автореферат диссертации по филологии, специальность ВАК РФ 10.02.05
диссертация на тему: Aspecte de tipologie areala a dialectelor romanice (Vocalismul)

Полный текст автореферата диссертации по теме "Aspecte de tipologie areala a dialectelor romanice (Vocalismul)"

UNIVERSITATEA DE STAT Dlhf MOLDOVA PfB OH Catedra de Filologie Franccza

t 6 BSiO 13 Sb ; Cu titlu de manuscris

C.Z.U. 804.01

RO§CA PETRU

ASPECTE DE TIPOLOGIE AREALÁ A DIALECTELOR ROMANICE (Vocalismul) Specialitalea 10,02.05 • limbi romanice

Autoreferatul tezei de doctor habilitat in filologie

Chijináu-1994

Teza a fost exccutatä la Cátedra, de Filologie franeezä a Universitátfi de Stat din Republica Moldova.

Consultant çtiintiiîc - BANARU Victor, doctor habilitât In filologie,

profesor universitär

Referenli oficiali:

1. CORLÄTEANU Nicolae - aeademician al Academiei de Çtiinte din Republica

Moldova, doctor habilitai in filologie, profesor universitär;

2. EVDÖ§ENCO Arcadie . - doctor habilitât in filolbgie, cercetätor principal alJ

Institutufui de Lingvisticä al A.§. din Republica Moldova;

3. PAVEL V asile - doctor habilitât in filologie, cercetätor principal'lii!

Institutul de Lingvisticä al A.Ç. din República Moldova.

OY y

Susiinerca tezei va avea loc in ziua de ' Iis /_1995, la otcle ' •■> ~

la çedinta Corisiliiihii de conferiré a gradelor çtiinîifice DH 10.92.18 in Sala de festi-vitö(i a Facultájii de Litere, tJniversitatea de Stat din República Moldova (Chiçinûu, str. Mihai Kogàlniccanu, 65).

Teza poate fi examinatä ín Biblioteca çtiinlificft a Universitátii de Stat din República Moldova (str. Alexe Matcevici, 60).

/V. Grigorc aa ¡/s Secretar $tiin|iilc,doctor xn filologie, confercntiar

№

о н> И> р- 3 P t;• и hj P 3

>3 р P о P' О p p< О •d со

и p о ЕЗ р

ГУ в о р et в к ai E' о н

О о р œ о с P a о

hi а hi в pi pi- • H" 04

о р со со P cs H- В р-

о-? и Р hi p et о

р et w ■et P p- a о CO

et Р< р- Р- a< fj i» ct -и

Р- В Р h го ca p д. р-

< О а" а a •d Б' p У

(J с 4 ю et H О р

PJ и et p- h!

P P- hi Р' CD M о S? f et et о

Р о ct H' о P р

•W es В е a в р <t CO ь>

et g' р о Ci- и СО P 1

P' Р. •С+ о pe et О P С et

t " о ре Р- >d H- B¡ P» р-

P Я P p. et et P- «

XI- р- р H го P p■ СО P о

CÙ Р. р и *ct t* H H

P- CD о fi- u H- y J <0 CS о

* Р- р о es et Ф p h'- 0 <п

•• н р- P H et Р'

С "J со р p et p H P- о

V-» « p СО В

M h) P 1 hj 3 О f 'А

w О О 'ti ra о es H, (-" 'd

0; о" О О ' Cl hi 4t 3 P p. CS

о i~t со H e+ со et •et о

H- а С/1 Р- P1 H1 g p p' <; er

p P р et P с p M со p

H Р н» H- H ÍO H- и р t>

p- О p b H- Я ■ а P

-T'j i-1 D Pe о <0 p Ц

et р- а> ß p h-4 У о ■Í

p- В И -a a P P о о

H* CT Р- P- P p b" С р о

о Р' et et о И H W •p

11 t" р H P о о h-" p et h-1

et P- и О р- P-

н> а H- et p. H- -a р- tn

p И СП et О о H- H- р ¡3

rt Р ■4 P t-1 P

01 h" ct - K a С5 (J

£л [л W CD P h-1 о p а P

ci 0 H et P О H- h-> h" el p-

О •d а t-" ■et В p- Р >—1

hi О О P- а" o t» У*

p* H » PC о g P< < H* Р ■

о с ЕЗ P p E5 Р- P

« « P g H' В -СГ P

h-> о О P о p H-

'•J со о et P- и h-1 er

о а р* P M et P. < pc р..

н- Р< я P ci- P О о Р H;

о h> W pe t-J < et P. О О

со Р< pc H' СО P p О L;

р- >-• « * * 1 1 et 1 1 Ct

о о

•о о

га »d

о et

et p

н- н <

Pc

» Б

Ф С

W Ре

со г

N -и

о р-

р

О s р-

H) P н- н

M

о и p.-

ы p

hi

¡a Pi et hi

PP о

0

■H s

p r-

о о

et

»

p. и

о с-

^ ?

О P

p. о

o> о

¡r-

Ф et о

о

о

и

Р^ cl-H- pe

¡o

м и

re 3 о

et К

p СО

t-> ф

Ч В

О Р-

U Р-

о о

р >1

Й 4 W es H h hi

со и p- о P> « P'

p P- 43 о P h) О

о C3 CS p et О es £

и rt о h-* P« CS о

p p er et y о со

о • СГ P- Ф О P p p

о Ö P' < h¡ et w

CD p- H- • о P pc H

Cl cs p- о p- hi H p-

P- N et p- 1 P- p- p

< pc p- P H и a

PC p О a> p-

H P> 04 i-1

p В Я и Pc 4 p. о

о et в о a> n

p. P П P p- в

p- H h P- et 2 c -to

< p< p P- 5 P p-

ra >d P О p- w

H p. P H m PC P-

o H < p P р И н> Р р- р-

ra о p- »— 1 •а ►з Р hi П Р Р

P o. в и н о о ►i . ре р- с° р>

< о о о CS р- а Ö et ,Р и о Р

p- о о о СП о О Я « р-

N о p p. • со о <! hj И С -а и И

H er со CS Р- о р р- et Pi

<4 p- о P « ht, р Р сл Р- о

p- rt « 4 п 1 $ Р< N Р- et р о* О tí

ç. со W о и В Р< Р и Р а р

í-j с 5 В Ч и> О Ч « м

p- p- p- & о ti Р- О á о р-

H- ¡y p hi * R р- Р- Р р р- о

о (-' a i P о Р- tt сг р. со р: СГ в

о о P ш H * ? И р а р Р- !< о а I-'

p H t CT о 1 I Р Í Р- 1 I 1 1

р -et

р

I-1 ф

с р. »Ö p h-1

р- р- p <! О

Н1 3 О S hj

о Kt И о* 5

а p H

Н" со p- О

■И со Б H* В

р- "ri P< о E

fl- 4 H 5

р. eo о 'О p-

р- •d CD о

р Ci H P H> ®

H et p- et 3

со P О hi о

о P- •я P о

et P- p

CS P В [Л

h-1 p et

О et I"

H, О C5 et

P- g P С

^ H- y P- P-

О p C5 Ci О C5

rea glotonimului "limba uoldovenoaíica" constituie o abortáis, o tezíi inventatï, pusâ la discratia unsi poli ti ci do ofcafc.

Iloutft t-c a n tiin. \rl iio& a tçzoi rczidu. în abordare a conple^a a ff.etortelcr do corcetare sub aspectul unei tipologii aroalo, ane~ zate pe un suport généalogie, avíind la baza atlasole lingvistice roaanico (nationale çi régionale)» Prin aceasta urnoazá a se' cuban tele ge cá în procesul de invsotigatie au fo.3t aplicate crxte ~ riile ¿¡e£5L£Í2.» soclolingyi-Ptio çi areal-tipolofflc. spro deoso~ bire de alto investigatil} de ex. ¡ N.CorlSteanu, B.Goea aplica cu preponderenta criteriul sociolingvisticj V.Brondal ~ elonen-tul ctníc (substrat, auprastrat)} il.Eartoli, A.Griera - factor! istorici.

Gradul de aseraán&ro oreal-tlpologicS. între dialecte coto stabilit ín. rezultatul cxaairiSríi ariilor de sintezá, sslectate ¡ji raportato la întreaga zona roaianicâ. Tóate ariile de sintesá poor-

ta un caractar istoric, fiindea. ale reflecta diverse etape ale ev.jlutiei fenoaionului în causa, cu alte cuvinto, el© reprozintu, o existentâ a diacroniei ín sincronie.

Kemarcâm câ ín spafciul glotic al Bopublicii Moldova aceasta lucráis este única de acest gen. Anume lipsa unei astfel de lucrar! 1-a deterainat pe autor sa efectuezo aca3t studiu.

Obiectul concret de stuctiu al tezoi de i'afâ S.1 constituís analiza vocalissului latinei clasica (diftongul AU, E, O, S, 1$ î, ó, 5} Ü), începând cu reflectarea lui în latina vulgará çi teriainâiid cercetarea acostuia xn ariile lingvistice la etapa cônd ele'au Xost stabilité. Pentru otudiul areal-tipologic au fost utilízate atlasele lingvi3tice romanice: nationale (ALF, J. Gil-léron; ALPI¡ AIS, K.Jaberg çi J.Jud; AIR s.n., E.Petrovicij atóaselo regionaleJ ALly, P.Cardette; ALJA, G.Tuaillonj ALB, G.H-verdet; Allí, R.Udler} AliR, V.ïavel. A so consulta lista abrevi-orilor),

Metode de cercetare. în procesul de eelectare a hártilor lingvistice pentru inventarul vocalisaului, ao optat numai pentru acele hârti care corespund cerintelor çi scopurilor propuso de autorí tipizarea ariilor cu trásáturi primare pentru flecare element al inventarului de foneae vocalice. Salectarea a de>..on-strat cá atlasele indicate nu dispun In egalá másura de o canti-

tato cuficienta do hur^i pentru fiecaro tip de foness latins.De-ficienÇa se explica prin scopul de elaborara al acestora di.n ur-Tiá: toato afclasolG lingvistica románico, cu e^cepfia lui AHI, sunt laxicalo. HuEai AHI include un studiu consacrât íoneticii (vol.I, partea I çi II). Hártala eel-etato au foot ulterior c3a-sii'icatíí £n dspendenïa do un anumit íonea jau grup de Xoner,iQ,íi-ind suprapuco pa reteaua ds liioru, unció s-au pioiectat ariilo :sai nari ¡ji sai nici, cu ;Qraoter panroicanic çi regional (aonal), Pentru cvidençiorca ariilor cu caractor priaar panroaanie a i'oat utiliaata matóda do hasurare çi do isoíone.

Scopul lucrarii consta íntr-o £r»cercax'o de tipologizare ni ragrupars a ariilor dialootsle romanice,'.Psntru aceasta s-au cro-puo câtova saroini:

1 ) depistarsa ariilor convergente çi divergente pe baca £¡u-prapunorii ^i tipoloGÍ"!Írii lor pe ù harta do si ateza pentru fi-ocaro fonan sau grup de fonças vocálica, luats aparto 5

2) clasificare», pe basa an&lizei areal-tipolo^ic3,a diale-ctelor .7Í a srupurilor ditüactalo, conform icaginii care s.e reflecta po acosté hârÇi;

5) roconsíddra-rea ariai iingvistico dintre Px-ut si Mistru gi dinaalQ do Iiistru ín lunir.a ccncspÇiai structural-genotice ai areal-típologics; ,

¿i-) oxplicorea sub aspect diacronic a grupurilor dii'tongate çL redusa ps -eritcriiia unds sunt rSspândite aceEta fenoaene, 0 atenfio deoasbita aa acordá locului accentului £n grupux-ile dif-tongate cax"j au générât diftor.gi ascendenÇi ¡ji doscandenÇi, pra-enn çi reducerea lor £n vocale sirapla,în reaultetul slabirii ticuloçiei uiuia dintre elementa! ía > í > i (S-ïï Pianíai ), ga >- a (subdialectul ncl&ovencBc).

So Busfrln \vraatoarelo postulato;

1» Princi.piilü do tasa ala cercatariloi- areale resida. £n /'tooria urvdelor", propasa do John Schmidt,care a pua în discutió ?iV>ble¡na ariilor céntralo çi porifevice în cadrul linbilor indo-eurcpane. "Centrul" çi "periferia" sunt considerate drept o sx-proaia o. inova-fiilor ariistíconforta colfovq. íorcole ino— va toara sa cxti til din centra spra poriíerie ca o iatensitate da a-

s p

tj PP" O tj

-M H'

M

c

cr

Hl

o li

B »

s

P Pa o

H

"m o

o o o

PA o pi et O 11!

h*' íp

O £

a ct Po

» C5

o

» p pí fl

p- A O ÍD O

» C5 P

Pc ti P"

P- \

u, ^

ttí f-s - c •d

A <t

o

3 §

p- ..

0 p M

o o

o tj

o o

P* B

§• g

3 P*

f>

p -

p< o

"" p

•tí

s °

o w

tí P"

O «ct

a pcf <t> p

ct ¡B

!_< '¡J

P* o

E3 »

cf p

PC ct I

'd »

§ ®

ct .

O Í3

•tí o

P»

3 <?

