автореферат диссертации по филологии, специальность ВАК РФ 10.02.19
диссертация на тему: Potentialul comunicativ al constructiilor omonimice (pe baza limbii romane)

Полный текст автореферата диссертации по теме "Potentialul comunicativ al constructiilor omonimice (pe baza limbii romane)"

о

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA Facultatea de Filologie

Cu titlu de manuscris C. Z. U. ЯОЛ.УО

POJOGA Vasile

POTENJIALUL COMUNICATIV AL CONSTRUCTIILOR OMONIMICE

(pe baza limbii române)

Specialitäfile 10.02.19 — teoría limbii

10.02.05 — limbi romanice

Autoreferatul tezei de doctor habilitai în filologie

CHIÇINAU — 1993

Teza a fost îndeplinita la Catedra de redactare çi activitate editorialä a Universitätii de Stat din Moldova.

Consultant çtiintific — Anatol CIOBANU, doctor habilitât în filologie, profesor universitär membru corespondent al Academiei de Stiinfe din Moldova.

Referenfi oficiali:

1. Stanislav SEMCINSCHI — academician de onoare al Academiei de Çtiinte din Moldova, doctor habilitai în filologie, profesor universitär (or. Kiev).

2. Alexandru DÎRUL — doctor habilitât în filologie. Institu-tul de Lingvisticä al Academiei de Stiinte din Moldova (or. Chi-çinau).

3. Ion DUMBRÄVEANU — doctor habilitât în filologie, profesor universitär (or. Chiçinau).

Susjinerea va avea ]oc în ziua de ym&àfàê. /99^

ora la çedin^a Consiliului de conferire a gradelor çtiin-

tifice DH 10.92.18 în Sala de festivitäfi a Facultä^ii de filologie,. Universitatea de Stat din Moldova (Chiçinau, str. M. Kogälni-: cianu, .65).

Teza poate fi consultatä în Sala de lecturä a Bibliotecii Stiw infifice a Universitätii de Stat din Moldova (Chiçinâu, str. Alexe Mateevici, 60).

Autoreferatul a fost expédiât la « »fe^fLUir/Cs 1994.

Secretar stiintific doctor în filologie, conferenciar

V. Grigore,

Preocuparile cúrente ale stiintei lingvistice°sínt oriéntate ín raodul cel mai serios spre o analiza eoctplexS, de sintetizare a fenomeuelor de limbá, spre investi^otia apro-fundatS a lor nu nuroai in planul particularitatilor fórmale sau functionale, dar al al celor seniantj ce .Studierea core-latiilor semantice la nivelul sintaxei este posibilá doar ín conditiile unei examinári detaliate a tuturor parametri-lor intra- bí extralingvj stici oare iníluenteaza aeemenea oorelatii. Un rol aparte ín de¿vá]uirea caracterului rapor-turilor semántico ín compartimentul sintactic al limbii revine cercetárii structurilor sintactice oraonimicB - fenomen lingvistic deatul de activ ín evolutia potentialului expre-siv al limbii, dar si controversat si itisuficient studiaC ín interpretarile teoretice íntreprinue.

Actual i tatea studiului este determinatá nai Sntii de faptul ca snumita aspecte ale seraantieii aintactice,incluaiv asimetría semneloi' limbii la acest nivel, nu au fost supuse ín publicatiile romanB de specjaütate unei analize complete. Odata cu afinnarea ín Ktiinta linglsticá a notiunilor de "strucfcura de supraí'ata" ^i "otrucfcura de adíncineH , au luat amploare ai inveatigatiile ín aceastá directie, íneá aproape tóate lucrárile oare s-au referit íntr-un fel aau al tul si la problema data fie ca suferá de fragmentariam, fie cá se sprijiná pe criterii teoretice insuficiente.

Cercetarea gi interp re tarea teoretico-practicá adecvata a omoniniei sintactice, descrierea ei exhaustiva ne a juta sá íntelesero mai profund nu nuir.ai sfcruo'turn limbii ca atare, dar pi potentialul ei semantico-corúunicativ ^i reatric-tiv, vigurozitatea ai surplusuriüe acesteia. Totodatá, analiza diverselor construcfcii afectate de omonimie contri-buie la modelares auuaitor deprinderi cere Í1 presatesc pe recipient "sá se descurce" singur ín numarul nare de forma^iuni aintactir.e omoniraice, deprinderi íara de care ro-sedarea cu adevfirat a limbii etst,e de neconct-put. De aceea "din nici o doscriere a sintaxei unei limbi rm trebuie s$_ lipueasc?» un capítol íntitulut "Constructl i sintactice orno-niraice" (íi .Ctnti ), constatare care tille deocfirida 13 rie dome-niul »ieaideratel or.

Bcopul lucrSrii de fa^a consta ín delimitarea poten-■Çiolului semantico-conamicativ al fenomenului omonimiei sintactice, specific structurii gramaticale a limbii rom&ne.

Pentru atingerea aceBtui obiectiv s-a impus rezolvarea unui íntreg ciclu de cheotiuni particulare, rezúmate ín ur-mataarele sarcini-chele :

- a défini omonimia Binfcnctica Çinînd cont de corela-^ia ei cu alte fenomene conexe;

- a Gtabili locul omonimiei sintactice în firul unui impunátor registru de necoinçidente íabre pártile semnului limbii la nivelul "generalizarilor maximale" (V.G.Jfovikov);

- a evaloa fenomenul discutât ín termenii categoriilor filozofice ale necesitatii (eventrualul, utilul, nocivitatea);

- a determina hotarul dintre omonimia çi polisemia uni-ta^ilor sintactice corespunzg. toare;

- a promova Ín practica anumite criterii de identificare a oaoniniei sintactice;

- a evidencia mijloacele verbale ce permit íunc^ionarea strucfcurilor sintactice omonimice ín limbS;

- a descrie principalele tipuri de omonime sintactice, característico anualtor Ímbinari de cuvinte nepredicative;

- a dezrèilui ssreina omcnimiciS, voalata în structura unor formatiuni predicative;

- a specifica functionnrea' omonimicá a unor iogoforme ín text;

- a determina modul de asigurare a ín^elegerii adecvate a construcViilor sintactice omonimice de catre cititor sau ascultator etc.

Anssmblul de problème fonuulafce mai bus constituie obi-ectul de studiu al lezei çi este propuc Bpre díacupie.

Houtatea lucrürii consté. în urmatoareis.

Întrticît în centrul aten^iei intoreselor çtiintifice 8-a aflnt omonimia sintáctica, ne-am ongujat sá evidencies! cít mai multe unitáti ambiguie ale acestui nivel. 0 otare oar-cina a putut íi realizata numai bazîndu-ne pe semantica rea-liilor studiate, care existí ín afara ccnstiintei cercetato-rului, manifeatîndu-se régulât la nivelul limbii sau al

vorblrii .in rslafii d» omoaimie vor fiacele conatràctii sin-tactice car« sînt idéntica prin termenii atructurii do supra-fatfi.

Procesul decodârii consta din cîteva etape a câror evi-deiitiere depinde de competenta recipientului. Gradul de asi-gurare al tuturor etapelor nece3are diferS de la limbâ la limbS, ceea ce are o mare importants pentru analizó.

în dependents de hàina lexlcalâ fi indicii gramatical!, enun^ul, dacá include în componenda sa mScar un singur element omonimic çl râmîne în cadrul propriilor posibilitSÇi, este departe de a fi interprétât univoc de câtre ascultStor, deoarece perceptia depinde de acel program de decodare de care diapune rscipientul. în cazul situa$iilor omonimicS trebuie sa avem mereu în vedere urmâtoarea stare de lucruri indiscutabilS : echivocul de sensuri (ambiguitatea) este o raárime variabilS.

