автореферат диссертации по филологии, специальность ВАК РФ 10.02.05
диссертация на тему: Predicatul angrenat in limba romana

Полный текст автореферата диссертации по теме "Predicatul angrenat in limba romana"

Ts од

/ CfjüEITßTEHUL ÎMVl'iiUÎIiTUHJI AX HEPUBLICII MOLDOVA

UNIVERS IT ATE A BS STAI DIN MOLDOVA Pscultatea de Litere

Ca titln de manuscris

G Z U

BUIUC EETHU

PHEDICAOTL ANGHENAT ÎM ЫЫВА HCHAltl Specialitatea 10.02.05 - Limbile romanice

AUTOEEFERATDL EEZEI DE D OCT OB ÎN FHOLOGIE

CHIÇIÎLÎÛ - 1995

Teza a fost îndeplinitâ la Catedra de lingüistica Generala Romanlcä a Universitär!! de Stat din Moldova.

Conlucätor çtiiniific -

Anatol CIOBAHU, membru-corespo. -dent al Academiei de Çtiin^e din Moldova, doctor habilitât în fl-lologie, profesor universitär

neterenfí oíiciali - Tictor BANARU, doctor habilitât

în filologie, profesor universitär (or. Chiçinâu);

- Tasile POJOGI, doctor habilitât în filologie, profesor universitär ad-interin (or. Chiçinau);

- Elena BELINSCHI, doctor în filo-logie, conferenciar universitär (or. Bál^i).

Susfinerea va avea loe la "S9 " M/lÈiliÈd.1^995 la orele çedinfa Consiliului de conferire a gradelor çtiintifi-ce I)H 10.92.18 în Üala de festivitäfci a Pacultätii de litere a Universität!! do Stat.-din Moldova (or. Chiçinâu, str. M.Kogal -niceanu, 65).

Teza poate fi consultatif în sala de lectura a Bibliotecii Çfciinfifice a Universität!! de Stat din Moldova (or. Cbiçinâu / str. Alexe Mateevici, 60).

Autoreferatul a fost e:rpediat la

1995.

Secretar çtiinÇific doctor în filologie, conferenciar universitär

0

/

C.CEMÍ3TAN

în sintaxa limbii ronâne contemporane predicatul prezintà un deosebit ínteres stiinÇific ai çractic.deoarece el este tn-disolubil légat de o serie de.problème fundaméntala privind propozitia çi i'raza. Justa ccncepere a acestui "eenti-u organi-zatoric" al propozifiei va contribuí la tratarea collecta a altor chestiuni de pria-erdm, cua au fi deliaitarea structuralâ çi sensnticâ a plrfilor secundare aie propozitiei, preeiaurea i'uncfiei sintactice a. œodurilor nepersonale (infinitivul, ge-runziul, parfcicipiul si supinul), clasificarea propozifiilor diti punctul de vedere al structurii çi al cont?inutului în cad-rul frazei,' stabilirea raxjortului gramatical ni secantic îiitre propozifiile regente si cele secundare etc. -

la ora actúala exista o literatura stiinÇifica bogatâ privind predicatul ca parte principal» a propositiei. Cu.tcatô acestea, ramîn multe neclarificabj si controvers3te,referitoa-rs la tipología acestei párfi de propozifie.

Abordînd problena tipologiei predicatului, este eu nepu-tinta a nu se pomeni despre forma lui graaaticalâ si valoarea seiaanticâ. în studiile de sintaxi a fost cercetat predicatul în general, dar denpre esen^a lógico—seaantica çi gi*anaticalá a diferitor tipuri ale acestuia în liiuba ronâna s-a vorbifc doar în. treacât. liai aulfc decît atîta, au devenit axica-itice defitiit'iile fíecárui t.ip structural predicativ. Ciii acesta de-£ini£ii ar reieçi câ nu esen£a logico-semantica si sintaetico-functicnala deterainá tipología predicatelor, ci componentele lor structurale. Consideran cá anume din aceastá causa continua sa fie trátate inadecvat únele iinitá^i lingiriEtice ce comporta veritabile însuçiri predicative¿ »

Scopul tezei propuse este de a delimita çi de a identifica predicatul pe baze sintactice, de a precisa no^iunea de for-nâ gramaticalá a predicatului si de a descrie tipurile çi va-

rietâtile de structura ale predicatului (rnrait de noi angrenat)

■ ■>

în liaba romana contemporana.

Actnalitatea temei. Predicatul engrenât 0?A) constituie de fapfc o noutate în lingüistica romünS, întrucît n-a fo3t tra-tat în iaod exprès în literatura de specialitate. în República Uoldova a fost publicat în anuí 1965 articolul "Un tip de

prédicat verbal" (N.Mâtcaç. 1965), în care se discutâ numai de-3pre imposibilitatea dezmenbrârii la nivel syntactic a repeti-tiilor verbale. profesorul A.Ciobanu a insérât £n monosrafia sa "Sintaxa çi seaantica" paragraful, în care se refera doar la cîteva modele de PA, "Un bloc al predicatului verbal simplu" (A.Ciobanu. 97-106). Problema data a mai fost tangential abor-data în Unele articole semnate de J.Byck, Al.Graur, V.Gutu-Ro-m?lo etc. însâ £n lucrarile acostor aavanti unitâ^ile sintacti-ce, considerate de noi PA, sînt trátate sub aspectul structurii valorilor stüistice, dar nu çi sub aspectul funcfcülor sintac-fcicc.

