineazä posibilitadle

alternative, coordonînd avantajele si dezavantajele pentru grupele de populatie într-un rezumat (o apreciere sumará) care reflecté finalitàtile politice. In definitiv politicienii au o bazâ mai bunâ pentru a alege o alternativa préfératâ. într-adevàr este vorba de o metodà de planificare economicé care fine seama de diferite interese ale populafiei ïn raport eu cheltuielile.

Existé doué orientéri principale pentru a mésura calitéfile mediului ïnconjurâtor. Prima din ele examineazá voinfa populafiei de a pléti pentru calitatea mediului. Se încearcà de a màsura avantajul oricàrei ameliorári a mediului, luînd în considerare voinfa populafiei de a pléti pentru o anumitá ameliorare a mediului.

A doua orientare préféré de a indica efectul ameliorérilor în baza interviurilor luate de la populatie sau de la politicienii locali.

O institufie publicé cu privire la economía exploatárii este nu mai pu?in importanté decît o instituée de alimentare a statului sau alte laboratoare bacteriologice si tehnice. Este necesar de a înfiinfa o instituée de planificare economicé în domeniul mediului ïnconjurâtor.

In ultimii 30 de ani în domeniul economiei exploatárii a avut loe o evolutie adeváratá sprijinitâ de cercetéri în matematicé si çtiinfe naturale, care s-au ocupat de metodele de gestiune denumite activitate analiticé. Aceste metode au fost aplícate cu succès în industrie si ele sînt pe calea de a gési accès la administraba publicé.

O instituée independenté de cercetéri ar putea fi utila si pentru elaborarea bugetului si planificérii în domeniile neglijate, pentru cà este necesar de a sti dacá avem nevoie de a ajunge la "reglementarea sanitaré" pentru toaté tara înainte de a ajunge la o "reglementare de planificare economicà".

ín cadrul problematicii abórdate sînt examínate si chestiunile privind distantele între omul politic si populatie, relatia om -decizía politicé, puterea publica - cetàfeanul, dorintele cetáfenilor - sprijintil populatiei, democracia reprezentatívá - individ etc.

în aceastá organizare de idei se menfioneazá cà evolufia proceselor materiale a générât numeroase problème ambientale, atît în domeniul fizic, cît si în procesele de decizíe politicé, care par îndepàrtate, stràine, complexe si de neînteles pentru o mare parte din oameni. Domeniul politic a avut o evolutie câtre un

sistem de putere tipie, flou si imprécis, care a coincis eu diviziunea muncii çi specializarea foarte specificà societâtii industríale. în astfel de conditii, grupuri largi aie populatiei s-au unit potrivit intereselor, formînd organizafii mari çi puternice, iar puterea pluteste între individ, grupâri, organiza^», guvern, camera deputatilor, asociatiile departamentale, consiliile municipale si administrare.

In zilele noastre activitàtile organelor publice au fost extinse si diversifícate sub aproape toate aspectele existentei lor, iar cetáteanul se aflà Tn contact mai strîns eu autoritàtile publice.

în societatea industrialà actualà problema relatiilor între puterea publicà si populatie creste odatà cu importaba rolului pe care-1 dobîndeste puterea publicà.

Din punctul de vedere al cetàteanului, puterea publicà are un roi primordial în anturajul sâu imediat, pentru cà cetáteanul resimte orice modificare în cresterea impozitelor, a prestârilor etc.

Pentru puterea publicà, atît domeniile de intervenue, cît si alegerea mijloacelor de intervenue sînt determínate de càtre dorintele çi cerin^ele cetàtenilor. Aceastâ dependentà reciprocà este ilustratà în figura ce urmeazà

Dependenfa reciproca între puterea publicà si cetâtean

NECESITÀT», CERINTE

SI oorinte

Besoins, demnades et désirs

PUTERILE PUBLICE Les pouvoirs publics

POLITICA Politique

SUSJIMERE

Soutien

1NFORMAJIA

Information

Aceste elemente reprezintä prima dependentä reciproca dintre puterea publica çi cetätean, ínsási conditia activitätii publice si pot fi realízate în diferite moduri, inclusiv prín intermediul díferitelor organe de partid, ligi électorale si diferite grupuri de interese mai pujin organízate. Obtínerea suportului populatiei este un scop important pentru puterea publica dacá doreste continuitatea sistemului politic pe care-l reprezintä.