în analogie eu omonimia lexical&,în al c&rei cadru ee admit diferite grade de identitate,la analiza omonimiei Bin-tactice trabuie fixate de asemenea formatiuni sintactice "pe deplin simetrice", dacá ele aînt neidentice din punct de vedere semantic. Diferenfierea enun^ului depinde de volumul de cunoçtin^e de care dispune recipientul, de forma (oralâ sau scrisâ) în care i-a foat servit.

în lipea de cunoçtinÇe (mai ales din doneniul Bemanti-cii) pot bS aparS situatii cînd un ecun^ sau ° parte a acefl-tuia eâ creeae aparenta unei neidentitâti de sensuri, sâ parS neidentic. ïrebuie oare sâ mizSm pe astfel de cazuri pOBibile sau probabile? B admiaibilS o atare lárgire a obiec-tului de studiuî

Lucrul aceata nu numai ca e admieibil, dar e çi neceser.

0 astfel de înÇelegere a obiectului de studiu sporeçte inevitabil gi simÇitor inventarul de unitS^i sintáctica cu indici formali predispusi epre asociatii omonimico.în regist-ru intrá acele unitSti care demuît sînt recunoscute drept omoninie sintáctica çiacslea cSror omonimie devine évidents, dacá 7a determinare li ce np"!icS coneeevent în analisü criteriul da suprafa^S.

Un élément important; el routS.bii lucraril Î1 constituie legatura indisolubilà dinfcre omonimia slntsctlcà çi. contex-tul deaf&çu' " 1; cu asimetría FemmJui 1 irabi 1 5r> genera"1 .

ín disertarle, pettfcru prima data în lincvistica roraftnaaa-cS, se proc.edeaza la o reeonnidararf! n ooonlniei ca fenonen ce afecteazil tonte nivelele eliitaxei, în tinp ce in lucrñri-le predecosorilor faptete do oaonimte sintatfcicS,ciliar daca ce discuta, sînt trátate ca orjazional f. sr.o et-j srcinaUi (D.Dra-fovenna, y.Bnniifcrcncii, M.Zdrenfhen).

Stricf; vorbind, în proconul fuiiot'ionàrii linba eu admite enunturi ambigu a, tnclusiv si oiüonimioo.AscultStornl (ci-titorul) are poaibiîitabea "fla rara" perate cebivccurile de eenr.uri irainîïafce uxiilatilor de linba, infruntînrtu-Ie prin snfcrenarea în opera^ia de decodare a informa^iei lexico-gra-mabicale çi fienantlca ce se contins în celelsl be segmente aie enuti'Jrului nau textului. Un roi deocebit îl are aici experi-enfa de viata, cunopfcintele proprii alo recipientulud (TJSlc-ma-Ga7.acu). Neutralizaren "noclvitapii" ononimiei înciî nu înneotiuiâ ca ea lipEeate din comunicare.

Decodarea mosa.jului parcui-ge cîtcvs fcrepfce çi omonicia descoperi l;S la una din ele re înlaturK. cu ajufcorul aoelei "reserve de reslstenta" de care di epun»> etnpn urnatoare .Lucrares contine destute exemple cars indica presente oaonimi-ei çi a let.8 turilor omonünice 'acolo unde ele, c» regula, nu ne atrâj'eau afcentia. î*1 studiu, uultfít.ilc rintactlce au font privite cu oohii unui. om care le apre^ia^á bí din pune-tul de ve dore al analizo! fornals. I'rocedeul acento mareçte Biwfitor cadrul owoniiaiei, dar o antfel de rporire a noylu-Eii reflecta obiectiv faptclo. de lín!:5.

în dicertatie eu fost fotooite diverse c5i de calcetare, printre core si cele aplícate pe lare ín teoría liugvisticii contemporane ,cu® cínt jjrocndpelç analizqj contgytuaJLq ei cele ala r,etodot_ _fciywa.fprmat3 i

Principiile arsalisei contextúale au foat' invócate pen-tru elucidares ÍntrefcSriJor cp tin de .identitate?. de ser,ni-ficatii si de determinares hotarului dintre omommie po-linenie la nivel sintactic, preoupunínd cercetarra nu nunal

a ímbinárilor dt¡ cuvinte bazatá pe valenta unit.S.É'ilor conponente, dar ¡ji implicares atít a anticontextului, cit ai a postcontextului.

Pentru a verifica rezultatele obtinute Bi, rnai ales, pentru a evidentia valorile sintagmatice, au íost aplícate diverse transformar! ín cadrul paradigmei Gintactice. Prin-cipiile transforma^ionale au ínleenit analizele gramatical« ¡ji au sus^inut formal rezultatele investigarilor contextúale. .

Ín lucrare si-au gSsit un loe cuvenit ^i únele elemente de modelare senantieg..

Materiaiui oupus cercet&rii b fost extras din operele scriitorilor clasici qi contemporani, din literatura social-politicK. si de popularizare a atiin^ei, din ziarele reputa lí5-cane si cele raionale de liinba rom&ná.

Tmportanta teoretlco-nractica a studiului consta ín aprofundarea cunostintelor noastre despre particularitatile de structurá íunc£ionare a sintaxei limbii romane, ín elaborarea unor principii de cercetare a omonimiei sintac-tice, ín evidentierea celor mai frecvente structuri sintáctica, afectate de omonimie, ín introducerea aceíitor principii si con3ti-uc^ii ín sfera lingvisticii aplicate si ín metódica de predare a limbii romane si a stilisticii aceste-ia, ín alcá'Luirea cursurilor ai seminarelor £peciale,ín abor-darea unor probleme de cultivare a limbii etc.

Rezultatele cercetarii au fost expuse, (si aprobafe) la ¡jedintele catedrelor de redactare activitate editorialS, de linpviotica generala al románica ale universitátii, ín cadrul conf erin-felor atiintifice anuale ale profesor!lor UniveraitStii de Sfcat din Uoldova ín perioada dintr'e anii 1980-1992, al unor íntrunirl republicano ale jurnaiisti-lor practicieni.

Scopul ^i earcinile anun^ate au determlnat structurá disertarle!, ea fiind alc&tuitS dintr-o introduciré,patru espitóle 9Í coiicluzii la flecare clin ele, ínclieiere,bibliografía citatS, rezumatul ín limbile rusa qi englezá.

ín introducei'e se motiveaza alegereo teinei, ue dezvií-luie actúa] i talen iji noutatea ei ^tiin^ifioS, üti dttotmlna

■"e^ul c.-?rcolii.rii snroltiiliî-cheio co urnoai-.S » fi J-Jcnotn, fia BXpm principiilo si «efco'.Ws \e preltwmra ~t •>:tcrnrotare n na'-.erlaliilui facfcologlc, «e indicS afnreîe n«-riMIo -?o !nv£>of;igî>r<> practica n rezitl!;-<kelov ofctimi tr>.

>'-t i tel«! îrst-5 i - "PKOffijEKE BE TECH IB ÜKNERA1Á A CUCNT-"SI ßУ.:':^\C'?^CB, eatn coripaciat funda?. <?o!;äj-:i.i tsnrei;ice « ne i;.rit. j-ic.i ko -1(»l>rmin,'i locul c*ior>irü«f. rinfcas'ij.-.o în «•inî-'f/oi rcî'O'tl si în çirul aeinetriilor sea::«tul linbii » .'.'■e *.j7r.rit» --ontbi"; lt?iti le gi irrpocibi j i titilo fm^nieoulul 'n cmvô r^trivit iaîierpretârilor peniofcice prohnbi j ifcS-ît'nf tico-cwjnicativet 8e ioraul«?«»".* definible oBo«t- •

ni<?¡. r¡i«i:acfcio«!, so concretizeasfí prii>ciniHo -,'i crlteriilo de 'IrXiiaitBve iji <ie8criere a ononiniei "a nlvelttl eirtooHc, Sf r-"" o-TOyos;;i g indu I c8 oï&onlraia ointaoticîi cocßfcitulo mjmI dijitrf t;M ecf.ele do afcuditt nu nun«i al iingvinticii cua este sipl:fxa, s!;i ! Í nbieP-, cultivare« UsiMi, dar çi «il pßiholin-Cvtrfcicii. Tob aißi de elucide&zK "conporlaresi* /optutut de •üpcufcnt; fa«;?í de aemantien al »fcructara prepozitiei, se i,;-:i>iv linio d» demrrcatie înfcre oaonlnie fi caiofouie 1» ointo-"..