în G.L.R. (vol.IX, S.,1966) unita^ile componente ale PA îqsi au o tratare foarte variata, atribitindu-li-ce diferite ro-luri sintáctico: de coaolcmeni; de relafrie (vezi: G.L.R., II, B., 1966, 192-196), de propozifrie circusistantiala de nod ( vezi s G.L.R., XI, B., 305-312), de propozitie circumstantialâ de tirtp (vezi: G.L.R., II, B., 294-300) etc.

Lucrarea noastrâ constitute o prima încercare de a încadra în predicatul angrenat o serie de structuri,care, dupa cît se pore, comporta evidente valori predicative.

Seiraifientia gtiintif1co-teoreticâ a tezei date constato acordares statutului de unitâti predicative unor unitâti de lin bâ destul de freevente în linba noastrâ (construcfcii infiniti -vale cu vorbul à avea. blocuri lingvistice eu verbe desemanti zate lexical, repetidla, pleonasmul, tautología verbalâ ç.a.), care la nivel sintaetic sînt tratate în mod dezintegrat, negli-,iîndu-se factorul semantic (vezi: G.L.R., II, B., 407-417).

Proznovarea principiului logLco~senanbic çi functional în sintaxa face ca problena privind delimitarea frontierelor struo turale aie pârfcilor de propozi^ie sa fie abordata çi solu^iona-tâ în spiritul lingvisticii functionalo, care înainteazâ peprim plan funcfcia comunieativâ a limbii (M.Uahmoudian, 31). în con-secinfcà, unitàÇile sintactice (çi par^ile de propoziçie) sînt privite sub unghiul interactiunii dintre planul continutal çi cel de expresie, dintre substan^a (semantic») çi forma (relafie) dintre categorial çi functional. (A.Ciobanu, 9*0. în lin&visti-cá acest principiu poartü numele de onoiaasiolosio sa« mentalist cînd fapfcele de limbâ se analizeasâ în direcfia din interior

spre exterior, de la adinciae spre suprafafa, de la con^inut (se-aanticá) spre forma (exprssie). Acest prinoipiu se opune celui semasloloKic. car© prevede analiza faptelor de linba de la forma (expresie) spre con^inut (semántica), de la exterior spre interior, de la suprafafca spre adlnoine. Partizanii acestei concep-fii lingvi'stice (glosematicienii, generativiíjtit s.a. ) la analiza faptelor de liffibS "nu se ocupá de "sens", ci numai de partea Coroalá a limbii." (T.L.G., 70).

Baz£ndu-ne pe principiul mentalist, onomasiologic, consideras blocurile sintáctico ale PA drept ni?te eategorii notionale, Impregnate de substan£a semantica, dispunind de o anuía i t3 forcaá ji de rela^ii gramaticale respective.

Aplicabilitatea. Inportanta practica a lucrárii consta, in posibilltatea de a aplica rezultatele ei la tratares teoreticá ji practica a predicatului din liiaba noastra. Concluziile la cace an ajuns pot fi aplícate in procesul predárii sintaxei (£n-ieosebi a sintaxei partilor principóle de proposifie) atit £n jcoala medie, c£t ¡ji £n institutiilo de £rwáí&a£nt superior. Ele fuxnizeazá un bogat material pentru íntocmirea unor cursuri spe-siale despre predicativitate, predicat ¡ji tipologia acestuia £n limba romana.

Uetodele $í procedeele de cercetare a naterialului faptic sint cele ce tin de studiul limbii in general. Utilizind prepon— ierent la analiza materialului faptic criteriul logico-semantic ji funcfcional, facen, bineínfcelea, apel la metodele ca cea contextúala, transfornationalS. funcfrionalá, distributionalá etc. iceste metode ne ajutá a gási ceea ce este peptinent (relevant, iistinctiv) pentru realizarea functiei sintáctico (comunicative) a PA. Daca analiza functionala se aplica axei paradigmatice, analiza distributionalá prívente axa sintagmatica, sprijinind bí studiul paradigmelor. 2o ijtie ca íntre aceste dou& nistode existS. 5 strinsa interactiune. » .

Prin metoda snalizei func^ionale §i distributionale cerce -bán ínsujjirlle combinatorii ale elementelor PA, renarcínd, tot-odatá, proprietatea lor de a aparea nu in di.ferite conteste, ía Jiferite vecinStá^i. Pe baza aceasta am deraonstrat relevan^a f tului lingvistic (al PA), caxe, ín cndrul anolizei fuíic^ionole

çi distributionale, consta în "ocuren^a 3au nonocurenfa lui £n-tr-un anumit punct al lanfcului vorbitor." (Gu^u Romalo, 38).

Acordam o importanÇâ deosebita. echivalenÇei predicativo a unitâtilor sintactice delimítate anume din punct de vêdere ? gic, semantic çi func^ionai,"

Mater'.alnl faptic de lirabâ a fost excerptat din operóle celor mai consacrait scriitori clasici çi contemporanis P.Ispi-rescu, M.Eminescu, I.Creangá, V.Alecsandri, I.Slavici, X.i. Ca-rsgiale, M.Sadoveanu, X.Rebreanu, M.Stwnescu, l.Brutà, P.Cërare Gr.Vieru ç.a* Pé larg ne-am folosit si de texte de folclor.

Exemplele sînt cu le se din aproximativ çase mii de pagini de literatura artística çi folclor.