Democratia semnificá suveranitatea populará, iar ín aproape tóate formulárile cunoscute se gäsesc conceptele de "putere" a autoritätilor publice care emanä de la popor çi "legitimitate" a autoritätilor publice, care este realízatá prín alegeri democratice.

Se face distincjie Tntre democratia directä çi democratia reprezentativä. Democratia directä, putin râspînditâ (numai în cazul comunelor çi cantoanelor helvetice) are semnificatia faptului cä toti alegätorü sînt membri ai organismului, iar în actele de decizie au decizia finalä.

Democratia reprezentativä este larg râspînditâ (Europa si SUA), constituie o formä a suveranitätii populare, în care influenta populatiei se exercitä prin reprezentantii säi alesi.

In ciuda regimurilor profund democratice ale societä{ii occidentale, s-a suslinut pe bazä de argumente cá democratia politicé nu este decít o aparenta fórmala de reguli si institut» färä un continut real pentru individ. Se explica conceptul de "neputinta de fapt" a individului în fata ambiantei create prin initiativa privatä sau publica, neputintä generatoare de alienare.

în aproape toate societätile umane, în formä de organizare statalä, a existât, din vremuri strävechi, o anumitä formä de gestiune autonomä localä (la început Biserica, mai apoi Regalitatea absolutistä, iar în zilele noastre gestiunea comunalä).

Principalele grijí luate ín considerare pentru dezvoltarea si evolutia succesivä a gestiunii comunale au fost:

- garantarea libertäpi colectivitäpi locale de a decide propriile afaceri färä intervenpe exterioarä;

- angajarea implicativä a majoritätii populapei în gestiunea publicä;

- grija pentru eficacitate, data fiind importanta cunoasterii locale pentru aceasta.

Se subliniazá, de asemenea, importanta gestiunii comunale pentru devoltarea traditiilor democratice çi pentru a crea unitatea nationalà în state compuse din grupuri democratice de origini nationale çi etnice diferite.

Dacá în cazul democratiei reprezentative definitia oferâ o semnificatie cît de cît precisa, în cazul democratiei directe este mult mai greu de formulât o definiré precisé.

Democratia directâ poate fi consideratâ ca "un suplirnent", o adaptare suplimentarà a democratiei reprezentative traditionale, care nu oferà cetàtenilor partea pe care ei o dórese si la care ei apreciazâ cà au drept, în procesele de decizie.

în aceastâ acceptiune, functionalitatea democratiei directe impune modificarea metodelor de decizie traditionale existente în democratia reprezentativâ. Se realizeazà în acest fel o intensificare a activitàtii politice prin faptul câ la luárile de pozitie, pe lîngâ elita política çi administrativa, mai participa si alte persoane.

Administraba comunalâ traditionalà cuprinde multe elemente ale democratiei directe care pot fi grupate în urmâtoarele patru categorii principale:

- In prima catégorie sînt cuprinse mâsurile care vizeazâ ameliorarea cuno$tinteior cetàtenilor (neintelectuali) ai consiliului municipal, pomind de la premisa câ un anumit grad de informare si intelegere conditioneazâ Tntreaga participare la un procès de decizie, respectiv forma si eficienta democratiei directe;

- la un nivel superior se aflâ angajamentul activ al cetâteanului (implicatia participativà) fn procesele de decizie, unde competenta definitiva a deciziei râmîne consiliul municipal. Inipativa de participare a cetàtenilor la procesul de decizie poate veni fie de la administratia comunalâ, fie de la însiçi cetâtenii;

- altâ forma de manifestare a democrapei directe se practica prin delegare de putere decisivà a consiliului municipal câtre unitâp' spéciale de gestiune cum sînt: comisii scolare, conducen ale grâdinitelor de copii etc., denumite si "comisii locale";

- o ultimâ forma de manifestare a democratiei directe este posibilitatea de mobilizare si angajare participativà a Tntregii populafii électorale, chiar fn procesul de luare a deciziilor, prin consultatii populare la nivel local, sau prin referendum.