Cispltolul al doi.leo - ÎKBIÎJiJtt SIKTACTIRE OiXNB'ïCir fcrafceazu ononiraia In nivelul îmbinârilor de cuvinte.în cc-1 o nr.tra ^BTH.-rntc este studiatä fnnmimiKarea 2¡nbinSrJlor ■ le çuvînte S'jmo + y.ume în cazul -gcnitlv, te proceds<nzä la o d<5Borisro íimñnuntitá a manifest?rii osiouimiei Su forançt liai te substantiva le si noninale-prepoziÇionale.

Oroninla la nivelul formetor de cuvîrt se ui>alizcazà în copitolvî "1 nrelle« - "itüTCflCITAHS1. OUOKIMICÀ A LOGOFCR-KiîtiGH1. Aici niât oupuca resulta fcole cercetärii acupra \inor unitati de linbâ cun nînfc diversele .forme nie pronu-acUii pefoocml !jí alte c" tegorii de pronuas alr> liiübíi vo.zHnc, ce diccutR \nete cszui'i de iunctionare offloninlcà a infinitivu-liii ni a formulor personale ale verbului.

Copitolul ol patrulla - "PEOFOZI^II FBAZS OMOîimCE"' conti ne o dercriere a relatiilor fenonenului discutât; nu ici-tStile Divelului ointactic cura nînt propozitiile Mweir« roccor.pl e be col? .1»>-;vo.1 »n»"' c conntnictii i.nrunslcîf

■¡i piii-l.iuipiaje, únele iva se cu eubordonató oaonicii-

co .

ín tóate capitúlela sint puse ín eviden^S izvoarela omonimizárii, sínt formúlate conditiile ¡ji principiile de deambiguizare, sínt indícate únele constructii ín care procésele de neutralizare nu duc la ínláturares omonimici. * , *

»

ta literatura de specialitate omonimiei sintáctica i se acordS nailfca fltentie. Pe parcursul a cítorva decenii feno-menul acesta continua s8 se mentiná la nivelul dezbaterilor. Btudiile asupra lui as caracterizeaaá printr-un interés spo-¡ rit pentru relevarea a c£t mai multor giruri de unitá^í sintacti.ce omonimice si analiza acestor unitáti ín dependente de particularltTtils sintamatice si psradi^natieajpenti-u relatiile pe care sirurile de unít&ti le proiecteez."» atít lu nivelul micro- si macroeontextulut, clt si la cel al cftr>~ pului de functicnnre, ín sutiordonare de conexitatos faptu-lui de linibS ín discutía cu polisemia, sincretismul poli-funcfionaliEmul partilor de propozitio.

Cu tóate cS dive;-£entele de opinii cu .ruJ'erlre la ami-mite detalil su limas, foctorii de determinare e e"isfcectsl omcníneJor sintáctico sínt totusi reciinoacu^i de stiinta lin-CisticS. A-ce^tia sluts a) deoaebires tle eoritii;uíT 1¡) ioi-fi-titatta couponenfet le^ieM,- ¡ni c) diff-i ontier-ts indicilor granati calí .

íaotorii ele ka i t,ui> n*-&u servil; drept repti l fleU-raitarea omoniniiei sintaetice, care ín lucrsre ti íosc déficits drspt o pch i val ^ntr confifiirati vñ a pnunfuriTo; mu ni crofoT'T.atiuni 1 or sintáctica cu continut diferH;, obr.iir;-.?'.."; nu numai cu a.-jutoru" ni .1 Toacl or niRtqct:ic¡;. da y cu t-1,

gi¡7or 1 exj co-üiorfo] ojí ce- dacá uH:irn»le cotiaUC ta schiirba-f«-.) fur!ci'.i.ji №U11 tUi'ilOT1 í;'. r«V ,

CoapJcXitatea occr.»5t.a a osoniuiei tiintacülctí i-'" íeno-men de liinli?. .-are ai'ectef-a nu numai slntsxa, dar hi leXi-cul cu morfología, trfl.uif; rmitfl ín Vedere, deoorect lpxico—

logia, morfología si cintaxa ín cazurile íunctionárii omoni-mice a dlverselor structuri sintacfcice intra ín rela^ii re-ciproce dentul de complícate. ín rezultat, sintaxa "ísiaai-tiá controlul" asupra eemanticii posibilitStilor constructive ale unitatilor lexicale, contrxtului rozervíndu-i-ae doar functii Euplioentare.

Heperouciunile acector corela^ii comulcxe dintrc lexi-col.ogie, morfologio si Rintaxa sínt dsocebit de palpabile la diferenciares ciionimiei de únele Cenoraene asemaratoare atestate Qi .ele la nivel einfcactic f¿i íntre care ín literatura de spncinlitnto nu íntotdeauna se face deosebire.Accao-ta atitudine nediferentiatñ se observa raai ales ín lingvis-tica rouBnoaaco; ín manualcle noaetr«: de sintaxis notiunile de polifunctionalirsm si sincretism al partilor de propozi-C'ie íncS nu au fost iccluse, üup;V cuik nu ?i-a gdait loe nici o/niminia :si ntac tic& .

Ononirjia sintáctica este prezenta atít ín linba (otno-n.itüa modelelor), cífc ai ín "/orlare. I.a nivelul vorbirii. cno-niria í^i güscste manifestare prin a ir mi te fomatiuni nintsc-tice ecfclvalonte din ptsncfcul de -vederp 'al stcucturii. ín rpaultstul neidentltñtii indicilor ecnraaHcaíl eem-sjfcici , uni'fcatile oinfcacfciceooonifalco manifostB In crnuit diverse aeu-nificatii si functii. AceBte particularttati ale construc-v'iilor sintactice omoninice wo irpoctantS deooebi ,deca-vpce ele cu ¡'dui t imple tiros ssu confundarpa feroreiwlu l or:o-nipioi cu únelo jnsnifeslñri de 1 intbú iaoToríc ca polisemia, aincrefci Etau.1 ¡jl polifuncti onnli í:;r,ul . Ultimóle sínt »r.entc de alta natura ai constit'iio varietó^i TionacMvnlocte din rao i 'nulto considérente.

">eniij i'icati: 1c ainíwftic« ale ur;J f lor de linbs 'Js? coractorineasa printr~o extrpn <Jr ccCT.ticota <¡d o<«Uíoren-Xistp. facúltate ¿o n pe P'H.rpnn in rclatíi cu ni fe í-sno-nene, ceea ce are o pare iraportíinta ín practica de Jeterminare a oartilor de propozitie.

Foii/imctioaatishu 1 esto detaralnRf de ínmaitirea uncí unitáti do liaba de e su nani.resta ín diferíte functii sintáctico ín dependente de ronídtuatiil'; concrete de btf-

buintare (S.O.Karcevsky). l'unctia esta un íapt ds' Jimba, conditionat de posibilitátile combinatorii a doua sau a mai multor unitá^i, íntre care se stabilesc anumifca ' relatii sintactice. Polifunctionalismul este un fenomen ordinar mai ales in hipotaxa si ee prezinta ca un rezultat al deplasSrii unei logoforme din functia sa de baza ín alta funo^ie,

neesen^iala, netipicá. Sa se confiante: Intrarea ín nadure este Interzisa. Functia de baza a logoformei ín padurq este cea de circunstancial (Comp.s A lntra ín -padure este ^intej1-zis). ín contextul dat ínsa loreoforma ín ^Sdure se foloseo-te cu o alta functie, mai putm tipicS - cea de atribut.