Aprobarea lucrarii. Hezultatele cercetârii noástre au fost expuse (çi aprobate) la çedinfcele.Catedrei de Lingvistica Genera là çi Románico, a ttïl.t,^ la Catedra de Limbâ Românâ a Univers! -tatii Pédagogies de Stat "I.Creangâ" din Chiçinâu, în cadrul conferintelor çtiintifice aie profesorilor' U.S}&, £n perioada din-tre anii -1990-199^ çi la Congresul al V-lea al Filologilor Romani (Iaçi-Chiçinau, 6-10 iunie, 1994).

Scopul çi sarciriile trasate au determinat structura tezei, ea fiind aleâtuitâ din introducere, doua capitolo (n cîte patru paragrafe) cu. concluzii la fiecare din ele, încheiere, biblio-grafie, lista textelor literare utilízate, lista abrevierilor .

caipratmni lucrIrii

în "Introducere'! se motiveazS. alegerea temei, se dezvâluie actualitatëa çi ncutatea ei çtiinfcificâ, se determinS scopul çi importants teoreticâ a tezei,aplicabilitateà ei. Concomitant se expun principiile çi matodele de ceroetare aie predicatului an-grenat, indicîndu-se çi sferele posibile de investigare practi-câ a rezultatelor obÇinute.

Gapltolul I "Córelatia seinanticâ-aintaxa çi problorca iden-tiflcârii pârtilor de propozitie" este consacrat fundamenbarli teoretice a cercetârii. Sé pune baza teoreticS a cercetârii lo-gico-semantice çi funcfcionale a tipologiei predicatului, în general, çi a celui angrenat, în particular.

Se demonstreazá cá la tratarea РА un loe aparte £1 ocupa semantics, deoarece între structurile unitá^ilor sintactice çi structurile unitaÇilor semanfcice exista o interac£iune. Aceste doua planuri (sintactic çi semantic) râmîn a fi corelative,dar nu çi identice, pentru câ fiecare din ele îçi manifesta çi ca-racteristicile proprii. Ceea ce le uneçte este,bineînteles,se-nnificatia lingvisticâ, sensul, câci, de altfel, ar fi inutilâ fi absurda comunicarea omului prin liaba.' "Sensul reprezintâ în ultima instanÇa ratiunea de a fi a structurix sintactice" (L.Tesniàre. Apud Ilia, 32). Dupa pârerea prof. I.Diacone-scu)"sensul este un factor de coeziune sintactica, dupa сша ganizarea, structura sintacticà este un factor de coeziune semántica" (I.Diaconescu, 112).

Se accentueazá cà studierea sintaxei nu se poate între-prinde fârâ senanticâ, întrucît samantica constituie sub stanza actului comunicativ fi condi^ioneaza în cea mai mare mâsurS. procesele de selecfie çi de distribuée a unitâ^ilor sintactice. Se insistâ cá tipología predicatului se poate efectúa cu succès numai în cadrai unei sintaxe funcfcionale, deoarece ea "studiazà tipurile de predicate, luîndu-se în considerable forma çi funcÇia predicatului" (SolnÇeva, 79).

Astâzi în sintaxà func^ionala, alaturi de noÇiunile "relate" çi "semnificatie", circula çi cele de "funcfcia" çi "functional", care nu sînt mai puÇln importante decît primele douâ, întrucît "înÇelesul de funcÇie include si scopul çi mijloace-le" (ïr.Danes. Apud Ilia, 32). De aceea la tratarea parfcilor de propozi^ie çi la delimitarea PA noÇiunea de "func^ie" çl "functional" este о conditio sine qua non. "Fünctionalul" în sintaxà trebuie tratat numai în raport cu categoriile'sintac -tice çi morfologice cu care interac-fcioneaza fiecare parte de propozi^ie.

Credem cá prioritatea sintaxei functionale consta in tratarea "funcíionalului" çi a "functiei" în corelafle nu numal cu sem&ntica, dar çi cu lógica naturalá, ajutíndu-ne la deter-ninarea adeevatâ. a aemnificaÇiei enun^ului, textului çi con-textului în întregiae.

Sintaxa fimctionala se conjuga, mai întïi," cu lógica na-turalS —çtiintà a gíndirii naturale, care(aláturi de secanti-

ca, sporeçte efic£.citatea delimitárii juste a tipurilor de predicate çi, totodatâ, a celorlalte parfi de propozitie. Concomi-tent eu aceasta, putem gasi çi determina adevarul pertinent al unitâfilor sintáctico relaciónale çi comunicative, ceea ce cc-stituie un adevar al gîndirii, al semnificatiei, al vorbirii ut al limbii.

Ideea magistralâ a corela^iei sinfcaxa-logica este ca atu— diul sintaxei funcfionale w poate fi întreprins,pe de o parte, fàrâ semanticá,: iar, pe de altà parte, nici fora lógica, întru-cît semantica si lógica naturalâ formeaza con^inutul substantial al actului comunicativ.

Aceste trei nofciuni "sintaxa functionalâ" (consituativS.) "semantica" çi "lógica naturalâ"... îçi dau mîna cu tóatele în sintaxâ. (A.Ciobanu, 23).

la utilizarea principiului logico-semantic în sintaxa func-tionalá tratarea matérialului lingvisfcic se efectueazâ volen3~ nolens conform procedeului "de la semnifica^ie spre expresie çi de la func^ie spre forma". Acest procedeu so realizeazâ în vir-tutea principiului logico-semantic, care vine în opozi$ie eu eel structural-formal al lingviçtilor generativisti çi glosema-ticieni. Aceçtia deseori eliminà criteriul logico-semantic în favoarea criteriilor pur fórmale. Rezultatele unei asemenea metode îi conduc la morfologizarea si formalizarea sintaxei, la identificarea ei eu idorfologia. (R.Budagov, 1'!—15).