4 a a o

A

Oa

P"

V H ra o ct

o

0 ct H Po

ct

& §

O N

O P-

ct *cr

o

<t> -a

o

O h•>

et a

rt N 4 P- tí

» e

A o

H

H-

&

P'

h & 3 ct

a

n

P" o til

15

o

<5 p"

p<

0

1

p

H

o

P-

3 o

tí

s,

•a

0 P-

1 w et ra C P

P"

o A

O <D

M H

^ I

ra X

P-

ra w

p> ct

o p.

o 5

o o

p g

A

o

o o

o

o 3 H> P"

¡3

:) b b1 <ff H í-j

p . o w

»

P o o 3

o

§

o

p-

P-

ti o

5 m >Ó H •et O O p- M &

p o A

0 - ~

1

•d 4

H

H>

p p h!

o o o 3 ct

H> a>

o

a

o »

, f-

tJ o

fb c

o »

a

*cr f-

pt 0

H W

h- c 'd

a fj

p. (9

t--> p

o &

p -

H ct

o u

«

c p.

c

c M

a

f> »d

0 p

1 H O ct

o o

ct -

p< •

ct F>

O p

li p

M ct

o

V) f>

w

(5 -a ¡2 ^

H" p<

s

tj ni o o

O tt

®

Hs

y" O-

M O <1

H f -

o

K- ct oy O y-1-

ct p<

•ct

f

M Ir" Í3 Pí

t) o

« >d JO o

I -

a •o

f a

H> p

I

ct o o 11 •tí Í5 <d "■3 « H c •d o Pi r> A •ti o N o

p o p o g' P' o ci et o tj o a P- o f * fJ P< o

H' A ti o C! >d p t> p Pi •d p o p 3

o o p- ti o P » £j B H et p P- vrt H n A A A

ti o PJ H P (' Çt ct P p< o o o O P' o p o O O

o p- p o O et y> p t: f^ v> B tj et n: Í» o •d 3

n o — P O o f H O • p? p- p • h et P ÍL," H ci-

P p » w p* 3 A ct !» p* Hl P » o o pe

»J 'c¡ p l-J fi o p- p C3 p* O H w p< g H o ct o

ra o M O O P" ti" o p ti O o a p p

o ct w « H p tí M t" •tí « A ti p< P

f ct « P' « fi tj o p c; Oí o p ti £ ti g P' X o

li o «V p o ct o p* •i ti B 3 o p' a p o P" p* p P

o H p c H C < P' p" A ct t! ct •Ü O 03 o 5

p- P> w p p- p- o 3 51 Pt P" P" P 3 et ct p. •d

g ct o ti CT' & 3 p ct O H ct A -ct ti ct H O M D ti

H O M tj ci F p- P- A p P p P- p- P g 3 et o

B ti ct o p- h « o ti pi P t-j H •et •■j <v

f> P- c Cl M H- et a M P P" p> o o P ; -- G

P- M a o H c i" •d -vl o » 3 c 3 P' 4 p- o Pi P

a t-J li o c ►i p- H o H p- ct P> p -ct g ct O

O h w o P" A « p t! P P- P" 3 a M

o o p> Ci Pl o t,1 H P- ct p> 1 M P- ct O O A et O

Cl tj 3 rj p fi) p o P p p- 3 O O (0 O — fi ÎÎJ

p- c p Ci tj vt K C3 ti M H 3 o O H » w ra

A et o w u p< p o o o o H» ct o Q P. 63 p- P cf

(£« j o- ct g o « o H p- •d O o P" C O B p-

p- fc o CT o ct PI Ë> fj w ct 13 3 p" 3

P) o H p* A A p- o P PJ <! 3 O P A pc o ct ¡3

53 p* » A p- o o p p- P- 1 P A b tj P> (5 ' >d p o

C"J e o o p o P< h-3 pj p- O p- ct e

O o H) P" M o m O "Ct -Cl » Pl B o et P"

O O o* t! H" H P' P p p P P P" P H •d JB<

B H t¡ o e> 3 o A p « H KT ro p> p

ct Á H H P; < o M o O CT O A p< H H 3 B

O i A A A •o S» s <! H- • o p* ra o ct o

o A ti H p* Ü P> o ct pi P o t) ra

ce E /—. 01 p P- p- (ZI Ü' » 3 « P- o o •a o •d w

p »< p- M o ct P' B tj p et p- o

o s< ft 3 P" p t! P- H H H •d !» 3 p p. P

e R Hi -a "îJ o H g O o B P 3 ti o o- P" et A

o H f- iî P" ti ►d i ti ■et ra P p- & tj œ

03 Í3 pvv P- p- o PI P" •d 03 Pc

§ -

f" o f p> ct

Do -n

tí ^ L1 V) ct C •tí

li p

O H »

H O pe

S rt

O P-

H1 S3 •tí

fl

O p.

M o

Ct r: p,

i-l a o

p ¡i p

l o p<

o I-i

o

a

p cr

& o

H' í)

g «

"ct O

H' >ü

o

» »

•-1

r. »o

•o o

(9 o

(t h a

(Ot O "Ct

t H P

l-i o

»

ct «

C o tí

» Cj ct

o H

H" p>

o

a D o • a -

B>

ra H ©

A

(5

o o ti

ja TO

o>

ct

ti

PC A - . o

•a p<

w

•d <s

t) Í3 p M

o

0

ct í:

1

I-" &

f H o H

O ti

H" o

p 0

Î3. g

O P"

ra i

c •d

ti

p

0

M

p

1

P- ct - m

o

'd ti

4 H'

H- 3

» o

H> 3

A

f-J. fp

W »d p- c;< C H. ct

0 <5

M ¡a

1 1

O I»

6. Dialecïele sau grupurile de dialecte le depistâm în ra -2ultatul suprapunerii de isoglosa, care, prin urnare.foraoaaâ un uanunchi de izogloce fluctuante. în cadrul ocastui nânunchi,pro-iectat pe hartà de uinueza, se rsliefeaza aria llngviaticâ dia-leotalu.

Importança teoreticâ a lucrârii aonstà în tipologizarea «reala a dialectelor roaanice pe basa vocalismului latinei clasico, ale carei rezultato sunt expuso în coriclusiile tezei. S-a constatât la nivel Xoaetic, poate încâ o data în plus, câ lirabilo ronanice constituie, mai întâi de toato, o unitate genealógica cu doua .mari aone lincvistice: una occidental» (spaniola, portu-gheza ai galiciana, í'rarvceza, francoprovensala çi proveníala,catalana, retoromana si italiana de nord) si alta oriéntala (dia-lectele italiene centro-iseridionale, deai nu £n tóate caauríle manifesta acoastá coeíiune, de ex., tratanentul grupului al în Apulia si Sasdinia caro paatreazá trSsâturi coauna cu aria orientais, restul dialectolor centro-aeridionale nanife stand trásá-turi coaune cu provensala si cu dialectele retorcnane orieritale ; dalmata si dialectele româneçti: dacoroiaân, aroaâri, istroronân, aeglenorof.âti). Insula Sardinia, într-un cas, sa alipeste cu zona occtdentala (trataaisntul vocalelor 3, I £n GpaniolS.,provensala, dialecteüe retoro.Mnû occidentale, dialectale italieno de nord si centrale; lat. S - în Portugalia, toata aona galoronanicu de sud, Italia de Mord si de Sud, oí partial dialectal dacoromSn do nord ni nord-vest), în cite c&Kiiri aceasta iivóulá uneste uabelc sone linEvistice (veai diftongul AU în. dialectul leonea, în proven sala, în dialectele xotoroasae orientale, în isrriota,în dialectele italiens centro-naridiona.le çi în dialectul dacoromân ).

Dupa eua s-a putut oooerva, francesa, prin tx'âsaturile sale specii'ice în tratare a vocalismului. latin, se flí'la într-o zoaâ,aa sice, separata, dar luate în ansanblu, putem susfine ca. toate ttialectela ronanice occidentale dinprauna eu dalmata,pentru unele í'eivpnene. repraaintá o ario linmristicü continua, cu aseaa--: :

nâri ce continut iatoric. íios&na cu su&dialectele sale,ín únele cazuri, ca r;i írance¿a, sa d&ose'pur.te prin tr¿3.íturi ^articulare de aria occidental!: lat. ó, 0 > rvi, 5, .1 > ^a, lo., a, tas în aleo caauri aro trisaturi coísuuí: cu íto;-;;lil iat. AU, If.í. iu, 0 > £íí poiiijie líiitialú; lat. í, Û > u.

Din. trasaturile comune çi particulars ale ariilor dialectale occidentale çi orientale se desprinde ideea eâ limbile romanice, inclusiv dialectale lór, reprezintâ nu nuiaai o unitate genealógica, dar çi areal-tipologieá (vezi çi E.Coçeriu în ciaterialele Congresului al V-lea al ï'ilologilor romani).

în lucrare se face o scurtá prezentare a aspectului istoric pentru fiecara fenea vocalic al latinei clasico, £n eare se tra -teasà aodul de évoluais £n ticrp çi în spa^iu a diverselor variante fonetice care apar pe teren: de ex.: diftongarea lat. È £n silaba cleschisâ çi înehieâ, pâstrarea sau evolu^ia diftongului £n alte sunete, £n functie de locul accentului pe unul din elenien -tele lui -£e > íe > ig > i (£n sud-estul Jran^ei) sau reducersa diftongului %a>- a^ în aubdialectul aoldovenesc care ocupa o arie importants pe anhele pârÇi ale Prutului, fa^ü de zona de sud a Bubdialoctului muntean, prezentat cu varianta ga(ia).

Aprobares lucrariii lucraréa a fost aprobatá la diferite con-ferùite çtlinfifice ale corpului didactico-çtiinÇifie al Univer - ¡ sitaÇii- de Stat, în cadrul rezultatelor aotivitâ^ii çtiir.$ifi -ce, la diverse conferinfe çtiin£ifice, organizate de Institutul da limb i indo-ouropene al Filialei A.Ç. al l'HSS din Leningrad (actualmente St.Peterburg), la conferinta çtiiniificâ, organizatá de luatitutul de Limbâ çi Literatura al A.Ç. din Moldova sub generi-eul "Lecturi £n neaoria lui V.F.Çiçaariov1"¿ mai 1933)} la Congre-sul al XVTII-lea al Academiei ronáno-^jaericane de Çtiin^'e çi Arte. Moldova: Deschideri çtiintifice çi culturale spre Vest, Chi-çinau, 1993» la conferirla, consacratà probleaelor de lingvisticâ, çtiinfcà çi didacticá, cu prileóul a JO de ani de la înfiinÇarea facultâtai de limbi stráine a UniversitâÇii de Stat, Chiçinâu, 1994} la Institutul de Lingvisticâ al Acadeniei Eoaâne,nartie 1994.

Structura lucrârii: teza este constituitâ din douS parti i compartimehtul I confine : abrevieri, transcripta, o preîaÇa, o introduce-re çi patru capitale ce abordeaza problene eu caraeter teoretic. în introducere se notiveasâ alegerea tenei,actualitatea • ei, noutatea stiinîifica, este fornulafc scopul cercetârii çi obi-ectivele ce ursieazá a fi atinse, sunt expuse principiile de soleo— taro a Quterialului factologic çi Eatodele care au fost aplicate, sunt definite unitSfile lingvistice: linbà, dialect, subdialect .

gral. subirai. Compartiaentul al II-lea, alcâtuit din çapte capitole, trateaaa problème de evolu^ie în spa^iu £ji în tinp a foneaelor vocale din latina clasica, reflectato în latina vul-gara, sub aspect senetic çi areal-tipologic. Lucraraa cuprinde 7 tabele, 12 hârfi de sintesâ, 13 hai-Çi aie dialectelor si lira-bilor ronarúce, о încheiero si bibliogralia surselor consúltate.

Capitolul I esta consacrat procesului de romanizare,stu-diindu-sa problene de istorie a limbilor romanice cu referirá la época de trecere de la latinitate la romanitate. ín cadrul acestei evolutii istorice, faptele lingvistice se înpletssc eu fenomenele istoriei societâçii.

Perioada de fornare a dialectelor fii liabilor romanice constituie veriga. de legatura dintrs эроса de apariçie si c.ea actúala a lorj alâturi de istorie, acea^ta perioadâ constituie o "geografio" a ronanitâ^ii.

Consideras cá о bunâ cunoastere a romanitâÇii înlesuelte întelegerea formârii limbilor romanice. în acest contoxt, von nenfiona câ odatà cu expansiunea puterii Roziei, сц înteaeierea 'Iaperiului Honan ni cu introducerea latinei pe teritoriile cu-cerite, s-a pus baza pentru linbile roaanice.

în priffiul rând, dupa cuni aratS G.Devoto (1969), roaaniza-rea, în aproape toare zonele Iaperiului, s-а desiâçurat în trei etape: ¿

1) pátrimderea unoi- avangarde ale latinita^ii (couercianti, laercenari);

2) instauraren, latinitátii odatü cu cucerirea teritoriului;

3) inbtalarea çi aparaxea oaiogenitatii latinei tran/rplan •ta te, prin asigurarea cailor de coisunicaro cu Нота.

Latina "pleca" din Eoaa ín Inperiu pe o re tea de drunuri саге constituía una din trásaturile de baza ale civilizatiei romane.

în al doilca rând, ronanizarea era o problema ailitai-Si exercitua ronanus ducea latina, binaânteles, ín íovaelo salo vulgare, ín tóate tinuturilo pe care le cueerea. Zúñele militaré,' coioniile de ve terani, cáóStoríilc soldatilor roaani cu £e-Kai indieono eonstituiau lo^ltur-ilú col« sai x>utOííiies psntru riíspándire

propria tarii de ралалЪ » Amei ai s lu ¿ &з ъ i i-... ud in i 2 tra 73.-

ei romano au avut un rol important in procesul de romanizare,con-stituind o puternica iaigrafie romana.