Foarte apropiat de polifuctionalisn este sincretisaul pár^ilor de propozitie. De exemplu: ín

n¡uce£3i. Forma sintacticS a rcucegai preaupuno de asamenaa doua interpretar! sintáctico (de complement indirect ni de conplement circumstanti^l), dar variatiila Sn functia sintáctica a logoformei date nu sínt ínsotite si de anuuite deplasári ale senmificatiei lexico-semantice a verbului a mirosi - predicatul propozifciei.

Polisemia este un fenamcn dsstul de frecvent Íl. sinttüS, ínsS la ocest nivel el depindo da al^i fcetori.JiacJ polifunctionalismul si sincretisiTiul parlilor Je propoziti.; cousti-tuie feiscrsrtio ce pot fi deteruinate din eairul ÍEfciE&riloX1 de ouviato sen el pro-ozitiei., policcsjia ín cisitaxfi esto ccnditionat.á nu de cutüiIü! de functii al-j rartii rtatc- ds propozitie, ci numai d>í atructura si ooujoriinra c-nuntului ín íntreeirae. £u tóate acwstea, íenomenelo diccutai--.: cínt si convergente.

Hezultatele ob-finute din coní'runtarea fenomenelor sin-tactice ca polifunctionalismul ¡ji sincretismul partilcr de propozitie, pe de o parte, iji a poliaemiei, ín compnratie cu ele si cu oraonimia sintáctica, pe de alta parte, f.u de'xon-strat si o anunita conluci'are a fac.torilor ín discutía atít sub aapectul lor formal, al legáturi'lor de suprufatS,cít si al varia£iilor di^tinctive ule relatiilor interiorare. Ultimóle se dovedesc a fi cu mult nai nuneroacc, ceea ce ssi constituí o sipecificul fenomenal or analízate.

In cadrul relatiilor de omoninie sintáctica se oere a nai evidencia o distinc^ie si anus»; cea dintrc fúncele fi Çssalilea.'tifi. la nivelul discutât. în lucrârile de specialifca-te înca nu oe face o delimitare ciará a celor doua noÇiuni. Derpre semnificatle sintáctica se discuta, de refrulS, cîtid se are în vedere di i'erenti erea aemanticS a cutârei sau cuta-rei constructii concrete, raai aies cînd este vorba de Interpretaren g'lobala a enuntului. în plan teoretic ne tratea-z5 doar problema faRc^iei sintactice. lar tornenul c.a atare este foloait adeaeori drept activaient senantico-funcÇio-nal al termenului sennlficatig. 0 oetfel de incertitudine se observa cnums la delimitarea unit&tllor cintacfcice, deoarece se crede câ sercnificatia ar conetitui baza rela-tiei dinfro senmul linbii çi rsensul pe car« acesta îl opprima în compartinientul indicat.

Functia repi'ezintâ prin cine o auvnítá. interBectarg _ , a

leraturilor Pintaçticqf a positlel_unjbStil do IjntiS „_., .ÎP

structura cnuntulul, ífi pentiu ca o unitate de linbâ sa aiba pOEibilitatea de a ocupa o anumita pozitie în enunt, Bá Índepliileaeca o ooxeoare functie comunicativa, ea trebuie sá diepuna de potente coribinatorii. Anune o atare facúltate a unitatii de litaba de a se xabina cu al^i constituent! ai enunÇului repre'-inta acel fenoaen al s5stemului care fcrc-buie calil'icat drept semnificatle sintnctlo.*.

în lucrare s-u întrepriES o analirii a cnonimloi sintac-ti.ee nu nunai sub f>Epect cfilit&tiv - unul dintre scopurile de ba.z;i ole utudíulul noatru - dar ¡»i Eub cel cantitativ -la tu ra nai iieGliJata a oaoniniei sint''ctice în f;tu-diile de iiraba roBiina. Din pune tul eceota de vedere reía-^iil.e de omonimie sínt ntít de ramifícate, íccít ele afec-tearS nivelul unor logoforne aparte i;au liibinâri de cuvin-te çi pe cel al propozitiei rji frazei.

Coranlexitatea studierii ononimiei cintactíce re explica prin faptul ca aceaeta, sprc decoebire de cea lexical» sau ffiorfologicíí, se comporta cu aulfc nal "voalat" ,aflíndu-se undeva "la edtncloea" vmit&tii Bintactice, ¡¿i ea tre-buie seaizatS . Alci nu ne pcate aj'uta nici chiar eimVul

rafinat- al limbil, deoarece omonlisia sintáctica sé' poate gSsi numai oautíndu-o insistent in materialul de limba.

La nivelul írabinárilor de cuvinte omonimla esto íntru-chipatá ín urraatoarele nodele sintáctica ¡ substantlv la ca-zul nominativ + alt substantiv la cazul genitiv (pedeapsa fratelui, fotografía unohiajjului )un substantiv postverbal + genitivul postnominal (invitatia prietenului, ínvinuirea colegului)j substantiv In cazul nominativ + alt sibstantiv -nume de persoana la cazul genitiv (monumentul lui Plamádea-la, boala lui Botkin), cít si de únele íiabinári preposicional-nominal e (dupa prieten, ín afaia de... etci,).

In cazul omonimiei írabinárilor de cuvinte este vorba despre a3tfel de reprezentanti ai uneia gi aceleiasi unitati sintactice bimembre ss<u, ceea ce e acelasi lucru, despre pe-rechi a unor astfel de configuratii ale uneia si aceleiasi ímbinari de cuvinte, leíate de unul si acelasi nodel,ai cp-rui componenti diferentiali se caracterizeaja prin ambigui-tate de sensuri. In ütudiile de lingvisticá astfel de legá-turi adosea sínt numite, ín nod arbitrar, esente ale mani-festarilor de polisemiu. Din cele spuse ínsa este ciar ca o asemenea interpretare- a inbicarilor de cuvinte analízate e unilateral^, iar cu referirá la únele dintre ele - chiar gresltá. Polisemia reprezinta prin ¡Jine prezetita £n una si aceeaoi forma tiune sintáctica a cítorva sensuri legato íntro ele, care apar, da rt-gulá, ín rezultat/u 1 dezvoltarii Der.su-lui initlal ni aceleifiai ímbinari de cuvinte. In cazul nrso-aimiei aven de-a face mi cu uua singura, ci cu üoua imbiuS-ri de cuvinte care sínt idéntico din punct de vedere struc-tural-sintactic, dar se deosebesc secanfcic.