Spre deosebire de structuraliçti, în concep^ia functiona -liçtilor parÇile de propozi^ie sînt niçte "segmente aie gîndirii", pârticele ale acelei informafii genéralo pe care o câpâ-târn dupa contopirea unor anumite parti de vorbire în procesul comunicârii directionale»

între subiect fi prédicat se creeazâ relaÇii predicative, rela^ii dintre determinat çi determinant. De atîta la delimita-rea predicatului ne intereseazâ în special modalitáfcile de exprimare çi indicii gçamaticali ce ñe conduc spre subiect.' Aga-dar, fórmele gramaticalo aie predicatului constitute unitatea semnificatiilor gramaticale çi aie indiciilor ei. Semnificatià sintactica a unei unitâ^i predicative consta dintr-o semnifica-%íe substancíala çi una gramafcicalâ. -,

La delimitares predicatului din punct de vedere logico-

semantic si functional e necesar sa diferentiem semnificatiile continutale de cele gramatical«. Primele se bazeazâ,' de recula, pe seonificaÇia lexicalâ a cuvîntului, iar celelalce sa exprima prin flexiile verbale. Astfel inseparabilitatea sintactico-func-tionala a tuturor unitá^ilor predicative ce contin cel puÇin doua conpônente (binomurile çi trinoiaurile predicativa),' dupâ pàrerea noastrá, este bine motivatâ.

Açadar, la baza clasificarii predicatului trebuie pusS.,mai întïi,' corela^ia dintre semnificaÇia substancíala si cea gra-maticalâ din cadrul cuvîntului sau a îmbinârii de cuvinte în functie de prédicat. Din punct de vedere functional însâ func-tia de prédicat o pot îndeplini nuaai acele cuvinte cara se do-vedesc a fi determinant!! logico-semantici si gramaticali ai subiectului. Acesti determinanti trebuie sa confina indicii pre-dicativi de báza (vezi Supra), prin care se exprima raportul unitâÇii fat& de realitate,' ceea ce este inposibil £n lipsa unui verb finit.

Principiul logico-senantic în tipología predicatului pre-vede cercetarea de la confinut spre forma, sab aspectul rela^i-ilor comunicative,' în baza unei semantici çi logici naturale," pentru a reliefa corelafia semnificatiei subetantial-graïaatica-le ca baza a predicativitàçii propoziçiei. Tipurile de predicate delimitate ïn baza criteriului logico-semantic çi functional au un diapazon destul de larg," ceea ce se vi demonstra în continuare. s

üapitolul II "Tipología predicatului angrenat în liroba ro-mênâ" cuprinde analiza concreta a unitâtilor lingvistice cu functie sintáctica de prédicat angrenat. Aceaâfca parte principals de propozitie nu poate fi limitatâ la un numar restrîns çi rigid de forme predicative. în cadrul PA intra únele expresíi cu verbul a ave a, pXeonasaele, tautologiile çi repetiç-ïile verbale etc. . ■ » ■

în viziunea noastrâ PA este o unitate sintacticà formats din doua çi mai multe elemente ce constituía un tot întreg logico-semantic çi functional, comportîad anumite semnificatii su-plimentare. (Vezi Oapitolul doi,' paragraful unu - "Gonceptul de prédicat angrenat în llmba romana"). Aceste nuant® semántico su-plimentare pot t'i de duratâ (limtatâ sau nelimitatS a actiunii),'

de intsnsitate, de insisten^a, de cradafcie etc. /Uigrenate pot fi toate tipurile tradi^ionale de predicate: PVS, PVC, PH,PTO, cuai ar ii in exeraplale ce urmeaza: (I) "¡pi apucind spre rasa-rit, s-a dus. s-a das, s-a cUis trei zile ^i trei nop{:i ... ' (P.lGpirescu); (2) "Mt-Frunos a luat pi s-a pornit in Xuhq". (M.Eminencu)i (5) "indata dupu plecarea Greuceanului, Faurul-paniatului se Bpuca si facu chipul lui Greuceanu..." (P.Ispi-rescu); (Jv) "J)e vorbit nn poate vorbi, ca miselele si dinfii i-au cazut raai bine de o nie de ani..." (I.Creanga); (5) Im-paratul n-avu nici el ce. wai zico ¡ji ii dete fata". (P.Ispi-rescu); (6) "De nilontiy nilostiv esti, de bun la ininia bun ai tost, nn-i verba, dar de la o vreme incoace,... te-ai fa-cut prea nu'§tiu cum." (I.Creanga).

Eleaentole subliniate in exenplele de mai sus intra in componenta PA, deoarece exprima un tot intrey logico-senian -tic ^i o singura funcfie sintatctica. Kle mai contin,pe linga seninificatia sabstantial-granaticalS de baza., tji seranificafcii supliraentare. ' in exeaplul (I) - de duratli no limit at a a ac-tiunii, in (2) - o decizie prompta, in (3) - un aspect incoa-tiv-ternimtiv, in (4) - o constatare a incapacita^ii efectu-Srii aefciunii, in (5) - obiectul ac£iunii ¡?i in (6) - o con-stafcare de ordin calificativ. Cele aratate ne permit s& de-limitam in fiecare model structural al predicatului forme de baza forne ancrenate.