Procesul do latinisare-romanizare s-a denfasurat si in Italia, Latina se suprapunc peste limbile vorbite din diversele centre ale Peninaulei Itálico, lia ee raspandesjte, ¡aai xntái,£n re-giunile lógate do liona (Struria, Sabinia), iar nai tarziu, odatá cu extindorea dreptului de cetafenie romana £n toate municipiile Ifcaliei, oe latinizeaza cocplet s;i volecii, ialiscii,umbrii, os-cii. La inceputul epocii imperialo, Italia era de¿a couplet latinizaba. Latina Roisei, vorbita de un nuaar de vorbitori alola-tini, adunafcri in capitals laperiului, nanifestá sernne de incorec-titudine <fi lipsá de elegan^a, remarca Cario Battisti. Statul rosian devine o vasta construc'v'ie orizontalá, cu ten&iníe de a descentralisa latina re^iuni, care, íiind ar,ez.ate la periíe -rie, tind sGutae o autonomic lingvisticá toe nai r,are o i sá

30 transforffie £n centre independente de iradiere a latinitá^ii.

Dupa cucerirea Italiei, prima regiune xndepártata, ocupatá de rosani dupa cáderea Siciliei (a.241 i.e.n.) 9Í a Sardinici Corsicii (a.233 í.e.n.), a íost Peninsula Ibérica, cucerirea £n-cepand cu debarcarea scipionilor la Snporion (Antpurias) £n a.197 x.e.n. ca urmare a celui de-al doilea rá2boi punic sf&r^indu-se in a. "19 G.ru cu ínfrángerea cantacabrilor de catx-e impáratul Augustus. Peninsula Ibérica era locuiti, xn principiu, do iberi ai de basci £n KV, populafie de origine iault discutata.existenta £n prezent. In Vest, 3n Gallaecia, locuiau gallaecii, aí;imJ.a-$;í cultural cu c e 1 5 i i, asturii, iar £ntre Do-ux'O <ji Tago se aflau lunitani i. Peninsula Ibérica, in Sud, a lost anpáríiti adninistrativ ín Hispania Citerior ^i Hispania Ultex-ior. In a. 2? í.e.n., Augustus xnparte Hispania Ulte-. rior £11 Baetica ¡ji Lusitanxa. Baetica era privi cultura -si eio-Ean^a sa aproape o a dona liosa, ín tinp ce In Lusitania civili -aa^ia liiaba poporului roaan se asimila £ntr-un mod dificil.ín-tre acosté provincii diferenta de latinitate este ínare. Sa pat-rundea pe druauri diferí te de-a XunguX vaii L'brului, de aceea ■ Hispania Citerior Terraconensia, pa drunul obi^nuit al legiiuii -lor romane íjí al comerciantálor, a prinit o latina sociocultural inforioarü, inculta, doachicú tuturor in.ova$iilor, erplicandu-ce prin aoost íapt txHisaturile inovatoax-e ale dialectolor asacones, castiiian (<lc Buif;oo) al catalanei. latina din Baetica ora cultiva ta ai conserva toare, aici oxiasaa .•jcoli cu o influenza

j.itz.ai.otu.4© puternica..

Gallia Transalpina a foat cucerita íntr-un tinp scurt, in-tegrandu-so, prin urnare, £n Iaperiul Homan. Xn.Gallia se цавеаи ce 1 ; i i, i ir in Sud oe güaeau greoii ¡ji 1 i g и r i i. Ajutorul pe care Imperial Homan il ocordá tiarsiliei ímpotriva li-curilor (a. 121 £.e.n.) ínsearunS ¡jd ínceputul stapúnirii romane £n sudul Galliei. In ftnul 118 £.e.n. liorna fmideazá colonia Harbo Murtiaa, de linde toata pi-ovincia de sud-eat a luat dcnuiuirea de colonia Harbonenaia, devenita, mai apoi-, provincie prin excelen-fcá. fiestul Galliei a f03t cucerit de romani prin ármatele lui Cesar, intre anii 59 í.e.n. gi 51 i.e.n. Uoaanii mvadaaera uai alea Gallia meridional^, £n centru £n nord. Cuccrito.'ii lá-sau ínvinailor autononie largS, i-espectündu-le cu in£eleüpfcá to-leranfá credinfele oi legile. Asimilarea popula^iei goloromane ae XScea mai intena tn provincia Narbonenais decát £n restui Galliei. Ga £n alte provincii romane, galii au 'nsu^it ИшЬа la-tiná, mai ales £n procesul relafiilor cu narii proprietari de pámant romani sau romaniza^;!} lucrand ca aclavi pe pímunturile lor, ei erau nevoi^i aá invehe latina. Acolo^i lucru se intSuplá pi £11 randurile populafciei liberes relayiile ei cu adminiatratia cu agenfii fiscali, sau relafiile coaei'ciale, au silit pe bá?-tinu^i sá recurgá la latina; apoi ¡ji £nrolarea galilor £n armatele de la i'rontierü au constituit un ciod de integrare ¡si de £n-susire a limbii latine. Caracteriza ta prin vechitioa dutei de cu-cerire ¡jii prin ltígat ;rile títrñnse cu Roma, atát din punct de vedare adpimistrativ-politic, cat ¡ji mai alea cultural, latina din aceate provincii a avufc tóate vavianteio stilistice rtle latinei claaice: un aepect sociocultuj'al literal, cát ei forme aublito -rare, vulgare, speciale (rúatice).

Spie deosebire de cele aen^ionute mai sus, Dacia a fost cea iaai independenta de centru ¡ji cea tnai pupin supravetjliea ta poli -tic iji cultural. Gucerirea si romani aerea üaciei eate rozultatbl unei putemice romanizar! a Peni.nculei Halcanice, £n legatura cu cace s-a Gásit elenentul románic £n riordul Dunarii. • Üucerirea ••acestoi provincii avea scopiu-i militare ai economice. ín proce-sul i'orauni2Ürii, ariiütj roiiuna, ca in aj tu proviucii ale In-pertuíui, и avut un rol importan!. He-Ci-ut;u<ea 1« araatu roaaná a íunt un t'ac fcor s&iinif i.cí- t,iv in pi-ocerul d<s ro^nni 1:ure: ¡seiviciul

militar dura multa vremo, iar solda^ii întorçi la vaträ aduceau cu ei çi limba latina, pe caro o râspândeau, la rândul lor,prin-tre bâçtinnçi. KelaÇiile proprietärilor cu locuitorii de la £ara au înleonit raspândirea limbii latine în rândurile popula^iei agricole, aceasta din urmä având nevoie de a cunoaçte limba pro-prietarilor.

Pe de alta parte, aristocracia, cuceritä de civilizaría latina, a fost prima care a adoptat moravurile învingatorilor çi core le-a imitât luxul. Cíasele privilegiato erau cele mai indicate sä înteleaga din primul moment ceea ce romanii le aduceau nai nou çi mai aträgätor, iar tinerii, la rândul lor,sim£eau ne-cesitatea de a asimila tot ce venea de la Ilona.

Privitâ sub aspect sociolingvistic de completare a culturii, roiaonisarea a fost, dupä eum arata inscripÇiile, mai intensa In terifcoriile urbanízate din Banat, partea de Vest a Transilvaniei çi Olteniei, dar mai lenta în tinuturile din räsaritul Daciei,îri .fond îax'à oraçe çi cu o via^ä agrícola çi päotoreascä (Istoria României, 1971, p.536).

Astfel, cunoasterea linbii latino esto con3ecint;a pätrunde-rii culturii romane çi o. deavoltàrii relafiilor dintre Inperiul Roman çi Dacia. în tiœpul etapûnirii romane, sac.II-ZÎI,se poato presupone, cá limba latina, eunoocutä în cediile Urbane, a tre-cut çi în iaediul rural,în relafiilö dintre bâçtinaçi çi cuceri tori,coloniçti sosiçi, cum spunoa Sutropiuc "Sx toto orbe romanoi'

Latina Daciei a pástrat forma arhaicä, pentru c3. era o latina socioculturala inferioaru latinei cultívate a Ûccidentului.

BäspSndirea latinei çi itaensa opera de romanizare a durât patru secóle çi ,juiaätate. Ka a atins teritorii eu populaÇii do linbi diverse, eu organizatii sociale diferite çi de nivel cultural eterogen, fiind "transpórtate" în provincii do agen^i so-cioculturali diferifi. lata de ce diversitatea limbilor romanice, apärute în urma procesului de romanizare, exista "in statu naa-cendi".Ea a fost. aeeeptatä. prin evolutia ulterioara,prin contac-tul continuu sau întrerupt cu Iioma.

Gapitolul II este consacrai unei priviri de ansaoblu asupra genezei, evoluîiei çi clasificärii dialectelor si limbilor romanice,' problema care a apürut odatä eu primele studii de romanis-tica. în acest context este extrem de important a se fine cont de varietate'a liiabii latino sub aspectele ei social çi spatial, çi,prin urmare, çi de cea a limbilor n.eolatine,dezvoltate pe te-

ritoriile foatelor provincií; este de asenenea foarte important a se stúdia nu nunai factorii de convercenta, dar ¡ji cei de divergenta. Aoe^ti factor! sunt indisponsabili oentru doternina-rea surselor liabilor romanice ^¡i a perioadei lor do apari^ie, pentru clasilicaroa lor din punct do vedeio ¡senealogic. Aceasti situa^ie inpune necesitatea crearii unui studiu do tipolocie are-ala a dialectelor romnice. Din aca&stá perspectiva, lincvistica. arealá £si propune drapt scop stabilirea cronologiei relative a fenomenelor, iriterpre tarea sehimb&rilor dialectalo si Xixarea lor £n spa^iu, restituirea situatiilor social-istorice,£n. cadrul carora se desfágurau astfel de schiinbári. Dezvoltand aceaata itl.ee, vom sublinia cá cercetárile cu privire la idioaurile neolatino so cer a fx privite sub un. aspect conplex. in lunina acestor dis-cufii, cea mai nare parte a elementelor lor sunt racordate la sisteiaul liabii latine, coaiun pentru toate variantela aale.A.Gra-ur serie ca. toate lixabile neolatine au iaoBtenit(iaai intal do toate, fondul lexical iji gramatical al liabii latine clasice «i,prin urmare, na e ¡justificata. tendin^a de a raporta origine-a lor nuraai la latina vulgarS. totuai, pe ISngS. faptul ca latina clasica. , . sub aepectul sáu scris, a aanifestat un cadru unic pe intres te-ritoriul Imperiului Rocían, cercetárdle, incepánd cu cele sai vechi fi torninand cu cele mai recente, ne orienteaza spre o diaiecta -lizare timpurie a limbii latine, chiar si pe, teritoriul propriu-zis al IWliei, sec. IV-I i.e.n. (ü.Kzepinslcy, G.Strata, il.Laua -berg, V.Vaananen). 0 deznembrare alai pronunfatá, cu tendinte de perspectiva, se contureazá incepánd cu sec. al Ill-lea e»n» (S.B. VidoS, G.Reihenfcron). 0 laiírturie elocventá a accatei deznauíbrári o constitute ínaginea polidialectalfi a linbilcr ronatiice. • la cadrul acestui continuua. linijvistic cex-cetatorul se va conírurvta cu convergente divergente linsvistice pe arii mai mari si mai üici care scot in evidenta struotuxi lexico-se¡aantice,tjraaiaticale §i fonetice, ¡aai inrudite sau mai pu£in inrudite; dialectele re-toi-oaane, írancoprovensale si franceze (£n subcoapartiaentul ccn-sonantisaului), franc opx-oven sal j .si provensale (in subcoiapartiaen-. tul vocalisaului), o ur.itafcc relativ onorjena a dialectelor itali-ene centro-aeridionale, ronanefti, aria lincviaticá de Noxxl a I.taliei. Ainpreaaü cu cea galoroca.iiea, zona li.n.ryisticu catalana

pi-ovensalS, dialectal leones limba portu^heza,pe de o parte, sí dialectal (liaba.?) malician si portuguesa,pe do alta parte,din

¿oaeie limítrofe.

To tod.ii Ih so vor mentiona divergente, mai mult în plun fo-neti.c, in bra dielectele provençale 9! celo frai ic eso, între dia-lectele italiens centro-tnoridionale çi cele de Hord, între idio-rauriJe cantilian çi galicien, castillan çi catalan, procua çi în plan mai maro - Intre aria romanicú occidentals. cea oriéntala» în cadrul acestor arii lingviatice,la nivel dialectal, izofonele çi isolexeracle sa ochimbâ treptat, de la o zona la alta, fur» a cvnoaçte anurnite hotare politico-administrative.

In paragraful intitulât' "Din ictoria clasificârii limbilor románico" se face o suecinta treccx-e în revista a diferitelor propuneri de clasificare a limbilor romanice. Din multiiaca opi-niilor vom menciona doar pe cf:a a lui W, von Wartburg, caro sus-tine câ formarea celor doua arii în cadrul Komanici er.te conditional» de aspectole sociologieo diferí.te ale romaniaârii. Aees-tei clnuificari i G-a reproçat fundamentul exclusiv fonetie çi limitât doar la doua fenomene. Trontiora dintre celo douü Boma-' nii a fact contestatà çi din punctul de vedero al cronologioi, dsr în po.fida crltteilor çi procizárilor adune de cercetarile ulterioaro referitor la cauzele, vechimoa çi diatribufia fenotae-nelor fonefcice, J.'olosite drept cri to ri i çi. do cátre V. von Wart-bu rr., clftflifica.rea scostuia c.-ipatûjid o circula tie larga în rona-nlstica.