Omonimia ímbinarilor de cuvinte substantívale na poate fi anulata, dupa cum odeseorj se crede, cu ajutorul segmen-tárii actualizóte a unitátilor conunicativa, al divizaril ín sintagme Bi al evidenfcierii ín enunt a componentilor.Cmo-nimia unitátilor sintáctico date nu depinde de locul pe caro ele íl ocupa ín enun^. Segmentaren actualízate poate doar sá contribuie la descoperirea omonimiei ín propozitie, dar nicidecum s-o ínlature. Atare íubjnari do cuvinte sint omo-

nlnJLce ni pina la itioludoï-ea lor în text, cmcninin se prédit; ta ca un "vlclu* sin tactic.

l'nl tâftJ In care reprezintá nivelo 1 fi-aaeologic, centrar pfirnrii rfspîndite, nu sínt mraal aononeraantica. Printre ele pot fi atéstate ni cele polífsemantice, care au cîte doua е:"ц nai ли lté censuri, il nhier o'iiontmice. Dar polisenia çi o-ioniria e^presiilor frnseologlce sînt aianifestàri nai putin rnEpîmlite în component." lexicului. în cazul frazeo-

logirmelor relatiile de oraonirale çi polisemie se manifests zïu ciliar afcît de promintâfc. Policeman ti.ce pot fi socotifce, de ^xcmplu, frazeoloeismele a da din umçri - neîncredere, neînfe.loEere, indiferente, lipsa de experien^a; n a.junge eu nîrra - foarte aproape, niaturi (in spatiu) çi aproape (în tinp) etc.

uemnificaÇiile presupuse Rie uni tailor f.razeologice ro-lisemantice întotdsauna corele&zâ ca si primatul cu deriva-tul sau sensul primar eu cel figurât. Mai mult chior,polisemia în asemenea oazuri se manifesta со o particular!tote característica structurii frazeologice. Sa nu depiDde de context. în acelaçi timp, pentru a determina ,-just ce semni-fiesti0 realizeazá coustrucÇln frazeologica data, trebuie ca unsárim functionarea ci în sltuaÇiile colocviole corespun-zatoare în aie caror limite seranificaÇia se profilpaza eu mult mai ciar.

Cînd córela i le numite mai sun dintre semnificatiile frazeologisinelor identice structural~fonetic lipsese, avem de-a face cu alte tipuri de rela-Çii cftlltative între unita-tile frazeologice si onume cu cele oraonimice. Acestea din ит-aa oe împletcsc organic cu cele polieeraantice. Frin urnare, oaonimele frazeologice se manifesta ca îiiota foraaÇiuDi (lin doua sau mai multe cuvinte identice din punct île vedere structural, care realizes?.« eesmiflcaÇii absolut diíñritc çi ми sînt concepute ca primare sau derivate. Be expnplusAtun-cx finlt^dezul_J^0-ajd££fcâi^

dpa î.^i schimbase со,-]рси1 (T.C.Ciobanu). recnnoscut.

f'-Sear ca îni ясМгсЪаое co.locul: era^îr^_suKan _subtirel. eu

çiièSîiS. ¿JáSiLü?*-®!^! (l-C.Ciobnnu).

Din pvv.ct O» ved«rn stlroio£lo contrallo fraz«>ologice ?ot fl un rezult°t al rt^ncerpvnerii unei forna^Un! frazeo-lc£Íco pc'Hsier.nnMc«? -tin caura diferentierii-íicnnificatitlor corolall7c, dar cí ai cpir.cidentci ínti'rpití toare a sncori-Vñ^i noipcnsJJti^pr n^ujaJtor uní ta£i frns^olo^ioejcare au luat fi 11)^5 cu fcotul indopemlent ai Su dl/crite perioade de do-?volt'Vc n liD'.'il* Ccaotltuan£li paradinad ononinice, pj í»r"£r;I-.j-ol ccrcln^in de cer.MKUt de alta datH. lacep e5 re?-lizc"e flecare Sn p«vtc o nOTaifica^io n lui. Totodatií, coi:tinutul intern al nultor frazeologlEme ramíne r.otivat, uyjr intcligiMl, deoarece e llcpede forna lor ISuntrica, caro se ^'VePvZ po carei?t.ii.ie cu foibitiaril» libere dn cu-cu structurñ lexicnla, ceeQ ce produce oso-

irinia uiltátilor de liaba de diveroe nivele.

Situadla aceanta confirma ideea cum cá cre^terea diapa-zotiulul inventamlul de no^iunl umane, care a avut loe la o anual ha etapa de dezvoltare a linbii, se datoreaza ín butia parte "paritiel unor nÜante de sens suplimentare neprevazute 7i nal nubtile, inr uneori ni mai abstracta ín coi^paratie cu foítdul de baza al notiunilor concrete, presente deja ín ar-Ecnalul exiotent. Jacíndu-ai apari^ia pentru prima oará ín linba, idiomul este rrjpus, ía procesul íntrebuintarii, unor <!?plao2ri seaantice, continuínd sa aoigure necesitadle i.iicntiilor comunicativo ni conotative. La o anumitS. etapa de deswaltiire a consjtiinCel n^aenilor, sub presiunea factoril or lincvistici !ji extralirgvictici, unitatea frazeologi-cú respectiva pufcer fi lispinsS relativ ur^or la periferia linbii, ced'n-í loctJl un el nlteia, mai rcaleabile, dar putea .7i o-l—?i coatinue existenta íntr-o alta funcCÍ!?,dedubiata, "pr,rtf''rT.nlicá!1 ("'.Chafe), abrcrcindu-oi lno5 una sa« mai n'Ulte renniíica^-j i, obrolut nelegate íntre ele. De nceoa cónsul prepozitiilor ía enre o astfel de e:xpreBie fraseológica apare ín caritate de material de construc^ie este an-liguu, I<; únele ca^uri inca, la nivelul sincronic al Hábil, ínMnari.le de cuvinte, cíndvn libere, pot íunc^iona numai cu oerr.iííca^ie d<3 idiota. A^a, de exewplu, Ldionuril«? íbíi

t>.»rvlfln, a-^i anrindf P^ia-^.c??» ».da. rioaiS-n. fcnr3.

í-^Ji^íS-ÜIL-SHÜi-'i íuJiJiS..BÍ2i_^ un de

áltele do acest tip, pierzîndu-çi legâturile cu configura-tiile initiale, po&rtâ astázi doar eewaifica fcii idioaatiee, figurative eau oaoninice. Caiea de transformare semántica & expresiilor frazeologice este complicatâ çi în multe pri-vin^c inca neclarí cercetátorului conteEpoi'an.

Trebuie sa spuaem ca exista multe coincidente oaonimiee çi printre logofonaele sintactice. 0 astfel de ononimie Be cre-azá, de regulà, datorita comunitâtii fórmale a enunÇului, obtinuta prin identitatea unitàtilor lexicale çi diferen-^ierea indiciJor functioriali. Dai- de fenonenul oconimiei logofonaelor sintactice, cárora le este specifica diferen-tierea func^ionalâ, trebuie deosebite cazurile de polisemie, ce se reduc la cumulares a cîtorva seüsuri într-o sungurá . unitate. Deosebirea înfcrt aceste fenoaeDe de limba real existente se determina de compatibilitatea semántica a con-stituentilor în cadrul unel ímbinari de cuvinte sau al unei ' propozitii.

Aidoma nivelului lexical, unde distanta dintre semni-ficatiile cuvintelor în limitele ononimiei si polisemiei iíu este aoeeaçi, si între fórmele sintactice ale cuvíntu-

lui, întruchipau. într-o bingurS forma morfologicâ,este po-sibila leeStnra írterní'-, de di verse , grade, b seanificatiilor, or, çi oaonimia, si polisemia logofomelor se manifeBta,Sra-inte de tóate, co fenomene semantice. Aceasta este o característica specifica diveraelor foxi-e sintactice ale eibstan-tivului, pronuiaeiui, verbului çi altor parti de vorbiie.