Esen£a PA consta in faptul ca, neschimbindu-?i fondul structural al tipului respectiv, alaturi de semnificatia sub-stanfial-Grafflaticala de baza, niai exprima semnificatii supli-mentare prin concursul elementelor anexenante.

Forma gramaticala. a predicatului se constitute,£n genere, din unitatea somnificatiilor general-Eraroaticale ^i mijloace-le ei structurale de expriraare. Acelea^i seranificatii crairta-ticale pot fi exteriorisate prin diverse mijloace, . procedee. Astfelj paralel cu i'ormele de basa. ale PVS, PVC, Pit, PVK de-limitaia respectiv foruieXe enorenate ale lor: PVS (nngr.), PVC (angr.), HI (angr. ) PVN (angr. ).

PVB (angr.), din punot de vedere logico-semantic sji functional, exprina ideea viY\ei singure acfiuni a verbului de con-jagat, redind o singura sennifio.atie cranaticala sub-

stantialá. Considerara cá tot o singurà ac^iune se poate reda çi prin tautologii çi repetitii verbale, prin construcjii verbale tu verbe desemantizate total sau partial etc.

Faptele limbii romane ne deinonstreazà în mod pregnant cá repetida verbalá joacâ rolul unui procedeu stilistic eu posibili-tàçi nelimitate, fiind o modalitate cpecialâ de eseprimare a pre-dicatului verbal siiaplu angrenat. De exemplu, ôn fraza "Am 3tat noi am stat. am stat..., cînd pe-aproape de ziuâ, iacà auaia pî— rîind desiçurile prin codru" (IJ. Sadoveanu) cuvintele subliniate sînt o repeti^ie verbalâ cu funefie de FV3 (angr.), în care se exprima ideea acjriunii unui singur verb. Reluarea imprima acfiu-nii o nuança suplinentarâ de duratâ în timp.

Huit mai controversate în tratare sintáctica sînt tautologi-ile verbale de tipuls de citit citeste; citeate cît oiteste s.a. la prima vedere s-ar crede câ nuanfele semantice suplimentare din cadrul tautologiilor ar fi mu.lt mai prestíante, deoarece integra -rea în structura predicativa a elementului reluat este stringentâ. Dar nu e chiar asa. De exemplu, în fraza "3i bine,... de mîneat ai mîneat bo^ul cel de mamaliga, dar ce-a zis omul acela cînd a pus mamaliga acolo, pe tesiturá, ai tu la çtiintà?" (I.Creanga) tautología verbalâ de mîneat ai mîneat constitute un ïVS (angr.), care exprima ideea unei singure acÇiuni, redate prin verbul a aîrt-ca. Reluarea tautologies a verbului a mírica imprima acfciunii o stare de cedare, concesie în fata Xocutiunii ai (tu) la atiinfrá.

Prin acc^astâ formula emifâtorul îsi exprima atitudinea fa£â de actiunea celui ce-i vorbeçte. De fapt actiunea este lipsitâ de sens, nu aro nici un roat, întrucît subiectul (Chiricâ) nu a aflat "ce-a zis omul acela cînd a pus bo-ful ■"e tesitura". în propo-zitie acestei stari i se opune alta, iar, drept consècintâ,spare semnificatia substantialà-gramaticala de concesie. Actiunea ca atare se înfaptuieçte, dar realizare» ei este în opozitie eu con.-tinutul predicativ al altei propozitii din fraza data. Starea ai la çtiintâ (a çti), deçi opozantâ, este foarte'neceaarâ çi de aceea'absenta ei creeazâ eçecul actiunii de mîneat ai mîneat.Anu-me semnificatiile suplim^ntare au créât corelatia logico-semanti-câ a acestor doua propoziÇii, asigurînd nedezmembrarea blocului predicativ de mîneat ai mîneat, care este "nodul" actiunii în com-pozitia literar-artisticâ a opérai "Povestea lui Stan Pâtitul". •

Efectuarea acfciunii de níncat ai mîncat çi lipsa stSrii ai (tu) la "tlinta constituye pune tul de plecare al desfa.^ur;xrLi de mai departo a ac^iunii din opera.

Un ait tip de PY3 (angr.) este cel format din verbul a ? la + conjunc^ia si. + V(f.). Xn fraza "Erau cíteva foi^e, dar soacca a acoperifc niçte hladunete, le-a fácut unsuróase çi macar ia çi ElÍQili. ~ "ici hírtie, nici toe." (I.DrutS). Verbul ia (a lúa) £n asomenea fcrinomuri ne aparé 'leseraantizat. Datoritá Unei puternice suduri logico-sernantice a elenentelor componente, blocul citât, din punct de vedere funcfcional, formeazá un PVS (angr.) cu un surplus de sennifica$ie, cu un fel de "ataç" (A.Ciobanu, 97106). ílnume acost "ataç" creeazâ toatá "atmosfera" comunicativa., indi.cínd spontoneitatea realisarii unei áctiuni sau stàri concrete, ce este semnalatá de Yg» adicâ de verbul "plenipotentiar" al trinomului dat.