Caracteristic pentru cerinfele introducerii democratiei directe în viata comunelor este faptul cà consiliile municipale însele sînt adesea puse în situajia de a solicita angajamentul participativ al cetá{enilor atît în procesele de decizie, cït $i la pregâtirea deciziilor. Astfel, cetájenii sînt cel mai frecvent angajafl în amenajarea fizicà a mediului comunal {spatii verzi, activitâti cultúrale etc.).

Presa localà çi publicatiile locale de specialitate au un roi activ de stimulare a procesului comunicativ participativ. Un roi consultativ si chiar participativ îl au si organizatiile de Ínteres local cum sînt: asociadle coopérative; comisiile consultative pentru sporturi; comisiile tehnice de actiune ïmpotriva poluàrii; comisii de salvgardare, etc.

In cadrul celor douà forme de démocratie (directà si reprezentativà), demócrata reprezentativâ, potrivit unor opinii, este un substituit al democratiei directe, consecintâ inveritabilà a formàrii statului national si a nevoii unui regim statal care sâ poatà conduce societatea într-un mod rapid si eficace. Potrivit acestei conceptii se aleg cetâteni iluminati si prevàzàtori, care pot dezbate problemele publice în adunàri alese. Astfel de discutii çi dezbateri sînt rareori posibile într-o démocratie directa. Prima conceptie a avut un roi important în Suedia în unele state americane, pe cînd a doua a decis forma de regim în Franta, Bénélux çi în Târi'e Scandinave.

Nojiunea de eficacitate are diferite semnificatii, din care se pot desprinde douà semnificatii principale: prima este legatâ de realizarea obiectivelor date, iar cea de-a doua se raporteazà la costurile adâugate. Orice discufie asupra riscului de di/ninuare a eficacitàtii administratiei comunale, cauzatà prin démocratie directà, impune luarea în considerare a celor douà semnificatii.

Un element esential al eforturilor pentru a face gestiunea comunalâ mai eficientà îl reprezintà ameliorarea posibilitâtilor consiliilor municipale de a realiza obiectivele lor politice si economice.

Problemele legate de costul democratiei directe prezintà dificultâti. Costul democratiei directe este pe de o parte prejul direct, rezultat din procedee de decizie mai complícate çi un numâr mai mare de persoane care vor participa., iar pe de altâ

parte, consumul mai mare de resurse antrenate de o eventualà amplificare a cererilor.

Experientele démocratie) directe çi ánchetele efectúate demonstreazà faptul câ cheltuielile variazâ foarte mult în raport eu forma democratiei directe aleasà. Se apreciazâ câ cheltuielile directe reclamate de aplicarea unei democratii directe nu vor fi atît de ridicate încît sa egaleze avantajele ce decurg din îmbunâtàtirea raporturilor între administra^ $i administratia comuna) à.

Una din obiectiunile esentiale ale democratiei directe si autonomiei comunale se bazeazà pe doctrina administrativa, potrivit càreia securitatea publicà cere o supraveghere riguroasà a gestiunii locale, iar orice supraveghere riguroasà limiteazà adaptabilitatea.

Existé în tóate statele o tendintà realâ de a debloca problemele importante, de ordin politic si economic, eu ajutorul unor grupuri mici plasate pe lîngà guverne, care servesc bine atît interesele salariatilor, cît si aie patronilor.

Intercalarea unor grupuri de interese între alegàtori si alesi nu dâuneazà democratiei, ci din contra, reprezintâ un element util si natural pentru societatea modernâ.

Printre exigentele impuse unei democratii directe pot fi mentionate urmàtoarele douà:

- trebuie sâ se aibâ în vedere ca participantii fa decizie sa fie reprezentativi pe cît este posibil grupelor demografice, pentru realizarea unei politici de ansambiu;

~ procesul de decizie trebuie sâ fie elaborat într-un mod cît mai simplu posibil. Nu trebuie asteptate rezultate râsunâtoare imediate. Esfe corect ca democratia directa sâ fie privitâ ca o evolutie catre o participare mai mare çi mai activa a populapei la prcicesele de decizie.

Realizarea unei astfel de participàri oferà urmàtoarele avantaje:

- limitarea $i reducerea presiunilor create în societate prin alienare;

- creeazâ o societate mai activa, marcatâ prin participarea individului la mai multe procese prin care el este gerat si contrôlât;

- stabilirea unor raporturi mai bune între administrafi si

administraba comunalâ, generînd o mai bunâ cunoastere a cerintelor si dorintelor cetâtenifor;

- mai multâ angajare si concurs din partea cetáfenilor fa deciziile comunale si la activitâtile publice în general;

- crearea posbilitâtilor într-o anumitâ mâsurâ de descongestionare a politicienilor comunali de anumite treburi mârunte, pentru a primi áltele mai complexe.