Datorità indicilor gramatical!, pronumele intrà Îe relatii semantico-sintacti îe cu unul sau cîteva substantive, lejjîndu-çi at-mnificati a eje diferite planuri ale continutu-lui. De exemplu : 5íiaJ¿e1_e_Jui s-a___câsâtor

JiSietandi-u, din care nu este nicidecuu ciar cine era ÍncS bíietandru - fratele sau altcineva. Confrunt-S ai: Pîrcglabul fiorocü _a _înleninit jje JU)c_^cÍnd Petnj-voievodj înconjurïnd din tonto ^pnrtile tu muí. jie^puK", e-a ui_ta t;^ cu_ mînie_ spre dînsul (re un picior de plai. Chiçi nêu, 19U0. P.53)

Drept criteriu de determinare a relutiilor pronumelui

1C>

în nseraeüea nituaçii trebuie luat acorriul semantic, prin cara se subînÇelege o astfel de corelatie dintre pronume çi cuvîntul déterminât care, indiferent de mSriaoa distante! dintre uBitSÇile de limbS în cont»xt, ne cnrijin? pe identi-tatea seaenticfi. Dar legâturile fornal-grnraaticale ale' pro-nunelui eu nunele pot cci^plicn, iar uneori chiar distruge corelafiai Eenantica. De aceea mai eigura ente, ' evident, ,cup-larea iridicilor corela^iei Eemantice eu cei forma1-gramati-cali,

înbinorea factorilor foranli çi nennntici la determinare» corola^-iilor exacte dintre pronume ni nurae în texte-'le liternre ntilizate exelude, de regula, nituatia omcnlmi-cS, aalvea^â coraunicarea de oabiguitate. Cu functie de deo-ffioniníüatori ai promise lui pot nâ apar?; de anetnenea gi ccn-textul, factorii paraiic^viatici eau practica de viat-5 a recipientulul.

Cît prívente infínitivul eau unele 3of?ofo?-Tne per3cnr*le aie verbului, functioaé'rea lor ononimicS depinde întru totul de antmrajul sintactic. Trobuie s$ 3ublinie-3 înnTï cà, deçi contextul contribuie de multe cri la deternimrea functiei nc-nsntico-sintactice a Ipgofomeînr verbale, totusi el snte un factor suplloentstr; funesta eintacfclcS. a lnfinitivului do-pinde, de nxenplu, incS fl de a) preZcntn-abr,enÇa fornei de dativ al nubiectujui, b) fona de ti.T.p pe care a ia ver-

bul a_fi çi c) eenrul lexical al infinitivului încuai.

Í7u alte cuvinte, deplasñrile func^ionale si Hen.actice ÍH afera logoforïïielor verbale au loe în afnra oisteaului or-?;mir,at, adicS. su prln aqc-Eutiitele relatii pavndlenatice, cun ae î.ntîirpl5 aeest lu cru la casai fomelor sintactice de cubstantivului, ci în functionarea ccnc.""ta, în setiune. Se aceea o SnseanStnte riecicivS o ou aici lecâturile liniare, adica .eintagaatice, de care depind orice censuri coa-t"e::bjais, ircluniv çi ouprcpunerile OTSpniraice.

La nivelul logoforaelor verbale ononiinin afocteazâ, în rpecial, únele varietáti ale diatezei reflexive, între care nu co poste trago ííitotdeauna o linio clnrS. 'ia dcnarca^ia. îu eensul scesta se deonebesc esencial logoformelo verbale

ais reflexivului reclpi'oc fli po&iv Id ¡ií'itezs p««¡vjulutro-duee ía etructuro enunfului ín mod haaardat, anuraa «cc-ate categorli dau nastore diverselor construc^ii ambique, oau-nimlce. De exemplu: El Se considera uaul^dintre £ei mai bis-ni_mecmici^d£^cijDema_ (Din ziare). Sau: De^aici ^ín^irte^__.

te.«. (B.P.Ha^deu). Suprapunerea de Bensuri a logoformelor verbale menciónate Be observa la o anuiaita categorie de verbe o cSror ac£iune indica deplasarea ín epafiu sau tiap & Bubiectului.

Forma pasivá a verbúlui intrá ín relatii de omonimie cu imbinarea de cuvinte a carel s truc tura este alcatuitii din verbul de relamió a i f 1 ¡=ii participiul adjectivizat for~ mínd • predicatul nominal. De exemplu: Poarta era dePchls.»

qi reZematS-r) amíndouS pfir^ile. Ferestrele erau_dcsel'.' ac;

(U.Emineecu).

Sínt foarte complícate ¡Ji varíate rela^iile de orociwie la nivelul propozitiei. Aici ín rezultatul depiasarii cuvin-telor, o ímbinSrilor de cuvinte sau a unor íorma-fiut;i oin-taetice cu mult mai desfigúrate Be í/icalc?. Edeseí'. latuin structural-semanticfi dintre componectii er-untului ni ce cre-czS condi-fii íavorabile pentru epuritiu clfcua^iilor occni-mice, a interpretávilor »antiguo.

Arrbiguitalca Cü^anti co-aiulacticSi ce apare ín propozi-^ie ín rezultatul deplOfiSril cuvintclor, a ínfcingrilar1 do cuvinte sau a unor conutructii rnai dezvoli&t'e ígi tiento susfinere, pe de o parte, ín diversitates de legaturi eirjtáctico ale unuia si aceluiagi constituent cu alt.cuvír.t ee« grup de cuvinte caro alcátuiesc enun^ul. Pe de alta parte, fiind condicionáis de relamí structui-al-semantice, ordinea elementelor se manifeat?! adeseori cf¿ un indiciu sintactic al legfiturilor dintre cuvinte ín propozi^ie sau Su itazS.i ca un mijloc al eegmentSrii actualízate, contribuind la bus-pendni oa oconimiei, o ambiguil.S5.ii, I)ar ordinea directa, obi-ectivft a con3tituerCilor, detji « cbenutft aíi deomonimise-Zu enun^ul, os tu íncñlcütS adosea pcntiu obtineieu aim-mitoi' efecto artístico sau stilistice, pentru uvidcnVierea

1fi

ncelor сокрслепtl п cSror actualizare corerounde mal din

plin Intentlel comunicativo a enuntului. Iucrul acesta îi atribule textulni o anunita încSrcStur-S em^l-ocal-expresivà, Totodata inversla duce unçori la aabijruitate, pune la îndo-laia ¿ustedes interprstârii sintactice çd. nenaafclce a enun-tului, chiar daca o atare oz'dine a cuvintelor poafce îi nor-, malS în cb.'ifornitate си omoanole liHgvistion. De exoisplu t

p,e, .с Щ ta le ау^гагмт _îtt

шэЗ cîtiva^cirameni (V.CoyOfari).

Propozitiile bimembre necoffplete, luate isolât, rupte de context sau situadla colccvjnia, nu e'xpr.iîni un ¡jínd •3Í deSeori :¡e dovederc a fi cu totul neclare datorita struc-tv.rii lor gramatical» leterninate. Ambigu! tatoa ^erantico-oomunicativâ a lor se explica prin înlXturarce motivate nemotivatá a unuia mu a mai nultor cuvinte din compcnerta unor astfel de tiropo~itli. Factorii care permit folosirea propozitiilor bimembre necot:rpl ete, adicS 3cel саге fac го-sibila 3uficionta 1er ^cuántica chiar 5n Hpra an or elemente structurale indispensabile,aînt cci lin^vistici . în noest свя ncmnlficatio it^erfcantS au raetorii oxtrnV?s<-SVisticl (¡re"turile, con--situaÇ5a). 'Ce -j-c^plv; - Urdo învr+i'i

- Jji aediïtrg, tant i ■

- Ha, îio^prosti'? (A.Bisuioc). CvvÎBb:! "nrosfcie" vcahe "I ?et d.-sraM. tit riltrsunetij ч1-р me di .с in à4. Tr: t'oct, s ft referí aerasnUc la

Conuaitatos structural^ pe baaS de i'îcGtitnte conminuto la a el^mentelor coTT°npnte «i a indici lor functional! di-ícriti du со la oaunlcia construct!!1er ç опт si я te si participiale, Frofilnrea acsefcei deosebiri psbj noaibUS a-joai Su coo texte сспогчЬч .7I «i»»i чtunci îînà bcj .sînt nrezoat-» utrt eau ani snilte unitâti pT-dicftti"e cu indi ci «er.antioo-ai n-cî'.re per/si:- a reporta censtructiile în discutió cu functii divers? .'.a tirJcara djntro -»la. ïo exsrap tu :... JJ» ¿îslfc с irtlttne de ДпгсаИге n-ivuníñ d» re la catiheHi. din_ lente lúdetele Mol'level ... rp jpvb",.. rjárturi aîrr^

iu-ni uruï ni tul o vp cat'nl e !.. (I.Crpsnp," )« intrucît sonaifica-tn^crnnin'îïcnls 3 tmor nrf.f«! dî Sf!«TraMint eijttrctiee se

сгвт-т« din tet&litnt-cc de bcr.i.ilíct {tí çi «lo cd-./iaj ¡.or pSrfí, eeami tica fit extenaivilor participial çi geruaziai trc-buie exaainata. numai în interac^iunea cu celelulte conûti-tuente predicative çi nepredicative ale tnur.^ului.