Koferindu-ne la subiectul ce fine de raportul dintre liabX, dialect çi sonéle nixte, remarcan cu dialectul cate concaptul fundación tal utilizat în dialectologie, iar conditio esentiala a existente! lui o constitute variafia lingvisticü spafialü (üagda M. ), Corcetàrile lingvlstíce de ordin geografic au impus conclu-zia, conform cáruia "nu exista forma de vorbire care sa nu fie dialect" (¿.Martinet). £n oceasta acceptie, dialectul devine un , ';ermen generic pontru unitútíl® lingvistico teritorialei dialectul propriu-7,is, subdialecfciil. praiul. subgraiul,care,alàtUri d© aria lingviatica, aloituiesc sistemul de catogo-rii relafionale ale dialectologiei definite "substantial identic" cu dialectul pe baza unor factori atât tie ordin intralingviatic, eût çi do ordin cxtralingviotic.

.Varie tu tea lingvi stieS epatialâ a condus pe uni i cerceta -tori la negares. dinlectului ca realitate. în legâtura cu aceas-ta paz-ere, -O.Bonsuc -wiu sus tine ci nu se poate sa adaitem in«

exiatsnfa dialectelor, a unor unitáfci locale,caracterízate priri particularitati ce le dau un aspect aparte, diferent'iindu-le de alte unitâçi, Dialectele aunt centre, de unde radiazâ anumite transforaâri .Tingvistioe çi, dacá ele inpun anuaite zona nixte, aceaata nu n.: permita sa contestara exiatenfa unor aseaenea centre.

Dialactul este condiçionat, pe de o parte, de exiatenfa unor unitâfci de acelaçi rang, dialecte, çi, pe de altâ parta, de raportarea lor la o limbá.

L i m b a, ca unitate lingviaticà, càreia i sa supune di-alectul, are aceeaçi bazâ de definire: ea reprezintà o unitate spafcialá de rang auperior, cu extindere geograficá mai itare de-cât cea a dialectelor. în aceastà accepçie, 1 i c b a se de-fineçte ca 0 uniune de dialecte, descrisa ca diasiateu al tuturor dialectelor ei çi delinitatâ în raport eu alte unità^i spatiale similarei lirnbi în spaçiu.

în cadrul corolaçiei limba-dialect, 3paÇiul glotic dintre Prut çi tliatru çi dincolo de Ilistru este studiat aub aspect généalogie çi areal-tipologic si, prin uriaare, fiind comparât cu aria lingvisticâ din partea dreaptà a Prutului,este determinat pe baza îenomenelor lingvistice comune,drept subdia-lect noldovenesc al dialectului dacoromân. Atare constatári se fac çi pe baza altor íenomene (E.E.Coseriu sus tine câ liraba vor-bitá de populafia bàçtinaçâ si majoritarâ între Prut çi Miatru-çi, în parte, çi direolo de Nistru - Çine în toate privinçele dâ dialectul dacoromân). Tot ceea ce e caractariatic pentru daco-ronâna çi desparte aceat dialect de celelalte dialecte rowâneçti e caracteristic çi pentru graiul románese din Basarabia si Trans« nistria. §i din punct de vedere tipologic, gi-aiul "basarabean" fine de tipul lingviatic romanic în realizarea roiaâneascâ a aces-tuia. Sennificative, în aceastà privinÇa, sunt concluziile, expuse de iS.Coçeriu la Congresul al V-lea al filologilor rooâni s

a) din ponct de vedere lingvistic, Eraiul basarabean nu s-a deapârçit niciodatá de litaba vorbitá în dreapta Prutului;

b) acest (irai nu çine numai de graiul "iaoldoveneao"j

c) linia Prutului nu reprezintà o frontiers linevisticâ (nu exista nici un fenoaen inportant de divergenÇà si convergent^ care sa separe graiul basarabean de dacoroaâna din dreapta Prutu -lui);

d) graiurile din dreajta çi din stônga j?rutului,romSneçti dintotdsouna, oe considerau çi explicit româneçti eu mult £na-inte de anexaroa Bacarabioi de câtre ruçi.

Studii importante, consacrate acestui areal goo-lingvistic, au fost efectúate do savonÇii A.Ciobanu çi S.Berojan in care se Busfcine câ toate tipurile de vorbire est-romanice, prin sistemul çi structura lor tipológica, Çin do o entitate lingvistlcà uni-cà - limba românâ, la care apartine çi graiul moldovenesc basa-rabe&n.

Oercetarile, efectúate da noi pe baaa vocalismului latin,pe aria oubdialectului moldovenesc, ne demonstreasâ lucruri incon -to stabile i pe ambele parti ale Prutului, cât çi dincolo do Hist-ru se inre^istreazá acelea.fi fenoiaene lingvistices 1). pastrarea intégrala a diftongului latin AU, cu o reducere în -a, semnalatâ în eontrul çi nordul Basarabieij 2) diftongarea lui S^^e: ¡piele, y i 15, fJ.erbo (fórmele dialectales kjeli, n^el, njedz, sjer-bi); 3) diftoncarea lui 8>tjo (în poziçie initiais)! yok', «¿ogt, Ijqrz, uoari, i¿o_ra¡ 'O diftongarea aetafmicà a vocalelor latine Ô,, ¡5>ga(i¿a): o№eni, imita, çoartS, Çoadâ, aoaro, toato; 5) difton-çaroa mataíonicü a lui E>oa, a(â)î ^rea/cura, steaxpa/3tarpa, near^iVjarTi, ^amá/zaraáj stea/ste, tasa_t( ), mS vide(iaa ye^

d<_i), el cîcrge (el Hornea)»

'L'oate aceatu excnple no dovedesc eu elocventS existenîa unei coutinultáti linijvistice a subdialoctului raoldovenesc în f.ona indicatâ, în c.adrul structurii dialectale a dncorooânei. în a:oBt con text, trezo.-jto nedumerire faptul,cá un tort tori« cu ace-leniji particuXarititi dialectole,pe o parte a Prutului se nuswç-te subdialect aoldovenosc al dialectului dacoromân, iar pe altà parto, printr-o decizie arbitrara,lipsitâ de orice argument çti-itiÇific, se numeçto "liinbâ iaoldoveneasca"|glotonin, pentru a ca-rui nerospectaro cetiiîenii sunt aneninÇaÇi eu pedeapsa. in acost context^ tinem sa sublinien uraâtoarele»

exista o ains'tr5. litaba literati uni tara, vorbità de moldoveni, aunteni çi ardolenii limba r o a â n à, fapt con-firnat atat de cronicari, do clasici (Alexe Lateevici,C.Stainati, C . Stanat:i-0iurea, Cwtere), cât çi do siarii lin^isti ai luaii (O.ïacliavini, li.Co^criu, H.Buda;;ov).

n

Keferitor la clasificarea limbilor romanice, notáa cá una dintre cele mal reusite clasifieSri care tine do i-epartiíia geográfica, subatraturi ^i de alte criterii este cea a lut C.Tagli-avini, reaumata in tabloul care urmeazá:

Balcanoro¡a&nicá Italoroaan Lea

a) 1. Romana..................

b) 2. Ealnata.................

3. Italiana................

Sarda...................

5. Retoromana..............

c) 6. Francesa................

7. Francoprovensala..................Galoromanicâ

8. Occitans................

9» Catalana................

d) 10. Span i ola (castiliana...... I Iberoronanica

11. Portugheza.

*...... j?

Aceastá clasificare are avanfcujul de a pune în relief-caruc-terul intermediar al vechii dalaate între balcanoroaanicâ çi ita-loromanicà, çi,în aceeani rasura, acal al catalanei, între ealo-roaanica si iberoromariica.

Referitor la idioaurile roasnice orientale - агодйп,ией-lenoroafin ai istroroomi (-1a)t pe care C.Tagliavini nu î.o tientio -iieazá, reiuaccaa cS ele nu sunt liabi, ci dialecte» la râud cu da-согопала, ultiisul iiïnd sinaural dialect rcaàn nord~dun&r-3;m care a devenit linbá cu norma, supraregionalâ Çî liiabii oficiala. Púnetele 10 <l) çi 11 d) din scUeiaií necesita o rectificare în йэпеи! cá aie i tí verba de galiciana (galeGO, tjalleeo), idiou considérât de uni i liaba pparte, dialc-ot "cultural", de al^ii - eu dialect porfcii£be2 <T Jyj.ite de Vasconcelos) sau variatate a anaarablului dialectal galtc-portu^hea, opus ce lor laite anaainbluri dialectale iberoi'cuanice: spaniol çi catalano-valencian (E.Coaoriu. Estudios languiatica románico. -Uadrid, 19??).

lu lucrare a de fa fa sa sutuiniaaû de asoiaeuea .rolul important al subatratului în fonaarea liabilor roaanicoj prefcutiudenl unde latina vul¿ará s-a conafci. tulv, ea a avub un substrat coltic, iberîс, 3 ii;ur, iliric si trac. Acesia substrat uri, fi ind asiiailste în procesal de roiüanizoj.tf, 1¿. difei-L te perioade si îu diferitâ ай-

surfi, au lûsafc, Mai mull; s;.и с;, i pntin, aupreuta lor în linbile

«

euecri torilor, ultímele mani Te stându-se sub diferite forme de tendinte fonetice.

In. aceastâ. eccepV'ie este semnificativ do subliniat importan-, î-a teorética formula ta de G.I.Ascoli (a. 1877) çi susfcinuta mai târziu de E.Wechosker (a.1890) ?i V.Brondal (a.l9<tô).Esenta consta în faptul câ în ce.zul fiecârui procès de formare a unui po-por çi coneonitent a limbii neolatino europene respective,se poa-te distinga un substrat (celtic, lusitan, iliric,celti -beric, daco-iaoesic), atratul romanic (latin), care constituís elemental fundamental, precuin çiunadstrat (sau suprastrnt) - eel germanic £n Vestul continentului çi eel slav în Est.

Capitolul III este consacrat pr oble ne lor de lingvisticâ are-alá romana din República Uoldova, cercotârilor areale efectúate în cadrul Filiale! A.Ç. din Leningrad (actualmente St.Peterbuxg), cât çi a celor din Çârile romanofone din Europa.

Pemarcáa ca graiurile din Basarabia çi Bucovina au fost cer-cetate pentru prima data de G.Weigand în vederea alcátuirii At-lasului masivului lingvistic dacoromân (WIAD) çi de S.Pop çi'S. Fetrovici în vederea elaborárii Atlasului lingvistic român (ALR I, vol. I-II de S.Pop çi AIS II, Vol.I de E.Petrovici).

in República Moldova, principalele lucrâri,consacrate gra-iurilor ronâneçti din partea stângâ a Prutului sunt legate, mai întài de toate, de întoemirea Atlasului lingvistic moldovenesc (ALU). Fropriu-zis, aceste lucràri au demarat în 1956, odatâ. eu organisarea sectorului do dialectologie în eadrul Institutului de Limbâ çi Literatura al Filiale i îloldoveneçti a A.Ç. a URSS. Ti-nem sà sublinieffl cá AIAI a fost conceput ca un atlas regional £n raport cu AIH - atlas national roman çi, prin aceasta, el se inscris în aria lingvisticâ a Ronaniei orientale, iar pe o scarâ mai generala - în aria lingvisticâ panromanicá. Anume în acest context ne intereseaza. materialele cercetate în Ali'. 1

în continuare ae face o prezentare succintâ a cercetârilor de geografía lingvisticâ, efectúate în cadrul Filialei din

Leningrad (actualmente St.Peterbarg), al car or fondator çi animator a fost acad. V.Jirnunalci çi prof. l.î.Borodina, ' în special pentrù studiile din doraoniul lin¡bilor romanice. Se abordeaza no-$iunea de "tipologie arealâ", care constituía o expresie a uni-

tafii intre spafciu si tiap, datorita careia lingviatica arealg capatS un caracter diacronic.

in cercetarile da geografie lingvistica se xntrevede o di-sociera teoreticS intre geologia Xingvisticfi (scufundax-ea ¿ercetarilor in istorio) geografia lingvistica

propriu-ziaS (spaViala).

Geologia lingviatica reprezinta. studie-rea pe verticala, £n adancioe a fenomenelor lingyistice.

Geografia lingviatica ae ocupa do atu-diul raspandirii orizontale pe teren a fenoaenelor lingvistica, da condifiile in care acestea nigreaza in spatiu.

in cadrul cercetarilor areale ae inpune probleaa "centrulai" ^i a "periferiei", considerata de J.Schaidt drept o corelatie a inovatiilor si arhaisnelor. Recunoac&nd faptul ca inovafiile so raspandesc din centru spre periferie sub forma de unde, ajungesi la concltizia ca in cadrul unei limbi nu exiatS hotare distincte intre o unitate ling-vistica ^i alta, cu alte cuvinte, intre douil dialecte ale uneia si aceleeasi linbi, care se aflu in conditii favorabile de dezvoltare, oxista. zone de tranzi£ie cu trasituri fonetice. (sau de alt ordin) conuns anbelor dialecte.