0 alta unitate sintáctica predicativa cu anumite particularité! specifice este blocul V^ (a se apuca + Conj. (çi) + V2)s "îndatâ dupa plecarea Greuceanului, FaUrUl-pâmîntului se apuca si fâcu cbipul lui Greuceanu numai çi numai din fier." (P.Ispi -rescu). Structura subliniatâ pare, la prima vedere, ca este absolut idéntica cu cea anterioará, dar în realitate situa^ia e alta. în modelul dat verbul a se apuca, degi e.coborit in rang sub aspect predicativ, îçi mai pâstreazâ, în'màre masurá, unul din sensurile de bazâ çi anume cel de "a începe, a inicia o ac-tiune". rtuinai câ çi acest sens în cazul nostru este évoluât. E una cínd verbul a se apuca apare în func^ie de semiauxiliar al predicatului verbal compus (a) s-au apucat .sa citeascà çi e cu totul alta cînd în structura discutatá él devine pur çi simpluun semn deictic: (b) Se apuca. gi-gi taie degetul cel mic, çi cum Î1 puse acolo se lipi. (P.Ispirescu). în ambele exemple (a) çi (b) semantica referenfialâ a verbului a se apuca parca e aceeaçi, incoativa, dar aîntem tofcuçi în faÇa unèi diferenfcieri privind rangul fi func^ia sintecticá a verbului a se apuca. Astfel în (a) el s-a coborît la treapta dô semiauxiliar aspectual, iar în .(b) cobosrâ la treapta cea mai joasâ - la cea de semn deictic,eu nuanfcâ incoativa. El indica, pur çi simplu, începutul actiunii , care se confine în verbul al doilea al bíoeului predicativ. în PA se apucâ si fâcu se alla ideea câ subiectul (Paurul-pSmîn -

tului) a ínceput' i=¡i a terminat actiunea de "a f ace". Asadar, as-pectul global aici e incoativ-tenni.nnt5.-v-.

Analiza formelor grairaticale ale FVo (angr.) face posibila delimitarea diferitelor variante alo acestui tip structural. Elementóle constructivs ale PV3 (ongr.) se prezintá ca un sistem complex, cu o emprimare unitora., compacta a semnif icatiei grama-ticale substancíale íntr-o imbinaro do cuvinbe lexicalizata • •

Referitor la fórmele annrenate ale РУС nentionSm ca ele con-tin o 3ingura semnificatie gramatical« de tip nodal-acpectual !¡;i o singurá ser.inificatie continutala, e:q?rinind conconitent :ji va-lori senantico-grsmafcicale sup limen i; are. Aceasta ínsenmna ca ín coraponen^a formelor granaticale ale PVC, In afara de compcnentul substnn(;ial al verbului de baza sau al celui scmiau:riliar, nai pot interveni alte elemente (sngrenonte), caro nchimba caracte -rul sintactico-functional al atructurii predicativo. Angrenarea РУС are loe aproximativ £n baza acolora^i fenortene lingvi3tice -repetitia tautologia Verbala. De exemplu, in fraza: "Adunase capici marunte, coborzse nuci йоге din pod, franintase oluat pentru colácei, dar de copt n-a mal dovedit зц-i coacá" (I.Druta) tautologia verbala de copt n-a mnj dovedit sa-i coaca. pe I£nga semnificatia substantial-groaaticala de baza qi cea nodala, nai exprima §i o núrn{rá suplinentara de constatare, de conce3Íe¡ d£ , copt n-a dovedit sá coaca. de^i... framíntase.

Б important sá mentionüm ca fórmele angrenate ale PVC con-tin seisnificatii suplinentare: de intensitato durativá, de pro-gresíe, de concesie, do constatare, de insistente s.a. Angrena -rea PVC consta in exprimrea suplinentara a sennificafciei grama-ticale (aodal-aspectuale) cubstantiale. Oaiterea componentu. -lui angrenant are drept consecintsí pierderea semnificatiei sup-limentare, dar nu gi a celei de baza. Elementul común al tuturor formelor PVC propriu-zi3 ¡ji PVC (angr.) 21 alcatuie¡jfce ve: bul de baza care este purtatorul semnificatiei confinutale 9Í prozenta verbului semiauxiliar care imprima P7C valori modal-aspectuale .

ra. din punot de vederé logico-semantic, atribule subiectu-lui calificativa! ínsusirii, starii existente!. ícraa grama -ticála a PIí 11 face sá re caracterizese prin e^rprinarea separata a semnificatiei granaticale ¡¡¡i a celoi s'ibstantiale. Ssmnifi-catia granaticala 5.1 contine, de regula, ín vorbul de relat*-6»*81

semniftcaÇia substanÇialâ (continutalâ) se aflâ în partea nomi -nal5..

îti (angr.) se realizeazâ structural în baza formelor-tip aie P№ propriu-zis çi se deosabesc de ele prin prezen^a elementelor ce exprima seEtiificatii suplimentare, care nu denatureazà,ci coa~ pleteaza esenta ei. De exemplu, în fraza: "De p;luiaet plumet era moç Nicïiifor, dar, de multe ce dâduse peste dînsul, se facuse cam ursuz" (I.Creangà) cuvintele subliniate constituís o singurá imitate sintáctica cu functie de prédicat nominal, întrucît în aceasta structura se contino característica stârii morale a subiectu-lui mon Hichifor. Forma tautol&Kico-pXeonasticá de realizare na çtirbeçte prin nimic semniflcatia gramaticalâ çi substantialâ a PN, dinpotriva, îi mai adaugâ o nuanfâ supliaentara. de concesie.