Рог»ап4>-ве de la aça-nuaitele structure de supraíatS, Jiov.-te fi alcàtuit relativ uçor un numar infinit de variante ale construcfiilor саге exprima acelaçi с£иа. Poaibilitafea rafrazárii" uneia si aceleiaçi propozifii Ge caracterizea-zS printr-un indiscutabil grad de libértale. Dar o propozi-fie eau o frazï. poate¡ realiza cíteva tiennificatii coicplet diferite pentru a caror descifrare recipientul trebuie bí apeleze la diverçi narcheri: evideritierea cuvintelor prin accent, aplicares Hiiuinitor pauze, folosirea datelor contextus.-le, a practicii de viafS etc. Kijloaceîe acestea Î1 ajut£ pe cititor bou ascultStor sa patrunda mai lesee în structura sintáctica de adîneime a enu&Çului, eià sesizeze scbeEü de exprimara a çîndurilor çi sá ajungá la lnÇelegerea udc-evatâ a conunicárii. Aatfel recipientul intuieçtc coC

conçtient adevârul cb. otaonimia frazelor ideotice 1- exterior ее reduce lafaptui c& avînd aceeçl structuré cintacticï. de supxafa^a construc-flile date eorespund divereelcr struo-turi de adînciite. Deocrierc® obiectivîl и 1er ne êprepie ùc-poaibilitafcea de a interpreta juet rîeoeebirile ce ce cselu-fleszsi sub aparenta identitate Bemantico-aeaniíícativg с pïo-pozitiilor eau o unor fornetiurri aintactice eu rault mai cn:.-

Oiioaimia fraaei îiii {rSecçte suufiuerr. în fapiui c£ £:;■ limba romSnS existí un numâr impunKfcor de sutordoriat« Bit caror particularltgti structural-Bemantice creazá tôt leiui. de inconoditfift la clayificareû íordacú nu ьь tice cont ci de «pecificul prepezitiei principale. La analiza airitacti-ей, reïùltoteJe pot fi considérate r.utisiàcatoare gbcî s; au foet nt-gUjete particularitStile de structuifv a ire st. i .

Fruíoie oraoniuice ca, de attfel, fii orice ы'с í'orx«-^iuni sintáctico nu transmit nici un fti Ль iniornaçie íieii-arece ele nu ris spun niraic concret svferitor la tbii.„Li-;U legfiturilor çi relot iilor din Ire ntirtile conat; чл ; i -, с

* ~ *" г î - Г". .1':"'-; ''¡с-- ...........!■], о (нЛ îr зГ.-.тп

:.' р ; L-ji r.-.r ™ iv.rv.íu", fcrlt и 701 -¡2 оог.зЬ'.иЗ сЛ ci

- ■ м-: с - г;_1 с I' * i "^.-.t'inür.nt Г! t. ].<•• г я tur? lar 'Untre с.сг.ро-••■"tf, "Ч ~з ccn ":rii t? : Voia eu-i t.'puna V-Jlqi cä-1 pare гйи

'• !..- icucrsi -.'or J-^cc Гагч dín¡:'vl, 7ent.ru eí! el cu- ' - i if'î :!<; у i с i, í'a Vico In^i'o Oj'i »'X'üOfjhiu} . ?r*—.

'1'"" :'U Г.СТ1" ni."l o iritcí'tÍT Cf~:;r: i r' *,iv* , i'ec.ir'.""''?

.!■' íLui.Jl'i^.'í'T____Cvi^U. ^li^i.'vX li ;¡ "Л 1 ."lía pcito

- 1 ."''.it, : ; ' >.' -tI;"! _^„Ti^ililii din prc-

" ,r i •к:1т> ' r- , t ~i c; i?r';íc"i ' ; i ;-u 'c n'it'Á ^CLr Li^iiX"ила i r t, în oír"

. „ c.'t : Tj ; 31ЛГ.СП£П orr-ytr".'I T;t-í, c'í ¿n -sor

'•i ^'ím r.-» Ci; le::'í ¡:a~i.fic''.te r,!.l cu щй calda în rc~

"•ir.çitp, -.i; o"1!.» cu •Irilwvl " "í;»l hat». ¡Tuce fréta Menfct-rí ro»rsile, ;rr ¡ïrtînrt ечп • !.•> n -Ьпя -uooràonafä Is ->ri~ r-^vTÍ .1 r.Ï —у- Г'-';'!!. ;:* "С cpri-rpun'le nodrjlylui си г г 07: '.'i i ::u ; a. •■Ion л 'f-, Inn.-J Лчгеч

"itr-и.ч с-.-:1 t ivyñ им -■:: ;:ilt lodel "u

.vi '-av' -.» -~г'г1 ''i с ч ! IVt Гч^-'í-nenfcale "ie ! •TTWtiunil.cr

'"ar li :',cr. пита : ч"-"! din ale. Con/ir.uraf la írnicí г ']г .> сrira, b'i ре с»а le i ¡Irina atruetu-in v-rt' -ji-ru! íapi. "i'-г loe trnliтлт^я орояЦгИ -Jl lí-n^r-lr'-r-i rr.c'.itni <•! . "viíV-nt, r»r«i»i >пл .Jitttrn cal» -iouS

- >-p'. .ficr-Çil ponlbils ni« nodñlulut de im il est" sistcuica, l'Hn-1 £:itilnitâ -«i f'nn ni PnanptntZ îs pri-uî. rînd.Un roi •Лзо-J'fcit; Î1 au aie! «:i .jctîntivele car? "r¡ cc^ponenta f ra sel

:-!r,:iii.-;3!." cu -.viltiple posfhiliiÂÇi aderaori

"та dT i.îcafcificnt.

•Л';иооя':<эгсо ijroinnd1! a ccr^lctlilcr dintre atructurile .-sintáctico de cuprafp^S oi зсТе do adîneine na apropie svl-''»711 de iîdev5rul, în ^.ulte privînÇe încâ neintuit, c5 ptruc-tura lin'oii in Tnl;rp(:ir," are aiinitäfi ou cea a ÎormaÇiucilor aintactice sparte, ne répéta, coryletíndu-oe reoiproo.

Totodatä, cnTJîlftia f'intr^ sfcrjcturile filitrtotice de r,l сеЗ:: '1? I'ÎÎïîcIk«.} 0!» prepo-itiei» conform ir.di-".■ •T4-:rti "¡'i . . V m coírcií'j.

exact,aça cum are loc acest lucru între structura si componente enun'Çului. în unele cazuri aceastS corelaÇie este directs çi univocà çi transformares primei constante în cea de a doua nu prezintS dificultati. Este vorba de etructuri-

le simple de tipul ^iS^ÜÍL-Jiái™^ ^iHE?»