Sa luam, do exenplu, interferen^a lingvistica intx'-o oici zona din nordul Italiei, Liguria- Piacenza. In sceasta zona,ele~ ricntele ligure se caracterizeaza prin evoluarea lui intervocalic iti -r,- fenonen cunoacut in provensala, in dialoctele ita-liene centro-neridio^ale si in dialectul dacorcrsan, sau prin cade re a lui completa. Fenoaeriul se intalneste in localitafile Gaa-baro, Gropallo, Vedicet, .in tiffip ce in Iccalitatea Sravo «i. partial in local!tatea Ferriere -1 alterneaza cu -r: s^ala, skela, dar skara, skera, ska; nu la, aula, dar ¡¡i. filiola, iilia,

dar. si fjji'ra, i'riga. Qrupul -re final a disparut in dialectul li-gur. Apocopa a avut loc dupa ce 4 a evoluat in -rs s^le > sara-j-sa. in Piacenza, din contra, se xnregistreaza alternanta 1 ~r: sale sol, au, se; sol e sul, su, dar kore ]col,

Po un sector destul de vasj, situat intre Cacipania si Apug-. ,lia (la Sud) si Lasio, Umbria, i.arche ae inregistreaza o zona mixtii pentx-u XKbinarea 1 + a, In cuvdutul "calce". Aici,voia nc-ta, niai Jntai, evolufia 1 > V: ¡cause (¿13,625), 1rave (AIS ,&»•;>), koav/c (Alii, cud), iar ulterior - conacnantisarea lui u >vt cavii

(AIS, 618), kavae (AIS, 639). Pe de o parte, se palatalizea-~ feSül- (A-IS, 666), iar mi tárziu are loe consonantizarea iui yt > vs kg.vii (AIS, 616), kavgS (AIS, 639). Pe de alta parte, ■O. go palatalizeaza. £n -y: ka^í (AIS, 635), te^l (AIS, 646).Mai la nord de aceasta zona de tranzi|?ie,xn care l>r, atestaa forma "careo", in cars c > g. Aatfel, In resultatul evolufiilor a doua fenomono, s-a ajuns la fox-ría E2£Sg loo de calce.

Pentru exeaplul uroütor ns vea referi la aria dacoroaana ^i, ín parte - la graiurilo do tranzi^io ale subdialectului moldo vene se, sitúate pe partea dreapta a Prutului. Datoritá patrun-derilor reciproco caro au loe íntre graiuri, xn zonele linitro-fe ale subdialectelor, exista, atát la íiord, c&t ¡}i la Sud,zone do tranzifie (in priraul caz - xntre graiurilc zaoldovenegfci do Nord pi celo din N-E Ardealului, iar ín'al doiloa - Sntre gra-iurile iaoldovene/fti de Sud ¡ji cele din Estul ilunteniei). Acesto sonó de tranaitie íac sa se deosebeasca destul de ciar fonética Craiurilor Eioldovenerfci de Sud, pe de o parte, iar pe de alta -fonética fiecárui grax de cea a graiurilor din centrul ¿íoldovei,, caro p'osoda caracteristicile cele mai reprezentative ale subdialectului noldovenesc: -a si -e finalevclueaza £n -x si -i: -a

rv t fV f ^V *

accentuat din diftongul -£a trece la -eC^e) xn anuaite cuvinte (xocu^at > íncuj¡.et, táiat ^ taj.et, baj^at^ bSj^et, sfájiot sfá-

africatele -c, evolueazá in -Jí, -z (cinci > Víx\zJJl , ci^ ne > , (jenunchi > a^entujkM., pinere > z^Lneri ); labi ale le -p, -b, au fazole , -g', -¿de palatalizareí (piele> ,

biiio>Eini, mie>nii, niel >nel),

Ariile limiti^ofe ale subdialectelor qi graiurilor se influente azi! reciproc, fornñnd zone de trecero de la o unitate ling-vistica la alta. Graiorilo din aceste zone de tranzitie ce deo-eebesc de cele vorbite £n centrul fiecárui subdialect xn parte, unde faptole de liaba prezintá o coerenta linsvisticu raai nare decát la periferia, in cadrul problemei "centra" ai "periferie" se remarca ca ariile laterale repreainta trusaturi arhaice, iar cele céntralo - inovatoare.

Gapitolul IV cate consacrat atát sinilitudinilor lincvis -tice de ordin General., c&t iji celor ce se manifestó, xn cadrul dialoctelor romanice occidentale ¡ji orientale. Be acntioneaaa c a. aetoda istorico-corroarativa prevede trei torne de siailitudini lincvlstices genealoc;ico» tipolo^ice aroale,fiecare presan -

tând un eriteriu de corcetare. Ble es disting printr-o indepen- . dentá relativa, fiindca. între prinele doua íorme apere córela -fia "asenánSri genealógica - asem&nari tipologice" si. staa la baza clasificárii limbilor. Fiecare din aceste método dispune de procedeele sale de corcetare. Astfel, metoda gene'alogica explica sinilitudinile lingvistice, condiciónate de proeesul. de divergenfâ a linbii-sursa, în ticp ce metoda tipológica explica similitudinile lingvistice, condiciónate de izoaorfism-'.l limbilor de acelaçi tip. Pe lângâ ace3te doua metode o semnalâm çi pe cea de-a treia, care explica asemSnárile formate în .resulta-tul convergenfei limbilor din cadrul unei arii geográfico. Pie-care din aceste metode reprezíntS o anii.^itâ imagine decpre ni-velul de comunitate lingvisticâ •• familia de limbi,clasancnt ti-pologie de liabi, liga língvisticít. Considerate fiind din punc-tul de vedere al rezultatului final, s-ar putea sa cSdea de acord cu opinia câ aceste metode sunt nu numai compatibile,dar se çi complinesc una pe alta, reflectând de pe posifii diferite una çi aceeaçi realitate lingvisticâ. Asemanirile,condi/ionate de faetorii genealogiei sau arealogici, sunt mai relevante în comparable cu celo tipologice. Ultima notiune nu se contrapuse, si dimpotrivâ, se suprapune afinitâçii primare a limbilor. Aceastà situa^ie, dupa pârerea noastra, imprima actualitate metodei tipologice în descrierea limbilor, dându-i un caraeter universal. Spro deosebire de priaele doua netode, tipologia asemanârilor exprima, în linii generale, paralele structurale între sistémele lingvistice, dat fiind lipsa factorului spatial çi temporal. Líetoda tipologicài e universala çi prin faptul c3 ea poate fi ap-licatà, practic, la toate 3 imbile. Cercetârile demonsbreazá câ asemSnárile exterioare nu implica, în mod obligatoriu, çi ase-rnSnâri do sens.

Determinarea similitudinilor genetice solicita, anumite con-diïii,cea mai principals fiind corespunderea dintre forma si sens a elementelor coaparate. Astfel, asemanarile fonetice se manifesta în cadrul norfemelor, idéntica sau apropíate dupa sens. £n aceat context, similars pot fi nu numai aeele elemente care manifestó coïncidente aateriale çi functionale, dar çi acele care sunt considerate ca résultat al schinbàrilor unor elemente primare, în cadrul unei invostigatii a sistemelor fonologiee la

nivel généalogie, elementul relevant se râspândeete si asupra afinitatilor materiale, sistemele se compara eleaent eu element, st.e.:>ilindu-ce asemïnarile între ele.

£n continuare ne refsriia la notiunea de "tipologie areola", £n cancepfia noastrá, "tipología arealâ" constituie o noÇiune p&rtici'.lara în comparatie cu noyiunea de tipologie gêna rala. Dupa pare rea noastrâ, "tipología arealá" e strâns legatà de metoda genealógica si e reflectaba. (expusa.) în plan epaÇial. Aceasta, în primul rond, însouœna depiutarea unor anumite tipuri de arii ea-re s-au constituit în procesul de convergent^ a acestora din urca. Se selecteazá acole arii care se preteazá în tipizare (clasificare) si care sunt capabile sS, caracterizeze o regiune ling-vistícu sau a3fa. Aria depistata se verifica prin dátele cuprin-zg í:a hSrtile peritru «nul si ac.elasi fenonen fonetic, £n conse -cinta, se evidentiaza particularitatile convergente ni divorgen-' te ale dialectelor uneia si aceleeasí limbi sau ale unor zona lingvisíioe ¡asi cari cau ale unei ligi lingvistice.

Pentru a stabili o afinitate între cuvintele de origine la-tinâ, pe al càror teritoriu de râsoândire a fost depista-tâ existent» substratului celtio, e necesar a stabili o x'egularitate a schinbîirii grjpului consonantic -CT-: lat. N&TEM > ir. nuit, » prov» nuset, pien.'noet, cat. nit, sp. noche, port, noit, it. notte, rota, noapte. Studierea evolutiei grur>ului lat» -CT- cu. apli.carea . mai multor hárti ne pune în fata unei tipologii areale caro demonatreaza rudenia liabilor ron¿_nice în cadrul ariei occidentale si o índepartare de aria lingvistica oriéntala, prin intermfediul ariei centx-o-neridicnale a dialectelor italiene cu . reflexul -tt-. Din punct de vedere isfcorico-genealogic în Roma--■ nia occidentale, sub influenta substratului celtic, a avut leC vocalizaren lui -c- > i, cLin grupul -Oí-, C2(X) care a provocat si formare a dift'ongului -a- (a„), lar mai târziu - formarea vo-calelor simple /0/ sau ¿a/, 'a^/.

Evolutfia lat. -CT- > pí(ht, ft) a devenit o tràsaturâ u latinitifii balcanice, íenoaen confirmât de dalnatá: -KT->tt> U lfcc. H&K&l >vegl. nuat; T3ACÏA >rag. trata.

In íncheierea acestui oapitol remarcáis cá datoritd pradului ínalt de coaunitute tipologicS liiabile romanice constituie, din punct de vede re r.enealo^ic, o fasiilio de ' liabi. Apaz» tenca ta lin-biior, din pua::t rte vejore c&nealogic, ia o ítucilio <ie liabi

admito çl siaiütudini areal-tipologice, dat Xiind faptul câ ele tóate provin de la aereasi liabâ-sursa.

Conpartimentul al II-lea este consacrat studierii areal-fti -pologice a vocalismului latinei clasice,trscut pria filierea la-tinei vulgare (diftongul AU, E, S, S, ï; ï, 5, íf; U):

Capitol'il V. BlCtonp;al AU. Diftonçul AU este constituit din deuâ alónente, dintre care priaul are o apertura maxiaia, iar al doilea - minina. Se disting doua origini: AIJ^, de ox'igine ro-nan& si AVg, de origine galloromanâ, provenit din vocalizarea lui 1 + a.

în sistemul ionologio latin, sunetele senivoeale repx'esen -tau unul din cele mai slabe locuri. Ac^astâ situaÇie a gene -rat doua tendinfe! a) de disparitie; b) de îiilocuira a lor In clasa fricativelor.Aceste tendin^e,considera A.Çii'oeovajau con-stituit prina cauzá interioará în re structurarea r.istemului fo-nologic al latinei vulgare.Reducerca diftongilor,în acest context, constituée una dintre cele nai tinpurii tendinfe aie latinei clasice, luând o anploare mi naxre £n latina vulgara. Acest fenomen însa n-a càpàtat extindere panromnicá. Asadar, tendin^a spre reducere,pe toritoriul Italiei, se înregistreazâ în dialet-tele sitúate mai la Kord,de exemplu,în dialectal uobrian sau fa-lisc,în tinp ce în dialectele ceridional» (ose, sicul, volsc) se înregistrau fenomene inverse (H.IÂidtîce, G.Grandgent). Huralâ de provenientâ, aceastâ tendinÇâ a patruns si în via^a urbana,dato-# rita legáturilor între oraç çi sat, ràspândindu-se sub toate as-pectele sale. Forma redusa, serie C.Battisti, era fcloaitá în. lirnba vorbitâ a paturilor inferioare aie societàçii pâna în sec. XI e.n. Gcriitorul hlarcus Terentius Varro folosea forme dialec -taie de tipul: colis, coliculus "curechi", în loc de: cauXif, cauJiculus; çlçstru "câru-fcS cu douá rôti", îri loc de alau^trua; lotus, în loc de lautus "spâlat"; coda, în loo de cauda. în etapa incipiente, o<AVt pâtrunzând în ora?, se pronuntâ /p/, iar nai po uruiâ /0/. Acest timbru ç-a nentinut çi în idioraurila. ose si uabrian, iar de acolo s-a raspândit în zonelo de Nord çi spre Occident. Una din caile de pâtrundero alo foraelor dialectale în isediul urban se efectúa prin intermediuX servi toare Xor si doice-lor, care aduceau elemente de pronuncie rustica în cásele í'aiai -Xiilor bógate. Aceste foras se râspândeau conconitent cu proco -

sul de romanizare, ce avea loe ai iu celelalte provincii ale Ilaliei si, prin armare, ale Inperiului Román.

Reducerea luí AU>^o a apárut aproxiaativ ín ssc.VI-I í.e.n. c:- o tra.s-5.tura característica de diferencie re íntre idionurile Xaliscilor, uabiálor si ale. Hoiiei (la Roña fenomenul s-a aanife-atat íntr-o perioada nai tárzie), ace^tia devenind cetáteni ro-nani dupa- raaboiul din 89 í.e.n, purtat de romajii impotriva acestor popoare.

Rcvenind la atarea actúala a acestor diftongi,re¡aarcau reducerea lor paralela, pe texitoriul galloromanic la /0/ si lipña .Vil AUg £n Roaania oriéntala, Prin interaediul lui Atf^, Hotiania 6e iiitegreasa in urjaitoarele zona lingvisticei occitana, catalana, galiciana, sarda, dialectele italiene meridionale mai tárziu, tíalnnta ^i dacoroniána. Pentru dialectele spaniole j^i portueheza se va specifica varianta dialoctalá OU,care provine din A'J Eau din AL care se extinde pe o vasta aria dialectal^ leonezu:'t¿uj>c, rouga, cousa, tíuro. in portugheaS, varianta OU s-a redas la /9/s Pjjca, (Haríile nr. I, 2).

. • in Incheiere voa menyiona cS. in dialectele romanice so ín-regístreaza pastrarea lui AU, reducefea lui la /_o/ sau evolufia ín; óu, u, ü, £,, atestate ín cele mal diverse zono ale Roaaniei.