In realizarea acestor avantaje afe democratiei directe, rolul-cheie este informarea sub tóate fórmele ei diverse.

Principalul obiectiv al làrgirii activitâtilor democratiei directe este crearea celor mai bune raporturi între oamenii politici çi cetàteni, în vederea informârii oamenilor politici asupra dorintelor populatiei, într-o maniera mai sigurâ.

într-o societate democraticé nu se poate înlocui participarea la viata politicé a cetàtenilor prin sondaje sistematice ale dorintelor si trebuintelor lor, dar astfel de sondaje pot furniza un supliment esenîial de date necesare deciziei.

Dacá gestiunea comunalâ, prin admninistrare centralizatâ ar fi avut un ait caracter, comunele ar fi avut posibilitéti mai bune de a da substanta democratiei directe. O gestiune îngustà çi detaliatà reduce demócrata directâ si doctrina administrativá prin faptul câ securitatea publicà impunînd o supraveghere strînsâ a gestiunii locale a antrenat o structurare a gestiunii publice care sustrage populatiei chiar deciziile de detaliu. Este evident faptul câ domeniul legislatiei sociale si fiscale nu reprezinté un cadru potrivit pentru aplicarea democratiei directe.

Làrgirea participárii populatiei presupune cunoasterea cadrului legal care reglementeazà çi oferâ posibilitàti de participare împreunâ cu problema majora de a çti în ce moment cetâtenii trebuie sà se angajeze în luarea deciziei;

- în a doua fazà se cautâ stabilirea alternativelor care pot realiza obiectivele vizate si se încearcâ evaluarea consecintefor, în relatie cu exigentele fundaméntale;

- în a treia fazà (cea mai importants) se face o evaluare comparativa a avantajelor si inconvenientelor, iar pe aceastâ bazâ este aleasâ alternativa cea mai bunâ.

Din punct de vedere al democratiei este regretabil cà deciziile luate eu participarea unei mari parti din populafia unei comune,

pot fi modifícate de cátre functionarii si oamenii politicí ai organelor superioare.

Se subliníazá faptul cá ín cazul unei gestiuní participative comunale Tn domeniul ambiantelor naturale çi umane, un ansamblu de reforme poate genera un ansamblu de modificárí profunde ale mentalitâtii politice.

Prin aceastä modificare a mentalitáfilor politice se asteaptá o evolufie care sä permitä dinamizarea spiritului administrador si reformalizarea adminístratorílor.

Populaba lócala poate fi informatá la reuniuníle publice, la cursuri de seará, prin ¡ntermediul ziarelor locale çi radioteleviziuníi locale.

Efectele informatieí trebuie sä fie contrólate dacä vrem sä ne asiguräm extensiunea activitäjji informative asupra diverselor grupe sociale, care au diferite posibilita^ de participare în viaja política. Aceastä chestíune e iegatá de efectuarea sondajelor, care creeazä un contact direct între administrate si alegätori.

Discutarea problemelor e facilitatä prin introducerea a trei faze diferite în procesul de decizii. Este necesar de a cunoaste:

1. fixarea problemeî si scopului ei;

2. studierea si "punerea pe roate" (pornirea);

3. evaiuarea problemeî.

Este important ca cetàfenii sä participe ia faza definirii problemei si scopului ei. în acest moment sînt relevate chestiunile decisive pentru procesul care va urma. Anume în acest moment se contureazä notiunile fundamentale cu referiri la necesitäfile çi dorintele populafiei, precum çi sacrificiile necesare pentru realizarea lor.

în genere administraba nu e apropiatä de democratia directä. Democratia directà çi centralismul sînt tending opuse, çi chestiunea constä în posibilitatea de a promova structurarea rafionalà a gestiunii publice, câutînd simultan modalitäfi de stimulare a democrafiei directe si de întârire a puterii administra{iei centrale în societate. dacä se va acorda prioritate democratiei directe, atunci va fi necesar ca persoanele competente în domeniul planificärii sä procedeze în asa mod, ca pe prim loe sä fie plasatä planificarea localä unde gäsim posibiltätile reale de participare a populatiei în tóate fazele procesului planificärii. în

aça fei plaificarea pe plan regional çi global va dobïndi în cea mai mare mäsurä un caracter intégrât si coordonat.