Fratele e _ma^marj!_de£Ît__B^ra^etc., unde subiectul çi pre-dicatul aau subiectul, predicatul çi obiectul sînt suficien-Ifi pentru Btructura modelelor. De aceea schéma structurais a propozi^iei, dacS. e s-o intuirn din punctul de vedere al componentei uuit&tilor comunicative, se caracterizeazS prin prezen^a parÇilor formais çi continutalâ çi reflecta mini-mul structural-semantic al aodelului. Cu elte cuvinte,schéma trebuie sa preeupunà o structura terminata nu numai gramatical, dar si inforaativ.

De multe ori însS aceaata corela-fle se dovadeste a fi eu nuit mai coaiplicatâ çi reconstituirla structurii sin-tactice de cuprafaçà în cea de adîneime pune în fa^a reci-pientului anumite problème, creînd, totodatS, çi eforturi intelectuale suplimentare légate de transformarea unitS^ii sintactice omonimice în áltele, care ar fi în Btare sá apropie cît mai mult structura data de suprafatá de semnifica-■Çia sau aemnificatiile formatiunii sintactice de adîneime» Foarte ciar se profilera situatia aceasta în cazul functio-uarii oaoDimice a propoziÇiilor bimembre dezvoltate çi ne-complete çi n frazelor.

Açadar, fenonenul omonimiei exista obiectiv la nive-lul »lintactic al limbii si al vorbilii çi contribuie esen-tiíijla perfec^ionarea acestora.Omonimia cere din partea calor car« vorbeec sau scriu o fourni ta triere a mijloacelor de ex-prinure verbalfi, luci'u ce sporeste inturesul f'ufcá de ea atît al specinliçtilor-lio^viçfci, cît çi al painologilur.

în înoheiere aînt aumata çi generalízate cele mai esen-^iale rezult.ate aie studiului, sînt' schiÇate direcÇiile po-eibile de cercetare în continuare a fenomenului omonimiei.

Confinutul lucrärii a fest erpus In urmatoarele pub-licafii care totalizeaza circa 20 c.a.

'1. Unele problene de sintaxil a propositi»!. Cbiijinpu, "^tiinfa", 1977. - ??. p. (nono^rafi <;).

2. Cerinte actual» iatS de titlurl. "lit-ratura si Arts", 1983, 17 noienbri», p.9 (0,3 c.a.)

3. C- »Stuale fatä de titluri in periodic» // Cul-tivarea limbii. Cbif'.i'jnu, "Cirtea Wolioveno.a-jc^", 19^,p.92-97.

4. Consi dera^ii arivipd oisoninia cintso tier" // Linbp 3l Literatur» noldovensnscä, 193% Kr 1, p.?30~"3,

5. Studiu asupro oneni^iei Eintactice in linba rr.oldo-veneoseä. ChisinSu, rt?tiinta", 1995. - 124 p. (conoßrafie)

6. Omonirda Eintactica - factor BtiliBtic (Hecomanda^ii netcdice). Cbisiriiu, U.E.C., 1?.69. - 32 p .

7. Oraonimia nintaotica coraportul dintre neirantica si atruetura propozitiei . - In: rroblsne do lingvistica niol— dcveneiscS si confcraatftvä. Cbi^inSu, "iffciinfn", 1989, p.129-■149.

8. Btilurije lunii contingent«. - in: Conferinp =tiin-+:ificä a ccrpului didactico-«tiin\ific ol U.B.M. in sb. 1991-1993s Tezele r«fer9te3or (CMfingu, 11-18 ianuarie,

- 1r<93). Cbininän, igq?. Vol. 2, p.17.

РЕЗВЫЕ

Решение поднимаемых в работе вопросов зависело от определения критериев для разграничения синтаксических омонимов, которые позволили однозначно решить вопрос о принадлежности к ним определенных синтаксических структур, а ' также помогло отграничить от омонимов похожие конструкции, неправомерно включаемые в разряд последних.

Синтаксическая омонимия является фактом языка (омонимия моделей) и {актом рочи. На уровне речи омонимия материализуется в определениях структурно тождественных синтаксических конструкциях. В результате различного грамматического выражения омонимичные синтаксические единицы отличаются не только по функции, но и по семантике. Эти особенности синтаксической омонимии являются решающими, так как не допускают смешивания изучаемого явления с другими изоморфными языковыми фактами (многозначность, синкретизм и полифунк-ционэльность) .являвшимися сущностями другого плана, неравнозначными по своей природе.

В результате сопоставления таких синтаксически^ явлений, как полифункционадьность и синкретизм членов предложения, с одной стороны, и полисемии по отношению к синтаксической омонимии,с другой, были выявлены определенные внешние и внутренние связи Ьгааду названлши синтаксическими явлениями. Последние, то есть внутренние связи, оказываются наиболее многочисленными, что и составляет специфику

анализируемых реальностей.

Все вышесказанное, а такке и некоторые другие положения, побудило :шс приступить к анализу синтаксической омонимии не только с качественной стороны - это одна из конечных долей насто;лдего исследования, - но и с количественной, как '¡.юнее изученного аепокта явления. Под этим углом зрения о;лсни^лческ!;о отношения настолько разват&тени, что затрагивают как уровень словосочотания, так и уровонь простого и сложного предложений.

Из работ читатель по&лот, что явление омонимии не талых оЗьекткыо суцоствуот на синтаксическом ярусе языка и ро-ц, а сдостдешио влияет иа развитие континуума тем, что треауот от иш&цого и (пли) гонордцаго определенного выбора кфпзитильша сро.чотн, но и препятствует адекватному вос-и;иш".1«л шм исши.ипыи сы.ол» ьискайинааин (текста). Поэтому сшиакссчоскан омонимии сполна заслукиышт пристального вни-на лпнгнютов, ш> г. психологов.

SUM M A R Y

The solution of the questions raised in this work depended upon the determination of criteria fo£ differentiating syntactical homonyms v.hich would make it possible to provide a simple solution of the question concerning certain syntactical structures belonging to then. It would also help tio distinguish the similar constructions from hom-' onyms, which are erroneously included in the category of homonyms.

Syntactical homonymy is both a language (homonymy of patterns) and speech fact. At the speech level homonymy i3 materialized in certain structurally identical syntactical constructions. As a result of various grammatical expression the homonymous syntactical units differ not only functionally, but semontically too. These peculiarities of syntactical homonymy are decisive since they do not admit the mixing of the investigated phenomenon with other isomorphoub language facts (polysemantics, syncretism, poly-functionality), which constitute the essence of another plan and are not equivar-lent by nature.

Following the comparison of such syntactical phenomena like poly-functionality and syncretism of parts of sentence, on the one hand, end polysemy in respect to syntactical homo-Ejiny, on the otner hand, certain external and internal connections between the above-mentioned syntactical phenomena have been distinguished. The internal connections proved'to be the most numerous, this being the specificity of rnalysed realities. *

The above-said, as well ae several oth';r provisions have prompted us to tcke up the analysis of syntactical homonymy not only from the qualitative side - tills being one cf the final Bins of our investigation, - but from the quantitative one too v.'hicn seoms to be a less studied aspect of this phenomenon, iron this point of view the homonymous relations are 30 ramified that they touch both the lsvol of word-combination and that of the simple .arid complex sentences.

Frum this work the reader will understand that homonymy exists not only at the syntactical level of language and speech.

t>i

POJOGA Vasile

POi'ENÏÏALUL COMUHICATIV AL CONSTRUC^IILOR OMOÎUUICE (pe baza limbii románe)

Autoreferat

Semnat pentru tipar 04.01.y4. Foraatul 60x84 1/16. Rotaprlnt. Coli de tipar 1,50. Comanda 310 . Tirejul 50,

Universitatea de Stat din Moldova 277OO9. Chiçin&u, 3tr.Alexe Uateevici, 60.

Sec^ia poligr&fie operativS a USM 277009. ChifinSu, str.U.KogSlniceanu,65-a.