Capi.tolul VT'. íri acest capifcol sa scoate ín eviden^a fap-tul ca. I este cel mat rezístent dintra toave feneuele latine ai, drept coiisecinfa, ü-a pastrat fara schimbari in tóate licibile ronanic.fi! rom. antic, it. antico, fr, anticue, sp. entigoj rom. sj)ic, engad. sjjik^ , it. sjiigo, fr. éoi; rop. olea, it. mi'ca,fr.

sP* siga*

Capito3e1^ VTI si VIII. Difton^area spentaná a foneaelor í, iji 6 a manifestat o evolufie s'.aiilerá a constituit,tiffip in-delungat, obiectul unor discufii controvarsate, vizand originea cauzele de apai-ifie ale ecestui fenoaon. Bonani^tli germani francezi (V/. von Uartburg, O.Brincaiann, l'.i'Yincs, A.Dauzat) £1 conoiderau drtspt o influenza directa a idiomurilor gero&ni-ce qi, ín pritaul'raid, a oelor francice. C.Starka sustino ca in conforaitute cu cronología relativa a scUia'oax-ilor fonético, 2 so dieiinileazu in £11 prima dimítate a sec. al Ill-laa.iar

O - ín /go/, la Inceputul 'seo. al I'/-laa e.n. Diftongii si

/^0/, tiopándi ti in cele nai 'mite liasbi roiaunice, s-au produs 22

în cazul, când K.ni Ó se aflau în silaba accentuatû deachisâ (fr., v.fr., tuse.), dar ¡¡si în silaba ínchisá (sp.,. rom. ),unde au fost conditionaÇi de netafonia vocalelor U(J{) çi I.(J) eu preponderenîn dialectele italiene centro-ineridionale. P.Scîiurr susçine câ diftongarea netafonicâ panronanicà e nai'veche decât cea spontaná. Abordând aspectul spatial al lui cientionáni cá

pentru Iî(g) în latina vulgarS se disting doua nari zones una, în care K(g) se diftongheazâ în /je/ çi alta, în care el se p&a-treaza ca monoîtong. Zona a doua cuprinde dialectele piemonteze pânâ la Lacerata, inclusiv lombard, o parte din Italia septentrionale. çi neridionalá, Sardinia, Sicilia, Portugalia,partea do nord a subd^.alectelor dacoroiaâne (criban, maranuresean,moldove-ne3c). £n prima zona, teritoriile, în care se produce diftonga -rea aceator fenonene-, sunt Xoarte diverse: spaniola îi oferá cel nai mare spaÇiu, urceazá retoronana, francesa çi roaâna (în ex-clusivitate pentiu 2(g), deoarece 5(g) a fuzionat, producând foj în dialectele franceze çi /55a/ în dacoromâna. in zona de extin-dere a lui /j,e/ înregistrâa si alte variantes é, ie, ç, ei,i,xe, i^a. v

Fentru 0(0), la fel ca ai pentru ii(§), întâlnin o zona, în care apare diftongul, si alta, în care fenoKenul ramâne intact. Dialectele din Sardinia, o parte din Sicilia, Italia céntrala pana în Cantpania çi Apuglia, partea de ¿i-S a Italiei, Portugalia çi dialectul dacoroniîn, inclusiv graiurile rnoldoveneçti din 2a-sarabia, nu prezintâ urne aie lui /y.o/, eu exceptia pozitiei initiale (s^ora, ^opt eiî.); în alte zone ronanice 2(g) evolueazà în varianteles ;¿o, j^e, o. Foneaa /a/ se întâlneçte, în general, în dialectele galloitaliene,franceso si,partial,în retorosanâ; dif-tcngul /yp/ e raspândit în Spania, în Calabria si iriuii; / . e raspândit în Italia centralâ.Ca çi pontru /^e'/^accentuarea lai

y ÍVVW

/110/ variazS între priaul çi al úoiloa elenent. 0 analiza deta-liatti este expusâ în textul de bazà. (H&rtile nr. 3>4).

Capitolul l'C trateaza, do asetuenea, geneza, evolutia çi ariilo tipologice aie fonecielor latine ï, care au évoluât în /S/, în latina vulgarâ. Fàcând abstrae tic de Sardà, celelalte linbi roaanice, reîeritor la tratanentul lui /e/, se înpart în trei oari arii tipológico. ¡Tonenul /e/ persista în rettromana orientale., în italiana, în franceza de sud, în spaniolo-portuglie-s-ï. Acor.t /e/ t.- !>ce în /i/, în siciliana, în calabreivS,£n dialec-

tul apuglian, în Lecce, în schimb, nu se produce în Taranto çi în basilica ta. în sfârçit, /ç/ liber, mai rar în silabâ închisa, devine /£*(еу)/, în dialectele franceze de nord çi de sud-esc,în diiCectele ítaliene (piemoryfcez, gencvez, ai emilian meridional), mai tdrziu - în dialectele retoromane occidentale çi orientale, apoi în Veglia (domeniul daliaatic), în roaânS si pe coasta de S-S a ïtaliei, pána pe terítoriul Abruzzi-lor. Diftongul il a évoluât ulterior Zni ai, oi, oe, oa fi, mai rar, In e sau /i/. Pentru Romania oriéntala, ca çi pentru Sardinia, este caracteristica diatinctia între fonemele ïï çi ï. Fonemul Ë a évoluât în/|а/, iar I a ramas intact. Pentru a încheia remarcan câ aceste foneme au o evolufie conplicatà în dialectele si limbile romanice, gene-rând multitudini de variante: g, by(&y)> "kg, áe, oi, i, §a, j.a. Sardinia (dialectele lcgudurez si campanea) îapreunâ eu Homania oriéntala au pastrat, în mod distinct, diïerenfele calitative ale latinei literare.(Hdrtile nr. 5, б, 7, 8).

Capitolul X. Ca si în cazul fonewelor E çi ï, 0 çi ÎJ au avut o evolufie idéntica. în limb i le romanice, din punct de vedare al calitiiçii suaetelor, contopindu-se, prin uraare,în /о/, în latina vulgará. Sarda care pâstreazâ,în mod separat, fonemele S, Ï, procedeazá la fel cu 0 fi U, în ce priveçte freest grup de foneme, la sarda se mai alàturâ încà albaneza çi romana. Bvo-luÇia lui /о/, din latina vulgará, oferâ, în primóla sale etape, o aseainare destul de шаге cu cea a lui /g/. Distx-ibuîia foneme-lor /jo, u, Su/ se manifests. în acelaçi mod oa çi cea a fonemelor /e, i, ei/, în aceleasi conditii. în dacoromânâ are 1 oc fuziona-rea lui 6 cu С în /оа/, iar a fonemelor ¡Ü si 0 în /и/ simplu.Fu-zionarea foneaelor б çi 0 a avut loc çi în dialectele franceze, ■ unde, spre deosübire de dacoromânâ, ele au évoluât în /à'/г lati liÓLA > mol, í-LOES (il ) •> flor, ïoi.emul /о/ se înregistreaza în dialectele italiene de Ы-iS si în eele centrale, apoi în M-V ariei dacoremâne (Arad si Deva, paitial, precum ei Oradea, Baia ¡".are, ïârgu-llureç). (Harta nr. 9).

Capitolul XI. Soorta lui U este în multe privinÇe analógica cu cea a lui 1(1). U(U) s-a pâstrat în cea mai mare parte a epa-fciului roman. Acolo unde /I/ se diftongheazS în /éi/,so întâlne-çte la fel /си/, provenit din /ü/. ïratauentul lui /у/ înaintea voralelor tmzale are loc paralel eu cel al lui /I/. în toatâ

3b

Franfca, in l'ienont, in Geneva, in Loabardia ¡ji in He Via occidental;! /y/ ovoluoaza In /Ü/, care rontiwvA sá sc do svolto In /1/ sau /6'/» U neaccontuat so confundX ra U noocnhMts nnn:>¡ ir. n.n-turajul lui /'V ol troce partial In /iu,í&', caro' ;n cel<i din uraa presintá acoea^i svolufie ca /iis/, nro.'.'cninrt <ii.i i + n. Fonetaul U(y) a riunaa intact in toata Romania cu 'cxceaji < txoce-rii in /ü/ in zonele influencia de calstratul cclfcic. Asticl, iitti>o va3tu Bona a dialoctclor i tal o-gallo-lndini re inrercis -trenza fononul /tí/ ca o reflectare a lui Ü0U). in general, so poate af.'r.ua ca ai'ilectele lornbtwd, pienmtcz :si lir;Ur cunonc acesfc fonomen, dar nu nrvnifestu conunitate in aceastá privintn. In realitats, avum /u/ in Valtellina si'pericara, In Borr.io .7! i>i vaile sale, apoi xn Uesolcina, Sotcocencri, Onsomonc,£ntr-o parte din Ualcontano ft in valoa Cnpriasca. l'entru a ave & o imagine nai generala,a se consulta tabloul airioptic: ron. tu, fri-ul. tu, it. tu, fr. tu /tu/, so. tu; ron. (ol)rauta, friul, "«¿e, it. nuda, op.' rauda. (Hnrta nr. 10).

Oonclusii en p.rlvir'» la tipolu^is'troa ariII0? dlalactale roci.'inico. inninte do a proceda la clasificarea ariilcr dirlec-tale, ncntionaa c"i tipolor;isarea lor nu 50 evidenciaba. din run-sanblul uncí har^i de ninteza cu caracter panromanic caro ar cuprinde tóate fono-ole vocale íntr-o sin^ura ina^ine. Din contra, ca Re contureazii nunai in cadrul uivai ionem sau G^aT" de fonene, invo3tizate ln niod separat. Aeeastíí situafie ne-a deteraiir.at sa. pomia an une da pa acesto posiyii. Aija deci, la nivelul vocalis-nului Intin, no di: tint~ uraatoarelg zone dialectales

"t) Conform diftongilor AU^ qi AU?, acesta din urna proveziit din a + 1, nriile dinipcfcnüe ronanico se distribuí«» in nodal urmáter: in priiaul r'md r.entionan dialectele occitane iji céntralo, dialectelo r.p,mióle, apoi uraarim o punto de tranzi^ie prxn dialcctels retoromane, unde se pa3treaza nunai aria lui AU,j,spre dialcctul istroroaún, cu evolu^ia lui Atf>AV(F). Frin dialectul istroroaan, aria AU^ continua spre Orient, prin dalmata, ; apoi prin diolectelo Eoglcnoronón ci aroman, aceasta arie extinzar.du-so, In sfar^it, in dacoroaanu. Í11 subdialectul noldovenesc (Ba-sarabia, confería datelor AIÜ) are loe pástrarea lui £nti'-un caz aau reducerea la /a/, in cazul car.d Aü este £n hiat (sa^caut > eu cat} aroa Jcaftu > leaf tare). Consonalizarea lui O san reduce -

rea lai se înregistreazâ si in alte idiomuri romanice occidentale {dialectele italiene de nord).

La dialectele romanice orientale ae alipesc dialectele Italie.i aentro-meridionale,diiipreunâ cu insulele Sicilia si Sar-diriia, ur.de AW > AV(3?),'ea çi xix dalmatu çi aromânâ, acestea din uraa coustituind idionuri-pun^i între Occident si Orient. Pe de alta parte,' se evidentiaaâ aria intacta a lui a + 1 'în cea mai Kiare parte a spatiului remanie occidental: dialoctele italiene do nord, Eaislia-Romagiia, dialectul toscan, apoi grupul de dialecte Eiarchigian, unbriau -si lazial, pugliez central, sicilian C *;tral. sard, unde 1 > r. la nord, dialectele i atoromane se unesc, prin aria iatcoroaânà,cu aria romanicâ oriéntala,unde a+1 de aaecaaea o-a;püstrat: altax, çâldare, albina, albie.

2) O alta tipologie a arii.Xor dialectale romanice o gâsim în evolutia lat. È çi Ó care scindeazâ Hoaania.în aodul urmStorj /le/ se înregistreasa £n dialectele i'ranceze, spaniole, retoro-nane centrale çi orientale (friulane), apoi in dialectul daco-rûiaân (Ltantania çi Loldova). Aceste doua zone sunt unité, pe do o parte,''prin internediul dialectelor italiene centrale (toscan, aarchigian) çi al dialectului istroromsn, pe de altà parte, gra-Çie evo?.ufiei lut L' in silabâ închisâ. Aceste zone, confora pâ-

. rerii autorului, cotistituie o arie de inovaÇie, faÇâ de cea unde 3 a ranas intact. Pâstrarea intactâ a lui Ê se va a';esta partial in Ivoaaáia céntrala çi oriéntala, çi anuiaes în dialectele occitane çi centrale, eiaigliano-romagnole, centro-meridionale, si-, ciliene çi sarda. în subdialectul mold^venesc, din ptrtea stângâ a jPrutului, /_e/ esto ínregistrat in aria de sud çi la nord de cea a lui /^e/. ïn cadrul evolufciei lui 2 se evidenfiaza çi o a treia zona, caa a lui /i/,pentru cara voa remarca dialectele franceze orientale çi sud-orient île, daljaata çi istreromâna (ie> £e>i), evplutie caro de asenenea poate Xi consideratâ drept ino-vaçie, ca résultat al unor tar-'atii fonetice interne.

3) Pentru evolufia lui 6, Bomania are ù alta iaagine. S for-aeaza /¡¿o/ în dialectele spaniole (lionez çi aragonez) çi /yo/ , în dialectele italiene (abruzzez çi pugliez), conctituind o ino-vafie pentru acsaeta zona.

in istroroaâna, u >vo (silabîi inebieâ) <ia çi în daliaati. Aici, tuai târziu, a avufc loc evolujia lui Wû>u, fornSud, astfel

o alta arle.