Calitatsa moralâ a lui moa Hidiifor de "a fj glumet" eedeazá în fata altei calitâti, opozante, de "a fi ursuz". çi aceasta "de multe ce dâduse peste dînsul"«

Semnificatia supliaentara existenta în caàrul acestei struc-turi predicative asigura caracterul ei inseparabil. îmbinarile ■ de Kluaiet fi glunet era se compline se în mod reciproc pentru a putea exprima ideea de concesie. liai mult decît atîta, aceasta nu-ont à adaugatoare cimenteazá, £ntr-ua fel, întregul confiant logi-co-semantic ¡al frazei. Dacá am dezmembra blocul predicativ de glume t glumet era în doua unitáti sintactice eu functii diferite, aceasta ar duce la abolirea de continut a enuntului. Numai împre-un.à aceste doua îmbinâri genereazà un PU (angr.).

Fórmele gramatical® ale PN (angr.) exprima o diversitate de semnificatii suplimentare. De exemplu, în modelul V^Ccop.)+ Adj.+ + ^(cop. ) •»• Adj. "Decá-i frumos îi f runo s. orice ai spune ... " (I.Creangà) blocul subliniat constituie un Pîi (angr.) în care se contine, pe de o parte, sennificatia de bazà, iar, pe de altâ parte, nuante suplimentare, vizînd caracterul constant çi cert al calificativului atribuit subiectului. Acest bloc predicativ a favorisât expriraarea lacónica çi unitará a tuturor semnificatiilor. De aceea disocierea lui, din punet de vedere sintactico-functio-nal, e5te irationalàt ea ar duce la destramarea nuantelorsùpli -mentare care, de fapt, interactioneaeâ eu semnificatia continuais a frazei çi a textului în întregime.

Un alt model al PU (angr.): 71(cop. ) + Adj. + Adv. + + Adj. "Eu îs bun cît îs bun, dar çi cînd m-a scoate cineva din

rabiare,.." (ï.Creangû). în acent bloc aven un olement de bazâ îs bun si un clsEisnt onsrenant clt îs bun. Prin unitatea predicativa îs bun cît £s bun re exprina o mían Ça. limitativa de calificare a subiectului. Calitotea atribuitá subiectului (Stan) poate fi provizorie, atît tirap cît nu intervine "cu ceva râu" vreun partencr (fcip ChiricS).

Dupa parerea noastrâ, disocierea functicnal-Gintsctica. a • ccmponentelor Plî (ongr. ) £b bun cît îs bun ar rcduco ccnV'inutul lui predicativ la un sinplu roporfc temporal, ccw ce, pg de o parte, este de nedorit pentru cennificoÇia de averfcizarrîjConîrin.utS. în blocul predicativ renpectiv — cennifica^ie co esto invocatá çi de infconaÇie, iar, pe do nlta parte, rapcrtul fcf>nporaI nr crea o discrepanta cu sensul General al frasei.

Analizînd fórmele gramaticale ale FA din linba ro^ûnii, rra délimitât 17 variante structurale (veziî încheiero). Ble se pre-zintâ ca un sistem complex, co funetioneazâ paralel cu cele de baza ale predicatului. PA constitule un fenomon fireic al liœbii noastre çi nu presupune apariÇia unor tipuri predicativ« noi sau, invors, dispariÇia altora în favoarea acc3tor noi.

Totodatâ mencionan ca cele mai utili^nte forae Gtrucíurale aie predicatului din liaba romana sînt cele de bnz3, Fornele angrenate însa. îçi au o întrebuinÇaro specialâ, cînd vorbitorul sinte necesitafcea de a mnrea anumit^ mwnÇe semantice supliraen -tares de durata limitniâ sau nellmitatS a acÇiunii, de intensi -tate, de concesie etc.

în încheiere e nece3nr sï subliniea câ funcÇionarea paralela a fornelor gramaticale ale PA cu cele ale predio at'nlui-tip (de baza) ente întemeiatâ pe specificul ntructural-gsneral al acestoi parti de propozitie. PA se constituie, de fapt, din fórmele structurale aie predicatului de bazâ, nuraaí cá dispniv» de o nuança semanticS .suplinentara,- inprimata de ele non !-'.•! structural angrenanfc.

Pc tea»» ccrcetârii nsi publicc.fc:

1. în ,jurul problenei predicatului angrenafe tn limbr» romana. - în Heznld referate.lor Conferí" Je i çbilnfifics a corpului dida-ctico-stiinÇific al tf.S.M. îotnlurile r.ctivitûçii «jtilnfcifice în snii 1991/92. Vol.IX, Chisinau, 1992, p.'110.

2» Considerajii despre predicatul nominal angrenat. -Bev.s Limba EomSnáj nr.1, Chifinau, 1993, p.21-25.

3. Predicóte verbale angrenate. -Bev.: Limba Eooána, nr.3, Chi^ináu, 1995, p.127-129.

ABBEVIEBI

Adá. - adjectiv

Adv. - adverb

Conj. - conjunc^ie

G.L.B. - Gramatica limbii romane

PA - predicatul angrenat ,

Ш (angr.) - predicatul nominal angrenat

PVC (angr.) - predicatul verbal compus angrenat

P7H (angr.) - predicatul verbal-nominal angrenat

PVS (angr.) - predicatul verbal simplu angrenat

T.L.G. - Tratat de lingyiaticá. generala

BIB1I0GE API E

1. Ciobanu, Anatol. Sintaxa semántica. Cbifináu, ^tiin^a, 1987, 197 р. .

2. DiaconeScu, Ion. Problema de sintaxa a limbii romane actúale Bucure^ti, Editura $tiia$ificá. «nciclopedicáf1989, 293 p.