Concluzii sí recomandäri

Problema ecologicä se aflä la jonctiunea legitä(ilor sociale ?i naturale, ea ïn principiu nu poate fi solutionatä numai prin aplicarea mäsurilor organizatorice venite de sus. Caracterul organic si integru al problemei ecologice cere pentru rezolvarea ei o situatue tot atît de organicä a însâsi societätii, în care finatitäfite ar fi preconízate în baza dialogului frecvent dintre díferite niveluri ale administrare"! publice întretinut printr-o largä activitate informativa.

Una din ideile centrale dezvoltate în lucrärile publícate si în cele pregätite pentru tipar este ideea descentralizärii administratiei publice, lárgirii democratiei participative (directe) si a creçterii rolului gestiunii locale în rezolvarea problemelor mediului ambiant çi îmbunâtâtirii calitâtii vietii.

Aceasta, însâ, nu înseamnâ neglijarea rolului reglementârii statale a acestor problème. O descentralizare totalä ar fi tot atît de neprielnicâ cît si o centralizare totalä. Oríentarea sistemului economiei de piatá spre o dezvoltare durabilá (desvoltare care printre áltele include ca elemente inalienabile ocrotirea mediului ambiant si participarea masivá a populatiei în aceastä activitate) nu poate fi realizatä färä o anumitä reglementare statalá a economiei si a celorlalte procese sociale.

Despre faptul cá organelor statale le revine o mare sarcinä în gestiunea problemelor ecologíce în plan national si international ne märturisesc lucrärile si documéntele Conferintei ONU privind medíul ambiant çi dezvoltarea (Rio de Janeiro, iunie 1992), care a avut loe anume la nivelul çefilor de state si guverne. Insâ, precum este subliníat în materialele Conferintei, pentru atingerea scopurilor de program pentru Ordinea de zi a secolului XXI o importará extrem de mare va avea participarea activa în domeniul dat a tuturor grupurilor populatiei, a organizatiilor neguvernamentale, multe dintre care se includ în reteaua international a organizatiilor de acest gen.

Deci, cuvíntele-cheie ale politícii de viitor sínt evaluarea intereselor omului çi informarea cetáteanului, antrenarea lui în diverse activitäti sociale.

Sistemul pietelor se poate a-I utiliza ca bazà pentru o gestiune publica, folosind larg sistemul preturilor pentru finantarea cheltuielílor administrare! publice. Complementar, se pot planifica tendintele pietei, stabilind calcúlele secundare pentru cheltuielile suplimentare, care însotesc realizarea màsurilor de Ínteres colectív.

In cazul dacá efectele externe neuzibile asupra omului si mediului natural vor fi incluse în gestiune, este necesar ca sistemul economiei de piatâ si administraba publicâ sà fie organízate în aça fel ca sà devinâ posibil de a lua în considerare eventualele preferinte aie populatiei eu referiri asupra protectiei mediului înconjurâtor în comparare cu alte necesitâti.

Din ce în ce mai mult sporeste importanta angajârii mai directe a administratiei comunale în pregâtirea administratiei çi legislatiei viitoare.

Stiintele sociale au neglijat obligatiunile în domeniul economiei exploatàrii sectorului public. In ce príveste investigarle în materia democratiei diverse, acestea practic nu existâ. Nu prea existà nici metode potrivite pentru a màsura interesele çi dorintele consumatorilor în ceea ce priveçte gestiunea publicâ.

Chestiunile eu privire la ameliorarea, democratizarea învâtâmîntului, dezvoltarea regionalâ, amenajarea teritoriului çi protectia mediului înconjurâtor nu pot fi rezolvate fàrà o vizuine politicà asupra dezvoltàrii societàtii, fàrà o imaginare política, fàrâ capacitadle de creare si evolutie. Formularea dorintelor este tôt o sarcinâ politicà.

Este necesar ca aleçii sà fie mai receptivi si mai previzibili decît un individ aparte.