în rest, ¡í nediftongat constituie o arie arhaiçâ în Sardinia, partial, în Sicilia, Italia céntrala pâna în Compañía çi Apuglia, în partea de N-E a Italie i, în Portugalià si în dialectal dacororaân, inclusiv în República Moldova. Pe 'teritoriul dacoromàn de pe partea dreaptâ a Prutului so ínregistreazü aria lui de la nord spre sud. La aria formata do 5 se alátura çi coa formatii de 0, care într-o bunâ parte a Homaniei a évoluât în rnod separat: fonemul Jo/, în dialectele franceze, dialectele italiene Je nord (Piemontul de Mord çi dialectele venete), apoi în cea oai more parte a dialectelor centrale Di centro-meridio-nale, cu excep^ia ins. Sardinia, undo a_-o loe fusionare» fone-melor S ai Ó în /,0/.

Dialectele ronânoçtl, sitúate la sud de Dunare, si dalnafca constituie un continuum lingvistic cu dinloctfile italiene cen-tro-msridionale çi sarde prin aria lui /0/ din 0,¡5. Aici so pot aennala çi únele subtilitâti fcnologice în opocitia /{> ■> ç/.

4) 0 altâ arie, nu nai"putin coerontâ, esta esa a foncmslor vocale íí, care ocupa toato dialectale occitane, piemonte-ze, partea externa a dialectelor centro-neridionale,inclusiv c.o-le siciliene çi sardo çi aria dacoroaâna, cu exceptia dialectu-

-f __Vf sf

lut sassarez, unde se confunda S cu I çi O cu u: PISOEU >pesu, HUCE>nodsi. îcnemul U trece xn ¿9}i/ an istroroaânA (.LüííA lovyia) çi în /0\f în ûalnatà: MîîAp-loj^na.

5) în cadrul grupului do Xoneco E, Í not&m o arie a lui /wo, '¿g/: fwe' "foi", Jjvrè^r "poii'e", pwcl "poil", oituata în ba~ zinul parisian çi alta a lui /w0/ caro o-a râspândit spre cen-tru dinspre iî-3: fjra "foi", wajr "poire", Ijwal "poil"; apoi aria lui /éi(ey)/: téila, téyla^ râcpSnditâ în dialectele bur-■gunde, francoprovensale, occitane, retoroaane» italiens septentrionale: Stella, sé^ra, sa^ra, -híila, cadsina, în dialectele genovez, piemontez, smiglian. Diftongul /et/ trace prin PaviasL se unesto cu dialectele alpine, la fenomenul ladin. în Valtel-lina de Sus, aria /4i/ se întâlneste în cuvintele de tipulî tjft-la, sgira, candçila, dar si forme reduse: se "sete", pir "pero".

0 alta arie a grupului dialectal de nord italo-gallo-ladin înregistreaza. evolutia lui e>i: sida "seta" (matase) în Perga-masco, nif "neve", parzrf "precepe", "staul", bivar "berey cadij-

Пц "catena" (lant), la Bagolino, Gamalo, apoi în Lombordia çi Emi..lia si, în sfârsit, in amb^le dialecte istroromâne (Roviyio si Dignato): virdo "verde", pil "par", til "pânza", stila "stea".

О dii'erentâ intre cele doua fonene Ë çi I exista totusi in cele doua graiuri din Sardinia - lcgudurez çi compidanez - care isenïin dixerenfele calitativo aie latinei. literare çi x-edau I prin /j/, iar S - prin /е/. Graiul septentrional din Galluria (gallurez) se conforma uzuiui general roman, fuaion an a ïi, I > e.

Homania orientais a évoluât in mod particular formând о zona separata, gracie dii'tongului /^а/ din E, ca çi in ca'ul lui /jpa/ diu б, О. Vom remarca faptul câ /ça/ forme ana о arie cofc-rentâ în sudul daccro'mânei, ïn rest avem -a(ajs sa mgarga,albga^ S£a£§., apo'i! sjù margî, SSi^i ^a^l» tSSèJi*

ïn dalmatâ, К', Ï tree în /у/, iar X în /£/, apoi avoluoazâ în /fei/ /sj-/! în vegliotâ (silabà deschiaâ); AivIÏCUS> amaxk, ; SUCî'Jj ? sgtj în raguzana diftongarea descendentâ este blocata de aodfc.tul Venetian, sub a cârui presimie diftongii /ei/ çi /ou/ , proveniji din /е/ çi /о/, se monoftongheazâ în /xf si /и/.

дх-uncând о privir-e de ansamblu asupra dialectelor ni liiabi-lor roman'.ce, puten spuna câ Romania occidentalà întretine legâ-turi ci Romania orientais pe doua câi;

1) Galea sop ten tri on al a ; prin intermediul dialectelor reto-roaane,. al limbii dalaate, al dialectelor ro^ânesti, situate la sud da Випйга çi, în sfâroit, prin intex-aediul dacox'omânei,

2) Pale a meridionals.: px-in dialectele italiene centx'o-mex'i-dicnale sau chiar prin cele méridionale extx^jmo (Lucariia, Abruz-zi, Apuglia, Caiapania, Calabria, Sicilia) si prin cele din Sardinia.

S и m m г r y

This thesis "Areal typological aspects of Iioiaan Dialects" represents a deep investigati-да of Latin vowels (diphtongue AU, Й, б, I, î, 1; о, U, U) in their diachronical evolution under aspect of time and apace. The investigation carries a complex character and combines genealogical,soeiolinguistic (substratum, latin! ty, roffianiaation etc.) and areal-typological perspectives . In order to carry out the investigation the author uses oo a fa-ctolo£ical ate;» the national linguiatic roman atlases G,Xif, AIS, Ali'I, Л1Й s.n. ) as well an нога;; regional atlases, i'ho uotliod ia

nap drawing and the presentation of panroman syntheses charts with typological area for each of vocal phoneces or vocalic groups mentioned above. This the3ia differs from others (especially from romani3fcics ¡sonographies) because in the modo of how the naterial in elucidated; each phenomenon is studied separately on the v/hole roaanic area. The- nain 'problems to be elucidated are as follows: 1) the problem of "center" and "peripheric " of the linguistic phenomenon,where are an emphasised the innovative and those conservative areas of the latin vocalist! especially underlinig the similarity of the peripheric area (the Sast Romania and Iberororaan); 2). the innovetire cha-, racter of Galloroiaan and Italoroann as wall as the archaic character of Sarda, this beins the result of isolating fron the rest whole of Konania the linguistic connunity of Italian dialects centre-neridional and dacoroaan, as t.'oll as conneotion t/ith West Romania through dalatita and retoroaan dialects (Korth way line and Italo centro-neridional dialects with Sarda - the South way line).

i'ron the illustrative material especially the subtheais charts are confirmed the importance and validity of exposed ideas in doctor habilitat thesis is elaboration.

£he thssir includes the preface, introduction, 11 chapters illucidating ronanisation problems,latinization,-enesis,evolution, classification of roaanic languages, the role of the noun in tne x'oraation or .neolatin languages} the devexopeaent of areal linguistics with a particular reference to the develope-nent of ronan dialectology from Republic ;.;oldova, problems of areal typology eoubined with ganetic similarity. In the relation "language - dialect" it is emphasized that esential condition of existing dialects is space linguistics variation with its subunits: dialect, subdialects, speech,subspeech. "he work presents a special interest for -teachers and students and nay be used as a material for ronanistics.

Резюме

В диссертации исследуются латинские гласные фонемы во.времен-• ном и в ароально.м планах.

. Рабoí а совмещает методы генетического, социо-ллнгзистического л ареалььо-тппологйчоского анализа. В качества фактологического материала для латинских гласных дифтонгов (AU,E,o,E,I; l,o,U; и ) автср кспользо-вад национальные ( ALP, ais, alpi, alus.п.),а также некоторые региональные атласы. Методика исследования состоит в ре-картсграфарования и в составления синтетических романских карт с иаюлогизованзша ареалами для каждого фонемного элемента или группы фонем классической латыни. По своей концепции,предлагаемая ра. Лота отличается от других своим подходом к исследованию материала: каждое явление проскакивается в отдельности на всей исследуемой территории, что позволило выявить типологические ареалы Романии. Рассматривается также проблема "центра" и "периферии".выявляя инновационные и архаические ареалы латинского вокализма,которые проявляются следувдим образом: I) частичная общность периферийных ареалов (Ибероромания ш Восточная Роыания); инновационный характер Центральной Романии (Гаддоромания и Ктапоромания). Подчеркивается такта языковая общность южно-итальянских диалектов с дакорумынским диалектом, разно как и связь последнего с Западом через ретороманские двалектк, с одно® стрроны, и южно-итальянские и сардинский -с другой. Общэроманскве синтетические карты свидетельствуют о значимом в обоснованности выдвинутых в диссертации положений (см. заключения по работе).

Диссертация содержит: предисловие, введение, II глав, которые рассматривают проблемы романизации, геаэзис, классификацию роман-сккк'яс.нков, роль субстрата в формирование романских языков,развитие арэаськой лингвистики, в частности, развитие румынской яангво-гесграййи в Республика Молдова и ареально-типологический анализ ла-т::яск2Х гласных фонем, корреляцию арзальной лингвистики и фонети-. чёоквх сходств. В соотношении "язык - диалект" подчеркивается,что * основное условие существования диалекта состоит в ого территориальной разновидности: диалект, поддиадевт, говор, подгозор.В этом пла-<•' ко, язык, как общественный продукт, служит сродством общения между представагеллш различных диакектных групп, он папдиалоктен. Ис-' • сяедокааке представляет интерес для преподавателе/! и студентоз с>о-канскоК -^¿т.оглшл, а также для теоретического курса по рокаиветкке.

Con-finutul lucrárii poate fi urmarit In urraatparele puhli -cafii ale autorului:

1. Aspecto do tipologie arealá a dialect&lor roaanice: b'.o-nografie. -Cbicinau,1993. -260 p. (dopozit&ta la Biblioteca tc-h-nico-^tiintifica din Chiijinau, nr. 1318 - ¿1 93).

•2. 0 r.ecotorab sovpadenijah ncjdu vostocino-romanskia ar;?a-lon i italjonskini dialectand. -V en.: Lingvistice^kie issledo-vanij'a. Leningrad, 1970, p.210-221.

3. 0 voprosu ob ostrovnáh arealah Roaanii. -V cn.: Ucen£¿e zapiski, ChGU.. Ohiijinau, 1970, vol.115, p.177-192.

4-. Necotorije vívodí, vxtecaju^ci^e iz oplta sostavlenija linsvogheosraficescoo carti. -Kaucinaja confereníida professor-sco-prepodavateliscogo sostava Chi^inevscono Ordena Srudovogo Crasnogo Znaaeni imeni V.I.lenina po itogan naucino-issledovate-liscoj raboti za 197'1 god. Secfia obscestvrnnih i guaanitarn2h nauc. (Tezisi docladov). -Chi^inau, 1971| P.259.

5. Qpít sostavlenija i ispolizovanija svodnoi lingvo^heosra-ficescoj carti Kooanii. -V cn.: Arealiníje issledovanijja v» jasi-coznanii i etnografii. (Tezisi docladov i soob^cenii). , -Leningrad, 1971, P.71.

6. Soglasnaja "0" pered glasnoi perednego rjada "A" v gal-loromanskih d i alec toil, -ilaucinaja conferentija professorsco-pre-podavateliscogo sostava CÉiíjinevscogo Ordena Trudovogo Crasnogo Znaaeni Gosudarstvennogo Univirsiteta iaeni V.I.Lenina po itogaa naucino-iasledovateliscoj raboti za 1972 god. Sec?ia ob^cestven-níh i gumanitarnlh nauc. (Tezisi docladov). -Chi^inau,1972,p.281.

7. Xiinsvogheograficescoje izucenje romanskih j'asícov. (Problemática i sostavlenije atlasov) /V soavt. s H.Borodinoi.-Y cn.: Ob^cee i romanscoje jazíeoznanije. -Moskva, 1972, p.27-36.

8. C voprosu o palataliaa^ii lat. "c" pered "a" v galloro-manskih dialectah. -V cn.: Necotorije.problem! sovrenennoso Xran-tuzscogo i drughih romanskih .jazxeov. -Chioinau,1973,p.SS'-10'U

9. Opít recartografirovanióa i intsrpreta^ii ob^cerozisnsca-go areala /V soavt. 3 ?£.Eorodinoi, S.KicoIaevoi, T.Koko^kinoi .

-V en.: Pr&bleni cartografirovanija v jazíeoznanii i etnografii. Leningrad, 197^, p.214-220.

10., Metodice ski'áo razrabotki dlja spetfseminara po lingvo -Biíúosrt.í'ii dlja studontov IV cursa franjuzacogo otdelenija. Si-po^rafia Universitafii naficnale. -Chi^inau, "1979. -4? p,

11. 0 vue^nih jazicovxh granitah francoprovansaljskih gove-roy (iyonnais). -" en.s Gramnaticeskije i lexiceskije iasledova-níja po rotaanskim i gheraanskia ¿azicam. -Chi^ináu, 1931, p.119-124.

12. C voprosu ob oppoBitii "A" zadnego i perednego vo fran. coprovancaljsicih govoi'aiu -V c.n.: Grammaticeskije i lecsicesicí je

sisten.t v ronanskili jazicah. -Ühi^ináu, 1984, p.87-91.

13. Unele aspacte ale evelutiei lui -1 latín in graiurile í'rancoxjrcvensale ^i cele noldovenesti. //Liaba si literatura nxol-dovenoascá, 1932, nr.3, p.'W.