3. Gramatica limbii romane. Vol.II, Bucurefti, Edi^ira R.P.E. , 1966, 558 p.

4. Gutu-Eomalo V. Distribuya. In carteas Elemente de lingvis -ticá structuralá. Bucurefti, Editura §tiintific&, 1967,P»58-59.

5. MStcaf, Kicolae. Un tip de predicát verbal. invá^Storul soviética nr.4, 1965.

6. Tratat de lingvisticá generala. Bucurefti, Editura Academiei R.S.E., 1971, 558 p. ,

7. Будагов P.A. Язык - Реальность - Язык. Москва, Наука« Í963, 262 с.

8. Илья ¿.И. Очерки по грамматике современного французского языка. Москва, Изд. Высшая школа, 1970, 175 с.

9. Мамудян М. Лингвистика. (Перевод с французского), Москва,: ' Прогресс, 1985, 200 с.

10. Солнцева Н.В., Солнцев В.М. Взаимодействие частей речи , и членов предложения. В сб.: Члени предложения в языках раз -личных типов. Москва, Наука, 1972, с.78-87, .

Summary

The logical-semantical and functional principle in investigating members of the sentence rohich presuppases studying sin-tactical phenomens "from meaning to form" has been taken as a basis, v/e arrived at a conclusion that the predicate in the Ro-manien Language can not be limited by a definite number of forms and set constructions. It includes a number of constructions with the verbs rohich have lost their semantics, some infinitive constructions with the verb "a avoa" (to have), pleonasms, tautology, verbal repetitions and so on.

Every structural type of the predicate appears both in the system of forms with the "pure" meaning and in the system of forms rohich besides their grammatical meaning of the basic structural type have additional semantics. Consequently, in any (predicate) structural type of the predicate there are basic and complicated forms (anprenate).

Complicated forms consist of basic forms and one or several complicated components. A complicated component can not be omitted as the omission vd.ee result in breakage of the predicative unit as well as in its semantic and communicative distortion.

A complicated component represents sinp qua non phenome -non, and not something facultative'.

Thus, the complicated predicate represents a syntactical unit comprising a number of components expressing the logical-sementic and functional integer as well as certain additional meanings: the duration of the action (limited or unlimited), intensity, persistance, progression and so on. An traditional types of the predicate can be viewed as complicated.

The complicated predicate has not been investigated thoroughly so far. The present paper is considered as the first attempt to include the following units : V(f.) + V(f.) + V(f.)...; V(sup. + V(f.); V(f.) + Adv + V(f.) and others in the complicated predicate.

The components of these predicative units can not be .separated as their categorical syntactical properties characterize the structure es a whole. This fact results from the logic and semantics of the sentence, the components of which they are.

Резюме

Ставя в основу исследования членов предложения логико-со.тан-тический и функциональный принцип, продполатающай изучение синтаксических явлений "от значения к форме выражения", мы праялз к выводу, что сказуемое в румынском языке но может быть ограничено определенным количеством форм и застычиих конструкции.' Оно включает в свой состав серп» структур с глаголами,утратившими семантику, некоторое инфинитивные конструкция с глаголом а атеа (иметь), плеоназш, тавтология, глагольные повтора а т.д.

Каждый структурный тип сказуемого появляется как в системе 5ори, оглзатнвастшх "чистые значения", так и. в системо форг.?, которые, помимо грамматического значения основного структурного тепа, имеют и дополнительную семантику. Следовательно, выделяются а лп-5ом структурном типе сказуемого базовые конструкт!я я оста'иеннне gopifflt.

Осяозшешшэ Форш состоят из базовых форм п,тас одни ялп .несколько осложненных элементов. Пропуск осяо.таенного элемента недопустим, так как ведет к распаду предикативной единицы,к ее семантическому я коммуникативному искажению, Осло.тленчнй элемент тредставляет явление sine qua поп, а не что-то факультативное.

Таким образом, осложненное сказуемое представляет собой син-гаксическую единицу из нескольких элементов, выракактех одно логико-семантическое и функциональное голое, а такта предполагавших определенные догэлнителмшэ значения: продолжительности действия (ограниченного пли неограниченного), интенсивности,настойчивости, iporpecciin и т.д. Осяояпеи'дш«" могут бить все традиционные типы жазуемого.

Осложненное сказуемое до настоящего времени но стало предметом специального изучения в лингвистической литературе. Дрнное юследованяе - первая попытка включить в состав осложненного ска-jyeworo единицы типа: V(f.)+V(f.)+V(f.)...; V(3\ip.).t-V(f.) ...

Компоненты этих предикативных единиц не могут быть расчяене-щ, так как их категориально-синтаксические показатели характерны 1ля всей структуры в целом.. Этот факт подсказывается и логикой, и ¡емгштикой предложения, составной часть» которой они .являются .

BUTUC ÍETBtJ

PEEDICÜKJL AMGHEHAT ÍN TiTtfRA BCUÍNI Specialitatea 10.02.05 - limbile romanice ' (a a t o r e £ e r a t)

Semnat pentro, tipar 06.95.« _ Foraatul 60x84- 1/16. Rotaprint. Coll de tipar 1,0. Comanda 110. Tirajul 50. Fárá platS.

Secfcia poligrafie operativa a USM. 277009. Chifin&u, str.M.Kog&lniceana 65