In lumea politicii comunale începe o evolutie care necesità un sprijin considerabil din partea institutiei stiintifice în domeniul economiei exploatàrii si gestiunii sectorului public, o instituée care se va ocupa de demócrata directà. Este important de a încredin}a conducerea administrativà veritabililor specialisti îndepàrtati de tóate dominadle politice, în caz contrar aceste organisme inevitabil vor da greç, în ceea ce priveçte vocatia inovatoare initialâ.

Dupâ pàrerea noastrà, pentru fostele tàri cu o administrare publicâ excesiv centralizatà o importanta sigurà poate prezenta, spre exemplu, noua reformà comunalà danezâ reglementatâ prin

legea nr. 223 din 1966, cu mai multe modificàri aduse ulterior, çi terminatä în 1970. Reforma a avut la bazà urmätoarele prin-cipii:

1. Crearea unor noi departamente, care sä cuprindä nu numai regiunile rurale, çi ci órasele de provincie. Limítele geografice aie acestor departamente sä fie astfel trasate încît sä reflecte nu numai conditiile de ordin demografic çi industrial existente, ci sä înglobeze de asemenea zone, care sä formeze о unitate naturale prívind obligarle rezolvabile de cätre un departament.

2. Comunele de micä importantä trebuiau sä fie regrupate în comune mai mari si mai eficace, cu o densitate demograficä de ordinul a 5.000-6.000 locuitori.

3. In zonele urbane, limítele comunale trebuiau sä fie modifícate potrivit princípiului: о comunä cu un oras. Acest principiu se baza pe faptul cä zonele urbane, care constituie un ansamblu coerent, trebuiau, în mod normal, sä cuprindä o singurä comunä. La trasarea limitelor trebuia sä se aibä în vedere evolujia demograficä si industrialä probabilä pentru a putea stabili о dezvoltare urbana apropiatä de cea a comunitätii Urbane în cauzä, in limítele noii comune.

Noile conditii reprezintä un transfer de obligatii si competente de la organele centrale cätre organele comunale (o pronuntatä descentralizare).

Púnetele de vedere ale guvernului referítoare la obiectivul global al repartizärii atributiilor pot fi rezúmate dupä cum urmeazä:

- cel mai таге numär posibil de atribupi cu caracter local trebuie sä fie asigurat prin comune çi departamente, si nu prin organele statale sau semistatale;

- competenta administratiei centrale trebuie sä fíe descentralízate în favoarea comune!or si departamentelor;

- atributiüe саге пи pot fi împlinite de cätre comunele izolate trebuie sä revinä departamentelor;

- tutela exercitatä asupra activitäfilor comunale trebuie, atît cît este posibil, sä fie plasatä pe lîngâ ensámblele departamental, separat de atributiile ce revin consiliului de tutelä potrivit legii organice comunale.

Planificarea calítát» mediului trebuie sá faca corp común cu íntreaga planificare socialá, atit la nivel central, cít $¡ la nivel local, ín care oamenii locuiesc, lucreazá Tsi petrec timpul liber.

Inceputul transferárii civilizatiei noastre pe o nouá cale de dezvoltare Tn care omul ísi va modera orgoliul sí egoismul consumatorist, va tinde spre armóme cu natura este índisolubil legat de interiorizarea de cátre indivizií umani a acestor deziderate.

O rapidá ameliorare fundamentalá a situatiei actúale agravatá a mediului pe tot globul pámíntesc este o chestiune dintre cele mai importante pusá ín fa{a umanitáfii.

Publicatiile principale pe tema tezei

Monografii:

1. Elements pour une Eco-lrinologie. - ATRA, 1993. - 15 c. ed.

2. Managements relatiilor eu publicul. - Bucuresti, 1993. - 15 c. ed.

Brosuri:

1. Essais sur le concept de "droit de vivre". - Bruxelles, 1988;

2. Dynamique parcipative et philosophie de la communication au regard de l'imperative oecumenique - Contribution aux qusstions a lîordre du jour de la sixieme assamblee du Conseil Oecumenigue des Eglises. - Bruxelles, 1983.

Articole:

1. Vers une philosophie de la communication // Mass Media et Nouvel Ordre Mondial. Institut d'Eetudes Mondialistes. - Paris, 1980.

2. Le droit a la communication // Recueil de documentes du Centre international de formation a l'enseignement des droits de l'homme et de la Paix. - Geneve, 1984.