14. Cu privire la evolufia lui 3 latin In dialectele linbi-lor romanice. //Liaba ci literatura aoldoveneascá, 1934,nr.3, p. 41.

15- '2endin.$.e fonatice in únele limbi dialecte romanice. Comunicare prezeutatS la lecturile organizate in menoria lui V. ijir.aariov). //Liaba §i literatura moldoveneascá,1983,nr.3, p.67.

15. Itecensia la: Atlasul lingvistic roiaán pe regiuni (Basa-rabia, aordul Bucovinei, V'ransi'lvania). Tol.X d« Vasile Pavel. CaiBinii-i.l?«^ //Liaba romana.-Ghi^ináu, 1993, nr.3-4, p.134-135.

. 1?. Cu privira la criteriile de clasificare al¿ liabilor ro~ sanie;. ín. s Consresul XVII al Acadeniiei romano-americana de §ti-laíe si Arte, üoldovii Deschideri stiinfcifice -culturale spre Vest» -Chininau, 1953. Vol.I, p.92-9'.

18. írivire de ansasiblu asupra genezei ¡^i evolufiei liabilor romanice, ~2n; rroblena de lirsvistica^tiinta qi. didacticá. -Chisinau, 1994, p.89-90.

19» liecenisie la: Atlasul lingvistic Eoldoven&sc,vol.I, partea I :;i a XI-o: íonotica, de H.Udler; Morfología, de V.lielnic. Hedactat c'.e a.üdiei- ai V.Ooaamiíki cu participarsa lui V.UwInic ;ii V.Pavel'. -Onisimlu, 1 y63. //Lis-tu ai literatura aoldovenoasc-í, 196?, p.72-74.

20. Raportul diatre limbâ, dialect çi sonele nixte. -Con-ferinjra çtiinîàfica a corpului didactico-çtiinyific al Univer-sitafii de Stati liezultatele activitafcii çtiintàfice în anii 1993-1994 i Te se le referatelor. -Chiçinâu, 1994, Vol.XI,p.-

21. Aspeóte de tipologie arealá a dialectelor "ronanioo : Honografio. -Ohisinau, 199'"-. -93 p.

AL2

ALPI

AIS Ally AI JA

ALB AIM

AHI I

Aia il

ATLASE LIRGVISIICI

Gillercn J. et Edacnt E. Atlas linguistique de la France. -Paris, 1902-1913, fase. 1-35.

Atlas linguistico do la Peniasula Ibérica.-Lladrid, Consejo superior do investigaciones científicas , 1962. Vol.I.

Jaberg ¡C. und Jud J. Sprach-und Sachatlas italiens und der {Judscvroia. Zofi.igen, 1923-1940. Vol. I-YIII.

Gardette P. et collab. Atlas linguistique et ethnographique du lyonnais. Lyon, 1950-1956. Vol, I-III.

üartin ¿.-3« et Tuailion G. Atlas linguistique et^ etîmegraphique du Jura et des Alpes du Mord. Paris, 1971-1974. Yol.I-IÏ.

ïaverdot G. Atlas linguistique et ethnographique de Bourgogne. Paris, 1975-1930. Vol. I-III.

Atlasal Mngvistic noldovenese.-Chisinâu,1968.Vol.I, pax-tea Xs ï'onetica, de R.Udler; partea a Il-a Fono-tica, de lï.Udler.

Pop S. Atlasul lingvistic ronàn. Cluj, 1933.Partea I. Vol.I, Sibiu, Leipzig, 1942. Vol.II.

Petrovici S. Atlasul lingvistic roaân. Sibiu,Leipzig, 1940. Partea a Il-a. Vol.I.

AIS II s.n. Petrovici B. Atlasul lii.gvistic roman. Partea a Il-a, serie noua. -Bucureoti, -•¡956-1972. Vol. I-VII.

VlAD Woigand G. Linguistisener Atlas des dacorumanischen

Spracgebietes. Leipzig, 1909.

HARTA IinOVISTIoX A ROMAiJIEKZOIKLE OEETSAlI 5I ORIEmLj)

I i>< Tn.^A'-'i ,

A- ';L„. V (••• ..... ,., •

Vi- i«v C "i-";

z' l»|l,„ (,„

l' : ."> j .f . . tll ;■ £ - ». i 6-ü-f- v

Uf

261, la chame AIS ■ , Saltare A L U ■ ■ 444. Altar 1516. Caldare 248. Albina 675. Albie

Harta nr.2

' ístrorcÑiif n

¡ 'Uromíin (Meglenoroinfir

//flf ' ' m l'i.' ' r, r. \

/..... ....." , aí-

■^r-ik -kitar-

. V ".'"■■•!,"......->f ÁlSJhi \ \

i..-....,, ¿j ■••¿íbve „, . ¡

v« '' ■■ ci .............. ,' '"" 'y-

■.. "i al : V

i-

c.'

0 <■ .Ü'U'L

:::;■ ...__

v „ ,, ,. ir';/' . y • • ..}"'. -<§).'■■- •

*•• Dí. al/

" Dedil

¿¿.i a:Vn 1

V / * • •»»

v ÍLW ;,;'.♦!••.»»•

v

'"^^C») ...........

i. tlJ

......" • '"^.-,7 i-'iVf

,„v..V" ,;v

■ "Vi

1)1

d]

'V.

■ I ,

.awa

haiíta iingvisticx a ROlUNIEKzOIffiLE cehtralX 51 orieiitalx) i

. EVOIUJIA LA?) É

1. 1011. Piece ----

2. 85a. Uiel-----

3. 285. le Ciel_

4. 769. Li&vre .....

5. 1012. Pied +-+-+-+

AIS

1. 1159. «lele

2. 163. Plede

Harta nr.3

Istroroir.rii .'jomÉn

l.!Gglenoro:..¡'n (JalGiatí.

- i/.vj

- i/i '

Y . '>£1 • •......x •, /y.....~ ■. - :■:■: • ■ v - . ■ '

■ \ r "iV" •• J4brí!' V," , - „ v ..... nW'........

. ... .ix M ots, ..:■r ... —»T' i . ■ fu «ñ . .. ..-> ...

/<•<• i , / .,. if i

^ /..sén-bi "V- / •• ,'/■'■.■ / t • ¡ -■r.»v,.ie ;>\..:A•',,7hi'i X¡

__V 1>» • /i ¡.„T

hVírr\>?---'"V"'-« / ¡; 1

VÍ. Ví \ •■>» - v .........nsb*» i

^.ifnrw:-!! ;»>>■ Pinto ■•> 1 A -

¿IH

1. 530. Piele de niel

2. 2.4. Miez de nuca

3. í 250. Pierbecs íuioá

A L R

A 1 J 530. Fiele de miel

2. 214. líies d8 nuoá

3. 250. Piírbera tuici ______

A L V. 1 . 260. lüero 2. 13ó. Fi^re

; i1,", \ / '<> ií'é"¡

'fMí.............. ^v

fe ^^r/N, •" ^

P.ROJCA

HARTA LIHGVISTICÎ A R0UA1IIEI(Z0IÎELE CEETRALÏ ÇI ORIElITALl) EVOLUflA LAT. 5

Harta nr.4

{• -'"\.......A b'£e.-; b¿V ... ,, ,„. i- z. v,„.v

f- , L'V-J <■. ( -i/,. il-

...Y.' '... ,,.,vbi.í; rf.dî'." „',.;' "

h&í"''ríanr'''""

1. 141. Boeuf

2. 935. Un oeuf----

3. 1644. lieuf-.-.-.-.

A I S

1. 141. Bove

2. 1132. L'UOYO------

A I, n

1. 23. Otie

2. 933. Opt--------

3. 756. OrS-.-,-.-,-

l........ P

rJ ;.....¡

iîf' •'•V r. ' ........•■„, / ! '"PT'i

t "» ____' V " • ! r-

V" ."■■•-s

IirVy»i ttt pS

c-

'...usyr<-"t 10'H-a '■

' M»

CE „

'i-'/^T °bvifréMrx. . : V.- A ;<;.&/«..."

AM /h» " I ; v "«»f \ .r . ' , I li^/'T •

... •.. ......'.... ... '/7. "

/."'i^o-i ......pv. ... ..... .........,

"I

A L M

1. 80. Ochl

2. 81. Opt

3. 82. Ors

4. 83. Orà

5. 84. Ou»

¡¡i uil. )<i>!''',r-"

■ • * f « 1

t « .. ')■■ " „ Vo*' " „.»¿fa " Il yu ' .

< /... "' " - •...'l:^ ; :

y." "^0 "•' ..... "••ri

ff/"'- - - -o,.,... \ lt- ... !■• !<• V-' ,J ^ ■ '.... >

P.ROSCA

í-Ci-s» ,,S

-' "Vfc.

..L "'j

"Í

HARTA LIKCTISTICX A R0:.!AI!I2I(Z01irLE CEBTRALÏ ?I ORIEKMLÏ) EVOLUJIA LAT. Ë, Ï

Harta nr.5

i,.« ¡v-r'v:-?«^ i , KtirWÍ î,

. -Wfl ./(W » 'Wt- 1

pwilVí»«-

. • •; 'cw;^........

1. 337. Courroie

2. 494. Etoile ----------

3- 863. à moi

4, 363, Croix

5« 870. Molasoc -y-y-y-y-

r ;

vr.JljrMS. ■

tli4t¡l»\>, JiñV, í.hlis«. uretJM;, ,1i|pI)..ûId', vim ..v"1"' .. tM«m.«»t+* ffttu ..trldi' POI !«»»-

la ,1'».

s? /«¡y

, Mx - i - .....

.....•■ *r......

^we .......

'turjír ' C.'¿« 'JÍvrcl

íattaH" Uyl«

'.tVÍe ..irVi

AIS ¡c?>«

1. 267. La cínga__-

2. 362. la BteXln-------

3. 340, La eera -,-.-«-.-

A L R

T.T373. Uro dealül_

2.1309. pe gheatà--—--

3. 7S6. Vrerae rea -.-.-.- ■

4. 807. Cade o stea-r-v-r

5. 766. Spre 0eará-+~t~f- " 6.1772. Curea-0-0-0-*-0-®

\"Tn'irwi Pilo V'KiVje, rt'fil-

\vJtJi 'le So

JK"r

A 1 H

1. 210. Albeafa

2. 212. Searà

3. 213. ZesmS

4. 214. ■JeBPBli

5, 222. Maaea

6. 223. Vitea

7. 225. Cure»

S. 217. Stearpà.

9. 219. ïaceatl

10. 221. Ma vedea

11. 224. El mergea

12. 211. Sa meargà

CUrrLO. .-V w «Vf?

-^•iií..........

■'J^Eut-rlia

ítidda

. ■ i,

SLU-t.fnrfdl

P.ROÇCA

LES LANGUES DE LA PÉNINSULÇ IBÉRIQUE (1)

Harta nr.6

LANGUEDOCIEN Biveri

GASCON î.3

r) }' % Burjoj do ^Navarr^^^^^-'"'

/; I . _ . _„,, \ fi o fberane

Jw ARAGON M CATAL06ME:

\VIEILLE-CASTIUE f 2 . fc,»qo

f----- • -

1/ * * 4 2 / J-

Contre J _„0 i- \ #3 \ ., j S/

/ S* i &

Vïleoce

fyrflf DOttM:-^ZI—.------f* • / <:'/u)

£ *wto (Vra-ts-osî. Gt

* Meurt! | t .

A»/

Oparto I

o/ o, v il i

Liâbonno

£ ^ . S >

o"1 2 V. J ISjsL*

£ "t /7 ¿Êfo^--^*^. MORCIE \ f

' ALGARi/E !

Limite ds rcyeumeE. Léon bu XII« ». ; Aragon "et Portugal eu XIV« u.

{' Limita da la diphtongaison rginans. -

/, Diphtongues [oyj et [owj conservia» (typM

primaire. ®t eouan).

S (Ti.ttt Limit» do F > h.

Go»oo ou cgciïo.

(I) D'après H. Mencndcz l'id;il, Muiwal..., hcrMcxU

HARTA LI1TGVISTICÍ A ROMAIÍIEKZOIÍEI^ CEIITP.ALÁ $1 ORIENTAL^

Harta nr.7

■O'V

г

i

к^ЛЛм5- 'v Ч "-Л--/ -Ü

■= «rV, " i-, Л * .-rrrГ Ä>Tä

s»

tri

а

-IS w СЛ

Г « HS H

!» ■ а о

о t» Jo-

€ 4 ta

Ф* NSr S-;".! ^ «&-V®

JJ Щ

W

'Wf /¡тШ'АУП

\z'~i î- " ! !• il s<' l.tîi ."*/ • . • ôl kî^

'S * sTVv

г i

? г

\ ä

'if

i. "

rr , г } J i

г , ; =

i" € w-

.»i

\__(

í s i

* s .

г - s г iií-í4 '

.'"Y

J * - »/ i^v

5 8 I

......"'"г ■

. -.i - "ir.....

.......4... s... Л ï ï

JS

[S»

О

Ш a

•ы

м

о »

Рэ s»

ta p

î» g

г.

5

RO§CA PETO U

ASFECTE DE TIPOLOOIE ARÉALÁ A DIALECTELOR ROMANICE

(V ocalismul)

Specíalitatea 10.02.05 - limbi romanice (autoreferat)

S¿mii8t pentru tipar 21.12.94. Formatul 60x84 1/16. Rotiprint. Coli <!e típar 2,6. Comanda 239. TirajuI 70. Firi plata.

Sectia poligrafie operativa a USM. 277009. Chisináu, str. M.Kogilniceanu, 65-a