3. Problématique du Droit a la Communication comme element de sunthese des Droits de l'Homme // The New International Information and Communication Order. - Vienne, 1985.

4. Approche psycho-pedagogique de la Démocratie participative // The Crisis of Reprezentative Democracy. - New York, 1987.

5. Approche psychologique du role d'une langue neutre de communication dans les revolutions internationales // L'interet dâune langue intermédiaire commune. Association internationale pour le Développement de la Communication Interculturelle / Commision des Communautés Europpeennes. -Bruxelles, 1988.

6. Droit a la Communication et droit de Vivre // Essais sur le Concept de Droit de Vivre. Association de Consultants internationaux en Droits de lâHomme. - Bruxelles, 1988.

7. Respect de la vie: Jalons pour une novelle education // Medecins pour l'Abolition de la Vivisection (LIMV). - Berne, Suisse, 1990.

8. Approche communicationnelle d'un renoveau des relations internationales (ADIRI). - Bucarest, 1992.

9. Yntroduction generale aux relations publiques // Institut Supérieur d'Etudes Psychologiques. - Bruxelles.

10. La Regiorie Mediterránea nell'ambito dei nuovi sistemi internazionali // VII Conferenza sulla sicurezza nel Mediterráneo. - Sambuca di Sicilia, 1993.

РЕЗЮМЕ

Охрана окружающей среды и общественное управление: политологические аспекты

Основной целью данного исследования явился анализ проблемы окружающей среды в свете существующих теорий, рассмотрение вопросов повышения роли общественного управления в ее решении путем рационализации политических систем, углубления демократизации современных обществ и вовлечения широких слоев населения в выработку, принятие и осуществление мероприятий по защите природы и улучшению жизни люлей.

В работе особое внимание уделено изучению проблем оптимальной децентрализации управленческих процессов, перераспределения функций, обязанностей и ответственности между центральными органами местного самоуправления во всем что касается сохранения и рационального использования природы, обеспечения экологической безопасности, содействия гармонизации отношений между обществом и природной средой, обеспечения устойчивого человеческого развития.

Широко исследованы вопросы связанные с расширением полномочий и функций органов местного самоуправления, развитием непосредственной демократии как важное условие наиболее полного и своевременного выявления возникающих проблем, их решения с учетом специфических особенностей и интересов местного населения.

Раскрыты условия и механизмы взаимодействия между различными уровнями управленческой системы в выработке экологических программ и их осуществлении, выявлены возникающие в этом деле противоречия, подчеркнута важность информированности и экологического просвещения широких слоев общества, осознания на личностном уровне необходимости бережного отношения к природе.

SUMMARY

Environment protection and public administration: politilogical aspects

The principal task of the present study is to analyze the problem of the environment in the light of existing theories, to tackle the problems related to the public administration role in the former's resolvation by means of political systems' rationalization, further contemporany societies democratization, as well as by drawing wider population masses into the development, adoption and realization of measures aimed at protection of nature and raising the quality of life.

Special attention is paid to such problems as the optimum decentralization of administration processes, redistribution of functions, obligations and responsibilities between central and local administration bodies as regards measures for preservation and rational utilization of the nature, ecological safety, harmonization of relations between society and the natural environment, as well as balanced human development.

Considerable attention is devoted to problems related to the extension of local administration bodies' powers and functions, the development of democracy proper as an essential precondition for the most exhaustive and apportune revelation of ariing problems and their resolvation with regard to local population's peculiar traits and interests.

The study elucidates conditions and mechanisms of interaction between different levels of the administrative system in ecological programmes' development and realization.'Emerging contradictions are revealed; the importance of keeping the wider society circles informed and ecologically educating them, as well as that of personal apprehension of the necessity to take care of the nature are stressed.

DESSART EñANCIS

EROTBCTIA MEDIULUI ÍNCOKJÜJÜITOR SI ADMIlíISTilARBA PUBLICi; ASPECTS POXITOLOGICB

(23.00.02 - institu^ii ai procese politice)

t

r e f e r a t

Semnat pentru tipar 27.07.96. Formatul 60x84 1/16. Rotaprint.Coli de tipar 2,O.Com.124-, Tirajjul 50.

Para plata.

Firma "Martinoy & Co" Chisinau, str.Grenotd, 167.